 | as |
|
| Contura [ con-tu-ra ] VEZI SINONIME PENTRU contura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului contura în mai multe dicționareDefinițiile pentru contura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a contura (forma la infinitiv) A contura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONTURA: CONTURÁ, conturez, verb I. tranzitiv A da unui obiect contururile pe care trebuie să le aibă, a preciza conturul unui lucru. Cînd vorbea, cu patos, își umfla nările și cu mîinile făcea gesturi rotunde, elegante, ca și cum ar fi voit să contureze ceea ce spunea. SADOVEANU, P. S. 197. • figurat A preciza, a închega în forme precise. Situațiile conturează cu torță personagiile și le transformă în individualități tipice. vezi limba română noiembrie 1953, 285. Grigore o privea stăruitor, ca și cînd gluma i-ar fi răscolit în suflet crîmpeie de visuri ce s-au înăbușit înainte de a se contura în forme. REBREANU, R. I 60. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONTURA: CONTURA verb 1. a se delimita, a se desena, a se desluși, a se distinge, a se evidenția, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se contura în lumina asfințitului.) 2. a evidenția, a mula, a reliefa (Rochia îi contura corpul.) 3. a (se) creiona, a (se) schița. (A contura din cîteva trăsături situația.) 4. a înfățișa, a prezenta, a zugrăvi. (contura sugestiv în tablou bucuria muncii.) 5. a se configura, a se profila, a se structura. (Se contura într-un anumit fel.) 6. a descrie, a trasa, (figurat) a scrie. (Apa contura numeroase cotituri.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTURA: CONTURÁ verb I. trecut A da, a preciza conturul unui corp, al unui obiect. ♦ trecut, reflexiv (figurat) A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. [< contur, conform limba franceza contourner]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONTURA: CONTURÁ, conturez, verb I. 1. tranzitiv A schița, a trasa conturul unui obiect. 2. tranzitiv și reflexiv figurat A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. – Din contur. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONTURA: CONTURÁ, conturez, verb I. 1. tranzitiv A schița, a trasa conturul unui obiect. 2. tranzitiv și reflexiv figurat A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. – Din contur. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru contura: contura verb tranzitiv: [Atestat: SADOVEANU, P. S. 197 / prezentul indicativ: conturaréz / Etimologie: contur] 1 verb tranzitiv: A trasa conturul unui obiect. 2-3 verb tranzitiv, reflexiv: (Fig) A (se) închega în forme concrete. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTURA: CONTURÁ verb I. trecut 1. a conturna. II. trecut, reflexiv (figurat) a (se) închega în forme precise; a (se) preciza. (< contur) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru contura: conturá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu conturéz, persoana a treia singular: el / ea și plural contureáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru contura: conturá (a contura) verb, indicativ prezent 3 contureáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru contură: contúră substantiv feminin vezi contur Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru contura: conturá v vezi cornora Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONTURA' contumațátcontumațiecontundéntCONTÚRCONTURÁCONTURÁNȚĂCONTURÁRECONTURÁTCONTURBÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL contura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului contura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Acum imaginea ei se contura în lumina asfințitului. A evidenția, a mula, a reliefa Rochia îi contura corpul. A contura din cîteva trăsături situația. Contura sugestiv în tablou bucuria muncii. Se contura într-un anumit fel. Apa contura numeroase cotituri. Rochia îi contura corpul. Apa contura numeroase cotituri. 197 / prezentul indicativ: conturaréz / Etimologie: contur] 1 verb tranzitiv: A trasa conturul unui obiect. Conturá a contura verb, indicativ prezent 3 contureáză. |
GRAMATICA cuvântului contura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului contura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul contura poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE contura? Vezi cuvântul contura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul contura?[ con-tu-ra ] Se pare că cuvântul contura are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL contura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face act de prezență?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul contura se conjugă: ei ele contureáză
