 | as |
|
| Contemplativ [ con-tem-pla-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU contemplativ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului contemplativ în mai multe dicționareDefinițiile pentru contemplativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONTEMPLATIV: CONTEMPLATÍV, -Ă, contemplativi, -e, adjectiv Care contemplă, care este înclinat spre contemplare, cațe își petrece timpul în reverie; visător; de contemplare. Fire contemplativă. ▭ Am putut rămînea în atitudine contemplativă față de ea. IBRĂILEANU, A. 144. Îi privea nedumerită, cu ochii ei mari, serioși, contemplativi. VLAHUȚĂ, O. A. III 173. • Atitudine contemplativă = atitudine de expectativă față de problemele sociale, care, sub masca imparțialității, servește reacțiunii. Forme diferite ale cuvantului contemplativ: contemplativ-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONTEMPLATIV: CONTEMPLATÍV, -Ă, contemplativi, -e, adjectiv Care contemplă, care este înclinat spre contemplare; visător. ♦ Care se limitează la contemplare, neurmărind verb reflexiv:eun scop practic sau, în genere, transformarea realității. • Viață contemplativă = viață consacrată meditației și nu acțiunii. – Din limba franceza contemplatif, latina contemplativus. Forme diferite ale cuvantului contemplativ: contemplativ-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru contemplativ: contemplatív, contemplativă a [Atestat: I. NEGRUZZI, S. III, 26 / Plural: contemplativi, contemplative / Etimologie: franceza contemplatif] 1 Care contemplă. 2 Care este înclinat spre contemplare Si: visător. 3 Care se limitează la contemplare, neurmărind verb reflexiv:eun scop practic sau transformarea realității. 4 (Îs) Viață contemplativă Viață consacrată meditației și nu acțiunii. Forme diferite ale cuvantului contemplativ: contemplativă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONTEMPLATIV: CONTEMPLATÍV, -Ă, contemplativi, -e, adjectiv Care contemplă, care este înclinat spre contemplare; visător. ♦ Care se limitează la contemplare, neglijând latura practică, activă. • Viață contemplativă = viață consacrată meditației și nu acțiunii. – Din limba franceza contemplatif, latina contemplativus. Forme diferite ale cuvantului contemplativ: contemplativ-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTEMPLATIV: CONTEMPLATÍV, -Ă adjectiv care contemplă, înclinat spre visare; meditativ, visător. • care se limitează să contemple, fără verb reflexiv:eun scop practic. (< limba franceza contemplatif, latina contemplativus) Forme diferite ale cuvantului contemplativ: contemplativ-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONTEMPLATIV: CONTEMPLATÍV contemplativă (contemplativi, contemplative) 1) Care contemplă; înclinat spre contemplare; meditativ. Spirit contemplativ. 2) Care se reduce la contemplare; limitat de contemplare. Viață contemplativă. /<fr. contemplatif Forme diferite ale cuvantului contemplativ: contemplativă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru contemplativ: *contemplatív, -ă adjectiv (latina contemplativus). Relativ la contemplațiune: studiĭ contemplative. Căruĭa-ĭ place contemplațiunea: spirit contemplativ. Forme diferite ale cuvantului contemplativ: contemplativ-ă lacedemoni Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru contemplativ: contemplativ a. l. căruia ii place contemplațiunea: spirit contemplativ; 2. petrecut în meditațiune: vieața contemplativă a călugărilor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTEMPLATIV: CONTEMPLATÍV, -Ă adjectiv Care contemplă; înclinat spre contemplare, visător. [conform limba franceza contemplatif, italiana contemplativo]. Forme diferite ale cuvantului contemplativ: contemplativ-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru contemplativ: contemplatív adjectiv masculin, plural contemplatívi; forme singular contemplatívă, plural contemplatíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru contemplativ: contemplatív adjectiv masculin, plural contemplatívi; forme contemplatívă, plural contemplatíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONTEMPLATIV: CONTEMPLATIV adjectiv contemplator, meditativ, visător. (Fire contemplativ.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONTEMPLATIV' CONTEMPLÁCONTEMPLÁRECONTEMPLÁȚIECONTEMPLAȚIÚNECONTEMPLATÍVcontemplativísmCONTEMPLATIVITÁTEcontemplatoáreCONTEMPLATÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CONTEMPLATIV Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului contemplativ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Contemplatív, contemplativă a [Atestat: I. III, 26 / Plural: contemplativi, contemplative / Etimologie: franceza contemplatif] 1 Care contemplă. 4 Îs Viață contemplativă Viață consacrată meditației și nu acțiunii. CONTEMPLATÍV contemplativă contemplativi, contemplative 1 Care contemplă; înclinat spre contemplare; meditativ. Spirit contemplativ. Viață contemplativă. Fire contemplativ. |
GRAMATICA cuvântului CONTEMPLATIV? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului contemplativ. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CONTEMPLATIV poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE contemplativ? Vezi cuvântul contemplativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul contemplativ?[ con-tem-pla-tiv ] Se pare că cuvântul contemplativ are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL CONTEMPLATIV Inţelegi mai uşor cuvântul contemplativ dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Atitudine contemplativă = atitudine de expectativă față de problemele sociale, care, sub masca imparțialității, servește reacțiunii Viață contemplativă = viață consacrată meditației și nu acțiunii Viață contemplativă = viață consacrată meditației și nu acțiunii |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CONTEMPLATIV |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Zero absolut?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
