 | as |
|
| Conjectură [ con-jec-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU conjectură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului conjectura în mai multe dicționareDefinițiile pentru conjectura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a conjectura (forma la infinitiv) A conjectura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONJECTURĂ: CONJECTÚRĂ, conjecturi, substantiv feminin Părere bazată pe probabilități sau pe presupuneri. vezi supoziție, ipoteză. Cînd am fost eu în joc... m-am pierdut întotdeauna în conjecturi. IBRĂILEANU, A. 94. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONJECTURĂ: CONJECTÚRĂ conjecturai forme livresc 1) Opinie fondată numai pe aparențe; prezumție. 2) rar Restabilire ipotetică a unui text neciteț. /<fr. conjecture, latina conjectura Forme diferite ale cuvantului conjectura: conjecturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru conjectură: *conjectúră forme, plural ĭ (latina conjectura, despre conjícere, a arunca împreună, a combina, a bănui. vezi trec, obĭect, injecțiune). Banuĭală, presupunere. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONJECTURĂ: CONJECTÚRĂ, conjecturi, substantiv feminin Părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri; prezumție, supoziție. – Din limba franceza conjecture, latina conjectura. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONJECTURĂ: CONJECTÚRĂ substantiv feminin simplă supoziție, care nu a primit încă nici o confirmare; ipoteză, presupunere. (< limba franceza conjecture, latina coniectura) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONJECTURĂ: CONJECTÚRĂ, conjecturi, substantiv feminin Părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri; prezumție, supoziție. – Din limba franceza conjecture, latina conjectura. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONJECTURĂ: CONJECTÚRĂ substantiv feminin Prezumție, supoziție, părere întemeiată pe presupuneri, pe probabilități, pe aparențe. [< limba franceza conjecture]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONJECTURA: CONJECTURÁ, conjecturez, verb I. tranzitiv A judeca după aparențe; a face o conjectură. – Din limba franceza conjecturer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONJECTURA: CONJECTURÁ, conjecturez, verb I. tranzitiv A judeca după aparențe; a face o conjectură. – Din limba franceza conjecturer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conjectura: conjectura verb tranzitiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: conjecturaréz / Etimologie: franceza conjecturer] 1 A judeca după aparențe. 2 A face o conjectură. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONJECTURA: CONJECTURÁ verb I. trecut A judeca după aparență, a face o conjectură. / < limba franceza conjecturer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conjectură: conjectúră substantiv feminin [Atestat: ARISTIA, PLUT. / Plural: conjectura / Etimologie: franceza conjecture, lat conjectura] Prezumție. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONJECTURA: CONJECTURÁ verb trecut a judeca după aparență, prin conjectură. (< limba franceza conjecturer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru conjectură: conjectúră (supoziție, ipoteză) substantiv feminin, genitiv dativ articulat conjectúrii; plural conjectúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru conjectura: conjecturá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu conjecturéz, persoana a treia singular: el / ea și plural conjectureáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru conjectură: conjectúră (supoziție) substantiv feminin, genitiv dativ articulat conjectúrii; plural conjectúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru conjectură: conjectură forme judecată probabilă, opiniune bazată pe aparențe. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru conjectură: conjectură substantiv verbal IPOTEZĂ. PRESUPUNERE. PREZUMȚIE. SUPOZIȚIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru conjectura: conjecturá (a conjectura) verb, indicativ prezent 3 conjectureáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONJECTURA' coniúncțieCONIVÉNTCONIVÉNȚĂconjéCONJECTURÁCONJECTURÁLCONJECTURÁREconjecturézconjonctívă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL conjectura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului conjectura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii CONJECTÚRĂ conjecturai forme livresc 1 Opinie fondată numai pe aparențe; prezumție. Conjectura verb tranzitiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: conjecturaréz / Etimologie: franceza conjecturer] 1 A judeca după aparențe. / Plural: conjectura / Etimologie: franceza conjecture, lat conjectura] Prezumție. Conjecturá a conjectura verb, indicativ prezent 3 conjectureáză. |
GRAMATICA cuvântului conjectura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului conjectura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul conjectura poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE conjectură? Vezi cuvântul conjectură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul conjectură?[ con-jec-tu-ră ] Se pare că cuvântul conjectură are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL conjectura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și face sau a-i face cuiva inimă rea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul conjectură are forma: conjectúri
