eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție comunicare


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Comunicare [ co-mu-ni-ca-re ]
VEZI SINONIME PENTRU comunicare PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului comunicare în mai multe dicționare

Definițiile pentru comunicare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
COMUNICARE
   
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru COMUNICARE:
COMUNICÁRE substantiv feminin (< comunicá < limba franceza communiquer, conform italiana , latina communicare).

1. transmitere sau schimb reciproc de cunoștințe; transmitere a informației, a unui mesaj prin intermediul unui limbaj articulat. C. interesează din punctul de vedere al informației transmise, al structurii mesajului, al mijloacelor și căilor de transmitere a ei, al psihologiei comportamentului și reacțiilor transmițătorului și ale receptorului, al relațiilor sociale în cadrul cărora se realizează. În orice act de c. este nevoie de un transmițător sau expeditor, de o persoană care se adresează, care codifică, care trimite un mesaj (o informație); de un receptor sau destinatar, de o persoană care decodează mesajul primit, care răspunde la acest mesaj; de un anumit context verbal la care trimite mesajul și pe care destinatarul să-l poată pricepe; de un cod, total sau parțial comun atât transmițătorului, cât și receptorului; de un contact, de o legătură psihologică între expeditor și destinatar, care le permite să stabilească și să mențină c. Între scopul comunicării și mijloacele lingvistice folosite trebuie să existe întotdeauna o concordanță deplină. Orice act de c. presupune două modalități principale de aranjament al materialului lexical: selecția cuvintelor, realizată pe baza unor principii de echivalență, asemănare sau deosebire, sinonimie sau antonimie, și combinarea cuvintelor în lanțul vorbirii, pe baza vecinătății. Realizarea c. verbală este posibilă pe două căi: orală și scrisă. În funcție de împrejurări, omul le folosește pe amândouă.

2. vorbire.

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici



COMUNICARE
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru COMUNICARE:
COMUNICÁRE (< comunica) substantiv feminin

1. Înștiințare, știre, veste.
♦ (Dr.) Aducere la cunoștința părților dintr-un proces a unor acte de procedură (acțiune, întîmpinare, hotărîre) în vederea exercitării drepturilor și executării obligațiilor ce decurg pentru ele din aceste acte, în limita unor termene care curg obișnuit de la data comunicării.

2. Prezentare, într-un cerc de specialiști, a unei lucrări științifice.

3. (SOCIOL.) Mod fundamental de interacțiune psiho-socială a persoanelor, realizată prin limbaj articulat sau prin alte coduri, în vederea transmiterii unei informații, a obținerii stabilității sau a unor modificări de comportament individual sau de grup.
       • (ETOL.) Comunicare animală = schimb de semnale, de natură diversă, între două sau mai multe animale, avînd ca efect apariția unei adaptări reciproce comportamentale (ex. recunoașterea specifică, obligatorie pentru animalele care își împarte terit. cu alte specii și general valabilă în tot regnul animal; recunoașterea tinerilor de către părinți este legată de diferiți stimuli vizuali și sonori; anumite secvențe comportamentale, prealabile împerecherii, constituie un adevărat dialog, reacția unuia dintre parteneri declanșînd acțiunea următoare a celuilalt).

4. (REL.) Comunicarea însușirilor = (în hristologie) consecința unirii celor două firi, omenească și dumnezeiască, în persoana lui Iisus Hristos, constînd în trecerea însușirilor uneia celeilalte, însă fără contopire și confuzie între ele.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

comunicare
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comunicare:
comunicáre substantiv feminin [Atestat: STAMATI, despre / Plural: comunicarecắri / Etimologie: comunica] 1-2 Informare orală sau prin scris Si: comunicat1 (4-5). 3 Împărtășire. 4 Legătură. 5-6 (Iuz) Mijloc de a stabili legături (cu cineva sau cu ceva). 7 Vorbire. 8 (Bis; înv) Cuminecare. 9 Prezentare, într-un cerc de specialiști, a unei contribuții personale într-o problemă științifică. 10 (Îs) Mijloace de comunicare în masă Totalitate a mijloacelor tehnice de comunicare a informațiilor (poștă, telefon, telegraf, radio, televiziune, presă, publicitate).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

COMUNICARE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMUNICARE:
COMUNICÁRE, comunicări, substantiv feminin Acțiunea de a comunica și rezultatul ei.

1. Înștiințare, informație, știre, veste. Tinerii coconi ascultară, cu luare-aminte, comunicarea. SADOVEANU, Z. C. 94.

2. Contact, raport, relație, legătură. Limba este un mijloc de comunicare între oameni.

3. Prezentare, într-un cerc de specialiști, a unei contribuții personale într-o problemă științifică. A făcut o comunicare la Academia Republicii Populare Romîne.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



COMUNICARE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMUNICARE:
COMUNICÁRE substantiv feminin

1. Acțiunea de a comunica și rezultatul ei.

2. Înștiințare, informație, știre; raport.

3. Contact, relație, legătură.

4. Prezentare într-un cerc restrâns de specialiști a unei contribuții personale într-o problemă științifică; lucrare care face obiectul unei comunicări.
       • Comunicare artistică = transmitere a mesajului artistic de la creator la receptor prin intermediul operei de artă. [< comunica].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

COMUNICARE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMUNICARE:
COMUNICÁRE substantiv feminin

1. acțiunea de a comunica.

2. înștiințare, veste, știre.

3. contact, relație, legătură.

4. prezentare într-un cerc restrâns de specialiști a unei contribuții personale într-o problemă științifică; lucrare care face obiectul unei asemenea prezentări. (<comunica)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

COMUNICARE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMUNICARE:
COMUNICARE s.

1. anunțare, vestire. (comunicare sosirii lui.)

2. (concret) anunț, aviz, încunoștințare, înștiințare, mesaj. (Am primit acasă o comunicare.)

3. informație, știre, veste. (O comunicare de mare importanță.)

4. transmitere, trimitere. (comunicare unor vești.)

5. declarație. (Am făcut presei o scurtă comunicare.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

COMUNICARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMUNICARE:
COMUNICÁRE, comunicări, substantiv feminin Acțiunea de a comunica și rezultatul ei.

1. Înștiințare, știre, veste; raport, relație, legătură.

2. Prezentare, într-un cerc de specialiști, a unei contribuții personale într-o problemă științifică.

– vezi comunica.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

COMUNICARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMUNICARE:
COMUNICÁRE, comunicări, substantiv feminin Acțiunea de a comunica și rezultatul ei.

1. Înștiințare, știre, veste; raport, relație, legătură.

2. Prezentare, într-un cerc de specialiști, a unei contribuții personale într-o problemă științifică.

– vezi comunica.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

COMUNICARE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMUNICARE:
COMUNICÁRE comunicareări forme

1) vezi A COMUNICA.

2) Referat științific de proporții reduse. A face o comunicare. /v. a comunica
Forme diferite ale cuvantului comunicare: comunicareări

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

comunicare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru comunicare:
comunicáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat comunicării; plural comunicări
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

comunicare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru comunicare:
comunicáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat comunicắrii; plural comunicắri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'COMUNICARE'
COMUNICÁCOMUNICÁBILCOMUNICABILITÁTECOMUNICÁNTCOMUNICÁRECOMUNICÁTCOMUNICÁȚIEcomunicaționálCOMUNICAȚIÚNE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL comunicare
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului comunicare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Comunicáre substantiv feminin [Atestat: STAMATI, despre / Plural: comunicarecắri / Etimologie: comunica] 1-2 Informare orală sau prin scris Si: comunicat1 4-5.
10 Îs Mijloace de comunicare în masă Totalitate a mijloacelor tehnice de comunicare a informațiilor poștă, telefon, telegraf, radio, televiziune, presă, publicitate.
Comunicare sosirii lui.
Am primit acasă o comunicare.
O comunicare de mare importanță.
Comunicare unor vești.
Am făcut presei o scurtă comunicare.
Am primit acasă o comunicare.
O comunicare de mare importanță.
COMUNICÁRE comunicareări forme 1 vezi A COMUNICA.
A face o comunicare.

GRAMATICA cuvântului comunicare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului comunicare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul comunicare poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul comunicare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul comunicare are forma: comunicări
    VEZI PLURALUL pentru comunicare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE comunicare?
Vezi cuvântul comunicare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul comunicare?
[ co-mu-ni-ca-re ]
Se pare că cuvântul comunicare are cinci silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL comunicare
Inţelegi mai uşor cuvântul comunicare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Animală = schimb de semnale, de natură diversă, între două sau mai multe animale, avînd ca efect apariția unei adaptări reciproce comportamentale ex
Comunicarea însușirilor = în hristologie consecința unirii celor două firi, omenească și dumnezeiască, în persoana lui Iisus Hristos, constînd în trecerea însușirilor uneia celeilalte, însă fără contopire și confuzie între ele
Comunicare artistică = transmitere a mesajului artistic de la creator la receptor prin intermediul operei de artă



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL comunicare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala de timpuriu?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
în limba slavonă
tamariscă
înainte de data sau de timpul obișnuit sau prevăzut, din vreme; devreme
macara mobilă alcătuită dintr-un pod metalic care are o cale de rulare la oarecare înălțime deasupra solului și care se folosește în ateliere, în hale de montaj, în turnătorii etc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?