 | as |
|
| Convieţuire [ con-vi-e-ţu-i-re ] VEZI SINONIME PENTRU convieţuire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului convietuire în mai multe dicționareDefinițiile pentru convietuire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONVIEȚUIRE: CONVIEȚUÍRE, conviețuiri, substantiv feminin Faptul de a conviețui; viață în comun. Regimul nostru de democrație populară a realizat conviețuirea frățească a tuturor minorităților naționale din Republica Populară Romînă. – Pronunțat: -vie-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONVIEȚUIRE: CONVIEȚUÍRE, conviețuiri, substantiv feminin Faptul de a conviețui; coabitare. – vezi conviețui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONVIEȚUIRE: CONVIEȚUÍRE, conviețuiri, substantiv feminin Faptul de a conviețui; coabitare. – vezi conviețui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conviețuire: conviețuíre substantiv feminin [Atestat: COD. PEN. R. P. R. 473 / Plural: convietuireri / Etimologie: conviețui] Coabitare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru conviețuire: conviețuíre (-vie-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat conviețuírii; plural conviețuíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONVIEȚUIRE: CONVIEȚUIRE substantiv (juridic) coabitare, trai. (convietuire lor a fost îndelungată.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONVIEȚUIRE: CONVIEȚUÍRE substantiv feminin Faptul de a conviețui. [< conviețui]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru conviețuire: conviețuíre substantiv feminin → viețuire Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONVIETUIRE' convíctCONVÍCȚIECONVICȚIÚNECONVIEȚUÍCONVIEȚUÍRECONVIEȚUITÓRconvínconvíngCONVINGĂTÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CONVIEȚUIRE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului convieţuire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 473 / Plural: convieȚuireri / Etimologie: conviețui] Coabitare. ConvieȚuire lor a fost îndelungată. |
GRAMATICA cuvântului CONVIEȚUIRE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului convieţuire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CONVIEȚUIRE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE convieţuire? Vezi cuvântul convieţuire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul convieţuire?[ con-vi-e-ţu-i-re ] Se pare că cuvântul convieţuire are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CONVIEȚUIRE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala fără greș?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul conviețuire are forma: conviețuíri
