 | as |
|
| Convocare [ con-vo-ca-re ] VEZI SINONIME PENTRU convocare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului convocare în mai multe dicționareDefinițiile pentru convocare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONVOCARE: CONVOCÁRE, convocări, substantiv feminin Acțiunea de a convoca și rezultatul ei; chemare la o adunare. Convocarea Marii Adunări Naționale [a Republicii Populare Romîne] se face de către Prezidiul Marii Adunări Naționale. CONST. R.P.R. 20. Convocarea adunării generale se face de către consiliul de conducere, fie din inițiativa sa, fie la cererea comisiei de revizii. STAT. GOSP. AGR. 43. Ce convocare să fie la București? s-a interesat primarele Uță. SADOVEANU, P. M. 214. ♦ (Concretizat) Înștiințare scrisă prin care cineva este chemat la o adunare sau în fața unei autorități. Am primit o convocare la minister. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru convocare: convocáre substantiv feminin [Atestat: SADOVEANU, P. M. 214 / Plural: convocarecắri / Etimologie: convoca] 1 Chemare la o adunare Si: (înv) convocațiune (1). 2 (Ccr) Înștiințare scrisă prin care este convocată o persoană, un grup de persoane sau un corp constituit, cu un anumit scop (oficial) Si: (reg) convocator (2), (înv) convocațiune (2). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONVOCARE: CONVOCÁRE, convocări, substantiv feminin Acțiunea de a convoca și rezultatul ei. ♦ (concretizat) Înștiințare scrisă prin care este convocată o persoană, o adunare etc.; convocațiune. – vezi convoca. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONVOCARE: CONVOCÁRE, convocări, substantiv feminin Acțiunea de a convoca și rezultatul ei. ♦ (concretizat) Înștiințare scrisă prin care este convocată o persoană, o adunare etc.; convocațiune. – vezi convoca. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONVOCARE: CONVOCÁRE substantiv feminin Acțiunea de a convoca și rezultatul ei; convocațiune; (specializare) anunț prin care este convocată o persoană, o adunare etc. [plural -cări. / < convoca]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONVOCARE: CONVOCARE s. 1. chemare, invitare, invitație. (convocare lor la direcție, la miliție.) 2. adunare, întrunire, reunire, slrîngere. (convocare oamenilor la o ședință.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONVOCARE: CONVOCÁRE substantiv feminin acțiunea de a convoca; convocațiune; anunț prin care este convocată o persoană, o adunare etc. (< convoca) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONVOCARE: CONVOCÁRE convocareări forme 1) vezi A CONVOCA. 2) Înștiințare oficială prin care cineva este convocat. /v. a convoca Forme diferite ale cuvantului convocare: convocareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru convocare: convocáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat convocării; plural convocări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru convocare: convocáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat convocắrii; plural convocắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONVOCARE' CONVIVIALITÁTEconvócCONVOCÁCONVOCÁBILCONVOCÁREconvocátconvocațieCONVOCAȚIÚNECONVOCATÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL convocare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului convocare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 214 / Plural: convocarecắri / Etimologie: convoca] 1 Chemare la o adunare Si: înv convocațiune 1. Convocare lor la direcție, la miliție. Convocare oamenilor la o ședință. CONVOCÁRE convocareări forme 1 vezi A CONVOCA. Convocare oamenilor la o ședință. |
GRAMATICA cuvântului convocare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului convocare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul convocare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE convocare? Vezi cuvântul convocare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul convocare?[ con-vo-ca-re ] Se pare că cuvântul convocare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL convocare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ cerc vicios?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul convocare are forma: convocări
