eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție convorbire


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Convorbire [ con-vor-bi-re ]
VEZI SINONIME PENTRU convorbire PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului convorbire în mai multe dicționare

Definițiile pentru convorbire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONVORBIRE:
CONVORBIRE substantiv conversație, dialog, discuție, (livresc) colocviu, (popular și fam.) sfat, vorbă, (Banat) turvin, (învechit) voroavă, (învechit, în Transilvania) beseadă, (turcism învechit) musaferea, (familial) parolă, șuetă. (O convorbire prietenească.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române



CONVORBIRE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONVORBIRE:
CONVORBÍRE convorbirei forme Schimb de vorbe sau de idei pe cale orală; discuție; conversație; dialog. convorbire aprinsă.
       • convorbire telefonică comunicație bilaterală prin telefon. [articulat convorbirea; genitiv dativ convorbirii; silabe -bi-re] /v. a convorbi
Forme diferite ale cuvantului convorbire: convorbirei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CONVORBIRE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONVORBIRE:
CONVORBÍRE, convorbiri, substantiv feminin Acțiunea de a convorbi; conversație, discuție.
       • Convorbire telefonică = comunicație bilaterală realizată prin intermediul unei instalații telefonice.

– vezi convorbi.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CONVORBIRE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONVORBIRE:
CONVORBÍRE, convorbiri, substantiv feminin Acțiunea de a convorbi; conversație, discuție.
       • Convorbire telefonică = comunicație bilaterală realizată prin intermediul unei instalații telefonice.

– vezi convorbi.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



CONVORBIRE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONVORBIRE:
CONVORBÍRE substantiv feminin Acțiunea de a convorbi; discuție, conversație.
       • Convorbire telefonică = discuție realizată prin intermediul telefonului. [< convorbi].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

convorbire
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru convorbire:
convorbíre substantiv feminin [Atestat: ALEXANDRESCU, M. 189 / Plural: convorbireri / Etimologie: convorbi] 1 Conversație (1). 2 (Îs) convorbire telefonică Discuție prin intermediul telefonului.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CONVORBIRE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONVORBIRE:
CONVORBÍRE, convorbiri, substantiv feminin Conversație, discuție. După o convorbire atît de prozaică... am sfîrșit prin a rîde. NEGRUZZI, S. I 68.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CONVORBIRE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONVORBIRE:
CONVORBÍRE substantiv feminin discuție, conversație.
convorbire telefonică = discuție prin telefon. (< convorbi)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

convorbire
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru convorbire:
convorbíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat convorbírii; plural convorbíri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

convorbire
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru convorbire:
convorbíre substantiv feminin → vorbire
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

convorbire
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru convorbire:
*convorbíre forme Conversațiune.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești


CUVINTE APROPIATE DE 'CONVORBIRE'
CONVOLVULACÉECONVÓLVULUSconvorbéscCONVORBÍCONVORBÍRECONVORBITÓRconvremélnicCONVULSÁconvulsát

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CONVORBIRE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului convorbire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
O convorbire prietenească.
CONVORBÍRE convorbirei forme Schimb de vorbe sau de idei pe cale orală; discuție; conversație; dialog.
Convorbire aprinsă.
       • convorbire telefonică comunicație bilaterală prin telefon.
189 / Plural: convorbireri / Etimologie: convorbi] 1 Conversație 1.
2 Îs convorbire telefonică Discuție prin intermediul telefonului.



GRAMATICA cuvântului CONVORBIRE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului convorbire.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CONVORBIRE poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul CONVORBIRE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul convorbire are forma: convorbíri
VEZI PLURALUL pentru CONVORBIRE la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE convorbire?
Vezi cuvântul convorbire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul convorbire?
[ con-vor-bi-re ]
Se pare că cuvântul convorbire are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL CONVORBIRE
Inţelegi mai uşor cuvântul convorbire dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Convorbire telefonică = comunicație bilaterală realizată prin intermediul unei instalații telefonice
Convorbire telefonică = comunicație bilaterală realizată prin intermediul unei instalații telefonice
Convorbire telefonică = discuție realizată prin intermediul telefonului
♦ convorbire telefonică = discuție prin telefon



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CONVORBIRE

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A o lua sau a o rupe la fugă sau a o rupe de-a fuga?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a spune cuiva în mod intenționat ceva neplăcut, supărător, dureros; a aduce în discuție un subiect neplăcut pentru interlocutor
rar troncon
a porni în goană
a spune cuiva lucruri dezagreabile, a reproșa cuiva ceva, a certa pe cineva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app