 | as |
|
| Conclusiv [ con-clu-siv ] VEZI SINONIME PENTRU conclusiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului conclusiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru conclusiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONCLUSIV: CONCLUSÍV, -Ă, conclusivi, -e, adjectiv (Rar) Care constituie o concluzie, care conchide; care încheie (o discuție). (În forma concluziv) Două vorbe concluzive: – Cine este omul adevărat al acestor întîmplări- Dan ori Dionis? EMINESCU, N. 83. • (gramatică) Propoziție conclusivă = propoziție (introdusă prin conjuncțiile «deci», «dar», «așadar», «prin urmare», «(care) va să zică», «așa că», «de (sau pentru, drept) aceea») care exprimă concluzia acțiunii sau stării din coordonata ei sau concluzia întregii discuții anterioare. Conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o asemenea propoziție. – Variantă: concluzív, -ă adjectiv Forme diferite ale cuvantului conclusiv: conclusiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCLUSIV: CONCLUSÍV, -Ă adjectiv (Rar) Care constituie o concluzie; care conchide. • (gramatică) Propoziție conclusivă (și substantiv feminin) = propoziție coordonată care arată o urmare, o concluzie a coordonatei precedente; conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. [Variante concluziv, -ă adjectiv / conform italiana conclusivo, limba franceza conclusif]. Forme diferite ale cuvantului conclusiv: conclusiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conclusiv: conclusív, conclusivă [Atestat: EMINESCU, N. 83 / V: -uzív / Plural: conclusivi, conclusive / Etimologie: franceza conclusif] 1 a Care constituie o concluzie (1). 2-3 substantiv feminin a (Grm; șîs propoziție conclusivă) (Propoziție subordonată) care arată o urmare, o concluzie (1) a propoziției regente. 4 a (Gnu; îs) Conjuncție conclusivă Conjuncție care introduce o conclusivă (2). Forme diferite ale cuvantului conclusiv: conclusivă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONCLUSIV: CONCLUSÍV, -Ă, conclusivi, -e, adjectiv Care constituie o concluzie, care conchide. • (gramatică) Propoziție conclusivă = propoziție care exprimă o concluzie. Conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. [Variante: concluzív, -ă adjectiv] – Din limba franceza conclusif. Forme diferite ale cuvantului conclusiv: conclusiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCLUSIV: CONCLUSÍV conclusivă (conclusivi, conclusive) 1) Care conclude; exprimat în calitate de concluzie; concludent. Decizie conclusivă. 2): Propoziție conclusivă propoziție care exprimă o concluzie. Conjuncție conclusivă conjuncție prin care se introduce o propoziție conclusivă. /<fr. conclusif, latina conclusivus Forme diferite ale cuvantului conclusiv: conclusivă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCLUSIV: CONCLUSÍV, -Ă adjectiv care constituie o concluzie; care conchide. ♦ propoziție conclusivă (și substantiv feminin) = propoziție coordonată care exprimă o concluzie a coordonatei precedente; conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. (< limba franceza conclusif) Forme diferite ale cuvantului conclusiv: conclusiv-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru CONCLUSIV: CONCLUSÍV, -Ă adjectiv (conform italiana conclusivo, limba franceza conclusif): în sintagmele conjuncție coordonatoare conclusivă, coordonare conclusivă, locuțiune conjuncțională coordonatoare conclusivă și propoziție conclusivă (vezi). Forme diferite ale cuvantului conclusiv: conclusiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru conclusiv: conclusív adjectiv masculin, plural conclusívi; forme singular conclusívă, plural conclusíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONCLUSIV' CONCLUDÉNTconcludénțăconclúdereconclúșCONCLUSÍVCONCLUSÍVĂconclúsumconclúzCONCLÚZIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL conclusiv Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului conclusiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Conclusív, conclusivă [Atestat: EMINESCU, N. 83 / V: -uzív / Plural: conclusivi, conclusive / Etimologie: franceza conclusif] 1 a Care constituie o concluzie 1. 2-3 substantiv feminin a Grm; șîs propoziție conclusivă Propoziție subordonată care arată o urmare, o concluzie 1 a propoziției regente. 4 a Gnu; îs Conjuncție conclusivă Conjuncție care introduce o conclusivă 2. CONCLUSÍV conclusivă conclusivi, conclusive 1 Care conclude; exprimat în calitate de concluzie; concludent. Decizie conclusivă. 2: Propoziție conclusivă propoziție care exprimă o concluzie. Conjuncție conclusivă conjuncție prin care se introduce o propoziție conclusivă. |
GRAMATICA cuvântului conclusiv? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului conclusiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul conclusiv poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE conclusiv? Vezi cuvântul conclusiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul conclusiv?[ con-clu-siv ] Se pare că cuvântul conclusiv are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL conclusiv Inţelegi mai uşor cuvântul conclusiv dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe gramatică Propoziție conclusivă = propoziție introdusă prin conjuncțiile «deci», «dar», «așadar», «prin urmare», «care va să zică», «așa că», «de sau pentru, drept aceea» care exprimă concluzia acțiunii sau stării din coordonata ei sau concluzia întregii discuții anterioare Conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o asemenea propoziție gramatică Propoziție conclusivă și substantiv feminin = propoziție coordonată care arată o urmare, o concluzie a coordonatei precedente; conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă gramatică Propoziție conclusivă = propoziție care exprimă o concluzie Conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă ♦ propoziție conclusivă și substantiv feminin = propoziție coordonată care exprimă o concluzie a coordonatei precedente; conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ ac de siguranță?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
