 | as |
|
| Comunicare [ co-mu-ni-ca-re ] VEZI SINONIME PENTRU comunicare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului comunicare în mai multe dicționareDefinițiile pentru comunicare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru COMUNICARE: COMUNICÁRE substantiv feminin (< comunicá < limba franceza communiquer, conform italiana , latina communicare). 1. transmitere sau schimb reciproc de cunoștințe; transmitere a informației, a unui mesaj prin intermediul unui limbaj articulat. C. interesează din punctul de vedere al informației transmise, al structurii mesajului, al mijloacelor și căilor de transmitere a ei, al psihologiei comportamentului și reacțiilor transmițătorului și ale receptorului, al relațiilor sociale în cadrul cărora se realizează. În orice act de c. este nevoie de un transmițător sau expeditor, de o persoană care se adresează, care codifică, care trimite un mesaj (o informație); de un receptor sau destinatar, de o persoană care decodează mesajul primit, care răspunde la acest mesaj; de un anumit context verbal la care trimite mesajul și pe care destinatarul să-l poată pricepe; de un cod, total sau parțial comun atât transmițătorului, cât și receptorului; de un contact, de o legătură psihologică între expeditor și destinatar, care le permite să stabilească și să mențină c. Între scopul comunicării și mijloacele lingvistice folosite trebuie să existe întotdeauna o concordanță deplină. Orice act de c. presupune două modalități principale de aranjament al materialului lexical: selecția cuvintelor, realizată pe baza unor principii de echivalență, asemănare sau deosebire, sinonimie sau antonimie, și combinarea cuvintelor în lanțul vorbirii, pe baza vecinătății. Realizarea c. verbală este posibilă pe două căi: orală și scrisă. În funcție de împrejurări, omul le folosește pe amândouă. 2. vorbire. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru COMUNICARE: COMUNICÁRE (< comunica) substantiv feminin 1. Înștiințare, știre, veste. ♦ (Dr.) Aducere la cunoștința părților dintr-un proces a unor acte de procedură (acțiune, întîmpinare, hotărîre) în vederea exercitării drepturilor și executării obligațiilor ce decurg pentru ele din aceste acte, în limita unor termene care curg obișnuit de la data comunicării. 2. Prezentare, într-un cerc de specialiști, a unei lucrări științifice. 3. (SOCIOL.) Mod fundamental de interacțiune psiho-socială a persoanelor, realizată prin limbaj articulat sau prin alte coduri, în vederea transmiterii unei informații, a obținerii stabilității sau a unor modificări de comportament individual sau de grup. • (ETOL.) Comunicare animală = schimb de semnale, de natură diversă, între două sau mai multe animale, avînd ca efect apariția unei adaptări reciproce comportamentale (ex. recunoașterea specifică, obligatorie pentru animalele care își împarte terit. cu alte specii și general valabilă în tot regnul animal; recunoașterea tinerilor de către părinți este legată de diferiți stimuli vizuali și sonori; anumite secvențe comportamentale, prealabile împerecherii, constituie un adevărat dialog, reacția unuia dintre parteneri declanșînd acțiunea următoare a celuilalt). 4. (REL.) Comunicarea însușirilor = (în hristologie) consecința unirii celor două firi, omenească și dumnezeiască, în persoana lui Iisus Hristos, constînd în trecerea însușirilor uneia celeilalte, însă fără contopire și confuzie între ele. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comunicare: comunicáre substantiv feminin [Atestat: STAMATI, despre / Plural: comunicarecắri / Etimologie: comunica] 1-2 Informare orală sau prin scris Si: comunicat1 (4-5). 3 Împărtășire. 4 Legătură. 5-6 (Iuz) Mijloc de a stabili legături (cu cineva sau cu ceva). 7 Vorbire. 8 (Bis; înv) Cuminecare. 9 Prezentare, într-un cerc de specialiști, a unei contribuții personale într-o problemă științifică. 10 (Îs) Mijloace de comunicare în masă Totalitate a mijloacelor tehnice de comunicare a informațiilor (poștă, telefon, telegraf, radio, televiziune, presă, publicitate). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMUNICARE: COMUNICÁRE, comunicări, substantiv feminin Acțiunea de a comunica și rezultatul ei. 1. Înștiințare, informație, știre, veste. Tinerii coconi ascultară, cu luare-aminte, comunicarea. SADOVEANU, Z. C. 94. 2. Contact, raport, relație, legătură. Limba este un mijloc de comunicare între oameni. 3. Prezentare, într-un cerc de specialiști, a unei contribuții personale într-o problemă științifică. A făcut o comunicare la Academia Republicii Populare Romîne. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMUNICARE: COMUNICÁRE substantiv feminin 1. Acțiunea de a comunica și rezultatul ei. 2. Înștiințare, informație, știre; raport. 3. Contact, relație, legătură. 4. Prezentare într-un cerc restrâns de specialiști a unei contribuții personale într-o problemă științifică; lucrare care face obiectul unei comunicări. • Comunicare artistică = transmitere a mesajului artistic de la creator la receptor prin intermediul operei de artă. [< comunica]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMUNICARE: COMUNICÁRE substantiv feminin 1. acțiunea de a comunica. 2. înștiințare, veste, știre. 3. contact, relație, legătură. 4. prezentare într-un cerc restrâns de specialiști a unei contribuții personale într-o problemă științifică; lucrare care face obiectul unei asemenea prezentări. (<comunica) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMUNICARE: COMUNICARE s. 1. anunțare, vestire. (comunicare sosirii lui.) 2. (concret) anunț, aviz, încunoștințare, înștiințare, mesaj. (Am primit acasă o comunicare.) 3. informație, știre, veste. (O comunicare de mare importanță.) 4. transmitere, trimitere. (comunicare unor vești.) 5. declarație. (Am făcut presei o scurtă comunicare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMUNICARE: COMUNICÁRE, comunicări, substantiv feminin Acțiunea de a comunica și rezultatul ei. 1. Înștiințare, știre, veste; raport, relație, legătură. 2. Prezentare, într-un cerc de specialiști, a unei contribuții personale într-o problemă științifică. – vezi comunica. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMUNICARE: COMUNICÁRE, comunicări, substantiv feminin Acțiunea de a comunica și rezultatul ei. 1. Înștiințare, știre, veste; raport, relație, legătură. 2. Prezentare, într-un cerc de specialiști, a unei contribuții personale într-o problemă științifică. – vezi comunica. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMUNICARE: COMUNICÁRE comunicareări forme 1) vezi A COMUNICA. 2) Referat științific de proporții reduse. A face o comunicare. /v. a comunica Forme diferite ale cuvantului comunicare: comunicareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru comunicare: comunicáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat comunicării; plural comunicări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru comunicare: comunicáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat comunicắrii; plural comunicắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMUNICARE' COMUNICÁCOMUNICÁBILCOMUNICABILITÁTECOMUNICÁNTCOMUNICÁRECOMUNICÁTCOMUNICÁȚIEcomunicaționálCOMUNICAȚIÚNE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL comunicare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului comunicare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Comunicáre substantiv feminin [Atestat: STAMATI, despre / Plural: comunicarecắri / Etimologie: comunica] 1-2 Informare orală sau prin scris Si: comunicat1 4-5. 10 Îs Mijloace de comunicare în masă Totalitate a mijloacelor tehnice de comunicare a informațiilor poștă, telefon, telegraf, radio, televiziune, presă, publicitate. Comunicare sosirii lui. Am primit acasă o comunicare. O comunicare de mare importanță. Comunicare unor vești. Am făcut presei o scurtă comunicare. Am primit acasă o comunicare. O comunicare de mare importanță. COMUNICÁRE comunicareări forme 1 vezi A COMUNICA. A face o comunicare. |
GRAMATICA cuvântului comunicare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului comunicare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul comunicare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE comunicare? Vezi cuvântul comunicare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul comunicare?[ co-mu-ni-ca-re ] Se pare că cuvântul comunicare are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL comunicare Inţelegi mai uşor cuvântul comunicare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeAnimală = schimb de semnale, de natură diversă, între două sau mai multe animale, avînd ca efect apariția unei adaptări reciproce comportamentale ex Comunicarea însușirilor = în hristologie consecința unirii celor două firi, omenească și dumnezeiască, în persoana lui Iisus Hristos, constînd în trecerea însușirilor uneia celeilalte, însă fără contopire și confuzie între ele Comunicare artistică = transmitere a mesajului artistic de la creator la receptor prin intermediul operei de artă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL comunicare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala de timpuriu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul comunicare are forma: comunicări
