eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție constelatie


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Constelaţie [ con-ste-la-ţi-e ]
VEZI SINONIME PENTRU constelaţie PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului constelatie în mai multe dicționare

Definițiile pentru constelatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONSTELAȚIE:
CONSTELÁȚIE, constelații, substantiv feminin Grup de stele care formează o figură caracteristică. Peste cîmpiile rămase în urmă, constelațiile nordului se rotesc majestuos. BOGZA, C. O. 315. Vîntul mîna munții de nouri, descoperea constelațiile, ursa-mare, ursa-mică, fusul, cobilița. SADOVEANU, O. VI 64. Parcă niciodată constelațiile nu fuseseră atît de numeroase, atît de vii, atît de clare. CAMIL PETRESCU, N. 70.
       • figurat Într-o zi, prin strădania partidului, satele noastre, acoperite în toate anotimpurile de un întuneric putred, vor fi străbătute de constelațiile minunate ale electricității. CAMILAR, TEM. 78.

– Pronunțat: -ți-e.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CONSTELAȚIE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONSTELAȚIE:
CONSTELÁȚIE constelatiei forme

1) Ansamblu aparent de stele care prezintă o figură convențională și stabilă.

2) figurat Grup de persoane ilustre unite în activitatea lor prin idei și scopuri comune; pleiadă. [articulat constelația; genitiv dativ constelației; silabe -ți-e] /<fr. constellation, latina constelatio, constelatieonis
Forme diferite ale cuvantului constelatie: constelatiei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CONSTELAȚIE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSTELAȚIE:
CONSTELÁȚIE substantiv feminin

1. grupare aparentă de stele, stabilă timp îndelungat, care prezintă pe boltă o configurație specifică.

2. (figurat) grup de obiecte strălucitoare.
       • grup de oameni iluștri. (< limba franceza constellation, latina constellatio)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

CONSTELAȚIE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONSTELAȚIE:
CONSTELÁȚIE, constelații, substantiv feminin Grupare aparentă de stele în aceeași regiune a cerului, având o configurație specifică, stabilă pe o perioadă lungă de timp.

– Din limba franceza constellation, latina constellatio.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CONSTELAȚIE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONSTELAȚIE:
CONSTELÁȚIE, constelații, substantiv feminin Grupare aparentă de stele în aceeași regiune a cerului, având o configurație specifică, stabilă pe o perioadă lungă de timp.

– Din limba franceza constellation, latina constellatio.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

constelație
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru constelație:
constelație substantiv feminin [Atestat: EMINESCU, N. 45 / V: (înv) constelatieiune / Plural: constelatieii / Etimologie: franceza constellation, lat constellatio] 1 Grupare de stele având o configurație specifică, stabilă pe o perioadă lungă de timp. 2 Zodie.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

constelație
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru constelație:
consteláție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat consteláția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat consteláției; plural consteláții, articulat consteláțiile (silabe -ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

constelație
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru constelație:
consteláție (-ți-e) substantiv feminin, articulat consteláția (-ți-a), genitiv dativ articulat consteláției; plural consteláții, articulat consteláțiile (-ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CONSTELAȚIE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSTELAȚIE:
CONSTELÁȚIE substantiv feminin Grup de stele care formează o figură caracteristică. [Gen. -iei. / conform limba franceza constellation, latina constellatio].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

constelație
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru constelație:
constelați(un)e forme grupare de stele fixe: Ursa mare și Ursa mică sunt constelațiuni.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CONSTELAȚIE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONSTELAȚIE:
CONSTELAȚIE s.

1. (astronomie) (popular) zodie.

2. semn, zodie. (Cele 12 constelatie ale zodiacului.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'CONSTELATIE'
constatívconsteláconsteláreCONSTELÁTCONSTELÁȚIEconstelațiúneCONSTERNÁCONSTERNÁNTCONSTERNÁRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CONSTELAȚIE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului constelaţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
CONSTELÁȚIE constelaȚiei forme 1 Ansamblu aparent de stele care prezintă o figură convențională și stabilă.
Constellation, latina constelatio, constelaȚieonis.
45 / V: înv constelaȚieiune / Plural: constelaȚieii / Etimologie: franceza constellation, lat constellatio] 1 Grupare de stele având o configurație specifică, stabilă pe o perioadă lungă de timp.
Cele 12 constelaȚie ale zodiacului.
Cele 12 constelaȚie ale zodiacului.

GRAMATICA cuvântului CONSTELAȚIE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului constelaţie.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CONSTELAȚIE poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul CONSTELAȚIE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul constelație are forma: consteláții
VEZI PLURALUL pentru CONSTELAȚIE la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE constelaţie?
Vezi cuvântul constelaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul constelaţie?
[ con-ste-la-ţi-e ]
Se pare că cuvântul constelaţie are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CONSTELAȚIE

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A nu ști buche?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
fără a crâcni, fără să protesteze
sistem de numerație a cărei bază este cifra opt
a nu ști nimic la învățătură
a face, a provoca o învălmășeală, o vânzoleală; a face harcea-parcea
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app