eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție conjura


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Conjura [ con-ju-ra ]
VEZI SINONIME PENTRU conjura PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului conjura în mai multe dicționare

Definițiile pentru conjura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a conjura
Verbul: a conjura (forma la infinitiv)
A conjura conjugat la timpul prezent:
  • eu conjur
  • tu conjuri
  • el ea conjură
  • noi conjurăm
  • voi conjurați
  • ei ele conjură
VEZI VERBUL a conjura CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONJURA:
CONJURÁ, conjúr, verb

I.

1. tranzitiv A ruga cu stăruință, a implora. Vă rog, vă conjur, plecați de la fereastră. SEBASTIAN, T. 262. Conjur, nu scrie nimic nicăieri despre mine. CARAGIALE, O. VII 385. În epistola ce scriam șefului răsculării din Transilvania îl conjuram să se împace cu ungurii. GHICA, A. 175.

2. intranzitiv (Rar) A conspira, a complota.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CONJURA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONJURA:
CONJURA verb

1. a implora, (popular) a jura, a milui, (învechit) a supăra. (Te conjura să mă ajuți!)

2. a complota, a conspira, a unelti, (învechit) a intriga, a mașina, a măiestri, a mreji, a zavistui, (figurat) a lucra, a țese, a urzi, (învechit figurat) a împleti. (A conjura împotriva cuiva.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

conjura
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conjura:
conjurá1 [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 323 / prezentul indicativ: conjúr / Etimologie: franceza conjurer, lat conjurare] 1 verb tranzitiv: (Rar) A ruga cu stăruință Si: a implora. 2 vi (Rar) A conspira. 3 verb tranzitiv: (Îcrs) A exorciza.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CONJURA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONJURA:
CONJURÁ, conjúr, verb

I.

1. tranzitiv A ruga cu stăruință; a implora.

2. intranzitiv (Rar) A conspira, a unelti; a complota.

– Din limba franceza conjurer, latina conjurare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CONJURA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONJURA:
CONJURÁ, conjúr, verb

I.

1. tranzitiv A ruga stăruitor; a implora.

2. intranzitiv (Rar) A conspira, a unelti; a complota.

– Din limba franceza conjurer, latina conjurare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CONJURA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONJURA:
CONJURÁ verb

I.

1. trecut A ruga stăruitor, a implora.

2. intr. (Rar) A complota, a conspira. [P.i. conjúr. / < limba franceza conjurer, conform latina coniurare].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CONJURA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONJURA:
CONJURÁ verb

I. trecut a ruga stăruitor; a implora.

II. intr. a complota, a conspira. (< limba franceza conjurer, latina coniurare)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

conjura
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conjura:
conjurá2 v [Atestat: PSALT. SCH. 76 / V: cunconjura / prezentul indicativ: conjurajúr / Etimologie: moștenit din latinescul congiro, -are] (Înv) A înconjura.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

conjura
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru conjura:
conjurá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu conjúr, persoana a treia singular: el / ea și plural conjúră
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

conjura
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru conjura:
conjurá (a conjura) verb, indicativ prezent 3 conjúră
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'CONJURA'
CONJUNCTURÁLCONJUNCTURALÍSMCONJUNCTURÍSTconjúrCONJURÁCONJURÁTconjurátăCONJURÁȚIECONJURAȚIÚNE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL conjura
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului conjura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Te conjura să mă ajuți! 2.
A conjura împotriva cuiva.
76 / V: cunconjura / prezentul indicativ: conjurajúr / Etimologie: moștenit din latinescul congiro, -are] Înv A înconjura.
Conjurá a conjura verb, indicativ prezent 3 conjúră.

GRAMATICA cuvântului conjura?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului conjura.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul conjura poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul conjura se conjugă: ei ele conjúră

CUM DESPART ÎN SILABE conjura?
Vezi cuvântul conjura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul conjura?
[ con-ju-ra ]
Se pare că cuvântul conjura are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL conjura

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Alcaic, -ă, alcaici, -ce, adjectiv în sintagmele vers alcaic?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a forma o horă
a a trage carul, căruța, plugul etc
vers antic format din cinci picioare, cu cezura după al doilea picior
a reprezenta un spectacol
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app