eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție comunicativ


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Comunicativ [ co-mu-ni-ca-tiv ]
VEZI SINONIME PENTRU comunicativ PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului comunicativ în mai multe dicționare

Definițiile pentru comunicativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
COMUNICATIV
   
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMUNICATIV:
COMUNICATÍV comunicativă (comunicativi, comunicative)

1) (despre persoane) Care comunică ușor; capabil să stabilească ușor relații cu oamenii; sociabil. Spirit comunicativ.

2) (despre manifestări ale oamenilor) Care se comunică cu facilitate; care se transmite ușor de la o persoană la alta. Privire comunicativă. Râs comunicativ. /<fr. communicatif, latina communicativus
Forme diferite ale cuvantului comunicativ: comunicativă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române



COMUNICATIV
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMUNICATIV:
COMUNICATÍV, -Ă, comunicativi, -e, adjectiv

1. (Despre oameni) Care intră ușor în legătură cu ceilalți, care nu este rezervat; deschis la vorbă, sociabil.

2. (Despre unele manifestări ale oamenilor) Care se transmite ușor de la o persoană la alta. Un rîs zgomotos, care nu era de loc comunicativ. VLAHUȚĂ, la TDRG.
Forme diferite ale cuvantului comunicativ: comunicativ-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

COMUNICATIV
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMUNICATIV:
COMUNICATÍV, -Ă, comunicativi, -e, adjectiv

1. (Despre oameni) Care intră ușor în legătură cu ceilalți; sociabil.

2. (Despre unele manifestări ale oamenilor) Care se transmite ușor de la o persoană la alta.

– Din limba franceza communicatif, latina communicativus.
Forme diferite ale cuvantului comunicativ: comunicativ-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

COMUNICATIV
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMUNICATIV:
COMUNICATÍV, -Ă, comunicativi, -e, adjectiv

1. (Despre oameni) Care intră ușor în legătură cu ceilalți; sociabil.

2. (Despre unele manifestări ale oamenilor) Care se transmite ușor de la o persoană la alta.

– Din limba franceza communicatif, latina communicativus.
Forme diferite ale cuvantului comunicativ: comunicativ-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



comunicativ
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comunicativ:
comunicatív, comunicativă a [Atestat: NEGRUZZI S. III, 108 / Plural: comunicativi, comunicative / Etimologie: franceza communicatif] 1 (despre oameni) Care intră ușor în legătură cu ceilalți Si: sociabil. 2 (despre unele manifestări ale oamenilor) Care se transmite ușor de la o persoană la alta.
Forme diferite ale cuvantului comunicativ: comunicativă

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

comunicativ
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru comunicativ:
*comunicatív, -ă adjectiv (despre comunic; limba franceza communicatif). Care se comunică ușor: rîsu e comunicativ. Care spune bucuros și altora ceĭa ce simte, știe orĭ cugetă (expansiv): om comunicativ. vezi mocnit.
Forme diferite ale cuvantului comunicativ: comunicativ-ă lacedemoni

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

COMUNICATIV
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMUNICATIV:
COMUNICATÍV, -Ă adjectiv

1. (Despre oameni) Care intră ușor în legătură cu ceilalți; sociabil.

2. Ușor de transmis de la o persoană la alta. [< limba franceza communicatif].
Forme diferite ale cuvantului comunicativ: comunicativ-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

COMUNICATIV
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMUNICATIV:
COMUNICATÍV, -Ă adjectiv

1. care se transmite ușor.

2. (despre oameni) care se împrietenește ușor cu ceilalți; sociabil. (<fr. communicatif, latina communicativus)
Forme diferite ale cuvantului comunicativ: comunicativ-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

comunicativ
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru comunicativ:
comunicativ a.

1. care se comunică lesne: râsul e comunicativ;

2. care împărtășește bucuros simțirile, cugetările sale: om comunicativ.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

COMUNICATIV
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMUNICATIV:
COMUNICATIV adjectiv expansiv, prietenos, sociabil, volubil, (rar) social, vorbitor, (învechit) soțios, (figurat) deschis. (O fire comunicativ.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

comunicativ
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru comunicativ:
comunicatív adjectiv masculin, plural comunicatívi; forme singular comunicatívă, plural comunicatíve
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

comunicativ
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru comunicativ:
comunicatív adjectiv masculin, plural comunicatívi; forme comunicatívă, plural comunicatíve
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Comunicativ
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Comunicativ:
Comunicativ ≠ mut, necomunicativ, nesociabil, posac, taciturn, tăcut
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'COMUNICATIV'
COMUNICÁTCOMUNICÁȚIEcomunicaționálCOMUNICAȚIÚNECOMUNICATÍVCOMUNICATIVITÁTEcomunicatórCOMUNÍSMCOMUNÍST

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL COMUNICATIV
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului comunicativ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
COMUNICATÍV comunicativă comunicativi, comunicative 1 despre persoane Care comunică ușor; capabil să stabilească ușor relații cu oamenii; sociabil.
Spirit comunicativ.
Privire comunicativă.
Râs comunicativ.
Comunicatív, comunicativă a [Atestat: NEGRUZZI S.
III, 108 / Plural: comunicativi, comunicative / Etimologie: franceza communicatif] 1 despre oameni Care intră ușor în legătură cu ceilalți Si: sociabil.
O fire comunicativ.

GRAMATICA cuvântului COMUNICATIV?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului comunicativ.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul COMUNICATIV poate fi: adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul COMUNICATIV sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE comunicativ?
Vezi cuvântul comunicativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul comunicativ?
[ co-mu-ni-ca-tiv ]
Se pare că cuvântul comunicativ are cinci silabe



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL COMUNICATIV

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Din greșeală?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
chiar de la început
limba întreținută obișnuit în viu grai, limbă uzuală
fără voie, involuntar, neintenționat
fără randament; puțin; încet
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?