 | as |
|
| Congruenţă [ con-gru-en-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU congruenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului congruenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru congruenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONGRUENȚĂ: CONGRUÉNȚĂ substantiv feminin 1. însușirea de a fi congruent; potrivire deplină. ♦ (matematică) relație de congruenta = relație dintre două numere întregi congruente. • acord între gândurile, sentimentele, convingerile cuiva în comportamemtul său. 2. acord între subiect și predicat. 3. (medicină) calitate a unei anastomoze ale cărei părți se împreună perfect. (< limba franceza congruence, latina congruentia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONGRUENȚĂ: CONGRUÉNȚĂ, congruențe, substantiv feminin 1. Acord, concordanță, coincidență. ♦ (matematică) Relație care există între două numere întregi când diferența lor este multiplul unui număr întreg. 2. Însușirea de a fi congruent. [ pronunție: -gru-en-] – Din limba franceza congruence, latina congruentia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONGRUENȚĂ: CONGRUÉNȚĂ, congruențe, substantiv feminin 1. Acord, concordanță, coincidență. ♦ (matematică) Relație care există între două numere întregi când diferența lor este multiplul unui număr întreg. 2. Însușirea de a fi congruent. [ pronunție: -gru-en-] – Din limba franceza congruence, latina congruentia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru congruență: congruénță substantiv feminin [Atestat: geometrie spaniolă 100 / Plural: congruentațe / Etimologie: franceza congruence, lat congruentia] 1 Concordanță. 2 (Mat) Relație care există între două numere întregi când diferența lor este multiplul unui număr întreg. 3 (despre figuri geometrice) Egalitate. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONGRUENȚĂ: CONGRUÉNȚĂ substantiv feminin Acord, concordanță; coincidență. ♦ Relație care arată că două numere sunt congruente în raport cu un anumit divizor comun. ♦ Egalitate a figurilor geometrice. [conform limba franceza congruence, italiana congruenza, latina congruentia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONGRUENȚĂ: CONGRUÉNȚĂ, congruențe, substantiv feminin Acord, concordanță. ♦ (matematică) Relația dintre doua numere întregi care au proprietatea de a da același rest la împărțirea cu un întreg. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONGRUENȚĂ: CONGRUÉNȚĂ congruentae forme Caracter congruent; coincidență; concordanță. congruentaa figurilor. [silabe -gru-en-] /<fr. congruence, latina congruentia Forme diferite ale cuvantului congruenta: congruentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru congruență: *congruénță forme (latina congruentia). Calitatea de a fi congruent (potrivire): congruența gestuluĭ cu vorba. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru congruență: congruénță substantiv feminin (silabe -gru-en-), genitiv dativ articulat congruénței; plural congruénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru congruență: congruénță (-gru-en-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat congruénței; plural congruénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru congruență: congruență substantiv verbal COINCIDENȚĂ. CONCORDANȚĂ. ECHIVALENȚĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Congruență: Congruență ≠ incongruiență, necongruiență Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONGRUENTA' congresuálcongrézcóngruăCONGRUÉNTCONGRUÉNȚĂCongruientcongruitateconheréntCONI2- |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Congruență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului congruență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Congruénță substantiv feminin [Atestat: geometrie spaniolă 100 / Plural: congruențățe / Etimologie: franceza congruence, lat congruentia] 1 Concordanță. CONGRUÉNȚĂ congruențăe forme Caracter congruent; coincidență; concordanță. Congruențăa figurilor. |
GRAMATICA cuvântului Congruență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului congruență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Congruență poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE congruenţă? Vezi cuvântul congruenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul congruenţă?[ con-gru-en-ţă ] Se pare că cuvântul congruenţă are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Congruență Inţelegi mai uşor cuvântul congruență dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ matematică relație de congruenta = relație dintre două numere întregi congruente |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Congruență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Punct de incidență?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul congruență are forma: congruénțe
