 | as |
|
| Conăcar [ co-nă-car ] VEZI SINONIME PENTRU conăcar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului conacar în mai multe dicționareDefinițiile pentru conacar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru conăcar: conăcár m. (despre conac). Vechĭ. Cel ce îngrijea de conacu domnuluĭ orĭ al boĭerilor orĭ al Turcilor însemnațĭ care călătoreaŭ pin țară (numit și conacciŭ). Azĭ. Moldova Cavaler de onoare călăreț la nunțile de la țară, numit și conocar, conăcaș și conocaș (Moldova sud) și (infl. de colac) colăcar, colăcaș, colăcer și (Muntenia vest) colăcel și (infl. de olac) olăcaș (Olt.). În Moldova și vornicel, în Transilvania și pocînzeŭ. vezi olăcar și stolnic. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru conăcar: conăcár, conăcári, substantiv masculin 1. (învechit) demnitar domnesc care se îngrijea de găzduirea domnului când acesta mergea prin țară (apoi a boierilor sau a turcilor care veneau cu misiuni în țările române). 2. (regional) fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire, în ziua nunții, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunții, colăcer. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru conăcar: conăcar m. 1. odinioară, cel ce îngrijia de gazda Domnului sau a boierilor, apoi a Turcilor cari călătoriau prin țară; 2. azi (conocar), nume moldovenesc al colăcerilor, cari pornesc călări înaintea mirelui spre a vesti părinților miresei, ca să îngrijească de gazdă sau conac pentru împăratul, care îndată va sosi cu suita sa. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONĂCAR: CONĂCÁR, conăcari, substantiv masculin (Regional) Fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire, în ziua nunții, cînd pleacă după mireasă; tînăr călare în alaiul unei nunți. Intrînd în ogradă, conăcarii spun conăcăria. SEVASTOS, N. 99. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONĂCAR: CONĂCÁR, conăcari, substantiv masculin (regional) Fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire, în ziua nunții, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunții; colăcar. – conform colăcar. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONĂCAR: CONĂCÁR, conăcari, substantiv masculin (regional) Fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire, în ziua nunții, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunții; colăcar. – conform colăcar. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONĂCAR: CONĂCÁR conacari m. Flăcău care, în ziua nunții, însoțește mirele la casa miresei și rostește conăcăria. /cf. colăcar Forme diferite ale cuvantului conacar: conacari Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conăcar: conăcár2 substantiv masculin [Atestat: SEVASTOS, N. 99 / V: conacarnocár, conacarăcér, conacarnacconacar / Etimologie: colăcar (prin apropiere de conăcar1)] (Mol) Colăcar. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conăcar: conăcár1 substantiv masculin [Atestat: IORGA, S. despre XII, 115 / Plural: conacari / Etimologie: conac +-ar] (Înv) Conacciu (1). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru conăcar: conăcár (regional) substantiv masculin, plural conăcári Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru conăcar: conăcár substantiv masculin, plural conăcári Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru conăcar: conăcar substantiv verbal COLĂCAR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conacar: conacár substantiv masculin vezi conăcar2 Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONACAR' CONcon-in-conCONABÍUCONÁCCONĂCÁRconăcăréscCONĂCĂRÍEconacáșconacașíe |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL conacar Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului conacar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii CONĂCÁR conacari m. 99 / V: conacarnocár, conacarăcér, conacarnacconacar / Etimologie: colăcar prin apropiere de conăcar1] Mol Colăcar. Despre XII, 115 / Plural: conacari / Etimologie: conac +-ar] Înv Conacciu 1. |
GRAMATICA cuvântului conacar? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului conacar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul conacar poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE conăcar? Vezi cuvântul conăcar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul conăcar?[ co-nă-car ] Se pare că cuvântul conăcar are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL conacar |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Alicuantă, alicuante, adjectiv feminin matematică; în sintagma parte alicuantă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul conăcar are forma: conăcári
