 | as |
|
| Convinge [ con-vin-ge ] VEZI SINONIME PENTRU convinge PE ESINONIME.COM definiția cuvântului convinge în mai multe dicționareDefinițiile pentru convinge din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a convinge (forma la infinitiv) A convinge conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONVINGE: CONVÍNGE, convíng, verb III. tranzitiv (Construit cu prepoziție «de», «despre» sau cu o propoziție completivă introdusă prin «că» sau «să») A face pe cineva să adopte o părere, pe bază de do vezi și argumente, să se încredințeze de ceva, să recunoască ceva ca adevărat. Partidul sădește adînc în conștiința comuniștilor învățătura că a conduce înseamnă a ști să convingi masele de justețea politicii partidului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2704. • reflexiv A-și da seama, a recunoaște (că ceva este într-un anumit fel). Ion Mititelu crede că a cîștigat lozul cel mare, apoi se convinge că s-a înșelat. vezi limba română noiembrie 1953, 284. În sfîrșit, v-ați convins că nu-i nici o primejdie de trecut prin codru. ALECSANDRI, T. I 429. – Forme gramaticale: perfectul simplu convinsei, participiu convins. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru convinge: convínge [Atestat: PONTBRIANT, despre / prezentul indicativ: convíng Etimologie: lat convincere după învinge] 1 verb tranzitiv: A determina pe cineva, prin do vezi și argumente, să adopte o părere. 2 verb tranzitiv: A determina pe cineva să recunoască veridicitatea unui lucru. 3 verb reflexiv: A se încredința de ceva. 4 verb reflexiv: A ajunge la recunoașterea unui adevăr. 5 verb tranzitiv: A determina pe cineva să facă un lucru. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONVINGE: CONVÍNGE, convíng, verb III. tranzitiv A face pe cineva să adopte o părere pe bază de do vezi și argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat. ♦ reflexiv A-și da seama, a recunoaște că ceva este într-un anumit fel, a se încredința de ceva. [perfectul simplu convinsei, participiu convins] – Din latina convincere (după învinge). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONVINGE: CONVÍNGE, convíng, verb III. tranzitiv A face pe cineva să adopte o părere pe bază de do vezi și argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat. ♦ reflexiv A-și da seama, a recunoaște că ceva este într-un anumit fel, a se încredința de ceva. [perfectul simplu convinsei, participiu convins] – Din latina convincere (după învinge). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONVINGE: CONVINGE verb 1. a decide, a determina, a face, a hotărî, a îndupleca, (învechit) a îndemna, a pleca. (L-a convinge să vină.) 2. a (se) asigura, a (se) încredința, (învechit) a (se) pliroforisi, a (se) siguripsi. (Voia să se convinge cu ochii lui.) 3. a se încredința, (figurat) a se pătrunde. (S-a convinge de însemnătatea sfatului primit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONVINGE: CONVÍNGE verb III. trecut A face pe cineva prin probe, prin argumente etc. să recunoască adevărul sau să adopte o părere într-o anumită chestiune. ♦ reflexiv A-și da seama, a se încredința că ceva este într-un anumit fel. [P.i. convíng, perfect simplu -insei, participiu -ins. / < latina, italiana convincere, după învinge]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru convinge: convínge (convíng, convíns), verb – A face pe cineva să adopte o părere. latina convincere (secolul XIX), asimilat la conjug. lui a învinge. – derivat convicțiune, substantiv feminin (învechit), înlocuit de convingere, substantiv feminin; convingător, adjectiv Forme diferite ale cuvantului convinge: convíng conv Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONVINGE: CONVÍNGE verb I. trecut a face pe cineva să recunoască un lucru, să adopte o părere. II. reflexiv a se încredința de ceva. (< latina convincere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru convinge: convinge vezi 1. a sili prin raționamente sau probe evidente, a recunoaște adevărul unui fapt; 2. a se asigura de realitatea unui lucru. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru convinge: convínge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele convíng, perfectul simplu persoana întâi singular: eu convinséi, persoana întâi plural: noi convínserăm; participiu convíns Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru convinge: convínge (a convinge) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele convíng, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea convínse; participiu convíns Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONVINGE' CONVIEȚUITÓRconvínconvíngCONVINGĂTÓRCONVÍNGECONVÍNGERECONVÍNSCONVÍVconvívă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL convinge Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului convinge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii L-a convinge să vină. Voia să se convinge cu ochii lui. S-a convinge de însemnătatea sfatului primit. L-a convinge să vină. Voia să se convinge cu ochii lui. S-a convinge de însemnătatea sfatului primit. Convínge a convinge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele convíng, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea convínse; participiu convíns. |
GRAMATICA cuvântului convinge? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului convinge. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul convinge poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE convinge? Vezi cuvântul convinge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul convinge?[ con-vin-ge ] Se pare că cuvântul convinge are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL convinge |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune pe cineva sau a se pune la ambiție?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
