 | as |
|
| Contextură [ con-tex-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU contextură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului contextura în mai multe dicționareDefinițiile pentru contextura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTEXTURĂ: CONTEXTÚRĂ substantiv feminin 1. mod de împletire a firelor unei țesături, care definesc structura ei. 2. mod în care sunt legate între ele diversele elemente ale unui tot; înlănțuire; legătură. • (figurat) structură, schelet. (< limba franceza contexture) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONTEXTURĂ: CONTEXTÚRĂ, contexturi, substantiv feminin 1. Ansamblu de caracteristici ale unei țesături care definesc structura ei. 2. Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănțuire, legătură. – Din limba franceza contexture. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONTEXTURĂ: CONTEXTÚRĂ, contexturi, substantiv feminin 1. Ansamblu de caracteristici ale unei țesături care definesc structura ei. 2. Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănțuire, legătură. – Din limba franceza contexture. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru contextură: contextúră substantiv feminin [Atestat: DN3 / Plural: contexturari / Etimologie: franceza contexture] 1 Ansamblu de caracteristici ale unei țesături care definesc structura ei. 2 Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot. 3 Înlănțuire. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru contextură: *contextúră forme, plural ĭ (despre context cu sufixu -ură; limba franceza contexture). Țesătură, legătură a părților între ele: contextura mușchilor (și figurat) contextura uneĭ cărțĭ, unuĭ discurs. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONTEXTURĂ: CONTEXTÚRĂ contexturai forme 1) Mod în care sunt îmbinate elementele unui întreg. 2) Ansamblu de elemente care definesc modul de alcătuire al unei țesături. /<fr. contexture Forme diferite ale cuvantului contextura: contexturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru contextură: contextură forme 1. țesătura, înlănțuirea părților unui tot: contextură mușchilor; 2. legătura părților unei opere literare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTEXTURĂ: CONTEXTÚRĂ substantiv feminin Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănțuire; legătură. [< limba franceza contexture]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru contextură: contextúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat contextúrii; plural contextúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru contextură: contextúră substantiv feminin → textură Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONTEXTURA' CONTÉXTCONTEXTUÁLCONTEXTUALITÁTEcontextuáreCONTEXTÚRĂcontézConticonțíeCONTIGÉNT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL contextură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului contextură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Contextúră substantiv feminin [Atestat: DN3 / Plural: contexturări / Etimologie: franceza contexture] 1 Ansamblu de caracteristici ale unei țesături care definesc structura ei. CONTEXTÚRĂ contexturăi forme 1 Mod în care sunt îmbinate elementele unui întreg. |
GRAMATICA cuvântului contextură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului contextură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul contextură poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE contextură? Vezi cuvântul contextură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul contextură?[ con-tex-tu-ră ] Se pare că cuvântul contextură are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: C-un pantof și c-o opincă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul contextură are forma: contextúri
