eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție cooperativa


PROPOZIȚIIEXPRESII PLURALGRAMATICĂSILABE
Cooperativă [ co-o-pe-ra-ti-vă ]
VEZI SINONIME PENTRU cooperativă PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului cooperativa în mai multe dicționare

Definițiile pentru cooperativa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
COOPERATIVĂ
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COOPERATIVĂ:
COOPERATÍVĂ, cooperative, substantiv feminin

1. Formă de organizare a cooperației. Cooperativele trebuie să asigure permanenta și strînsa legătură a partidului și clasei muncitoare cu masele țărănimii și să ușureze țărănimii muncitoare drumul spre socialism. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 306. Organizațiile de bază de la sate au datoria să strîngă legătura cu masele, să țină seama de părerile țăranilor muncitori despre activitatea cooperativei, să cunoască nevoile și să asculte criticile și propunerile țăranilor, muncitori spre a lua grabnic măsurile necesare îmbunătățirii muncii cooperativei. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2697.
       • Cooperativă de consum (sau de aprovizionare și desfacere) = cooperativă care achiziționează și desface o serie de produse (de larg consum). Cooperativele de consum, de aprovizionare și desfacere au rolul să organizeze schimbul de produse între țărănimea muncitoare și industria socialistă, ușurînd industriei socialiste atragerea pe făgașul socialismului a micilor gospodării țărănești. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 307. Cooperativele de aprovizionare și desfacere sînt un mijloc puternic în lupta împotriva speculei chiaburilor și a altor elemente capitaliste. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2699. Cooperativă de producție = cooperativă care produce o serie de bunuri (agricole sau de industrie ușoară). Cooperativă meșteșugărească = cooperativă de producție care fabrică sau prelucrează o serie de bunuri de industrie ușoară. Cooperativele meșteșugărești vor deservi piața internă de la orașe și sate, vor ajuta industriei socialiste fabricînd și prelucrînd semifabricate. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 309.

2. (Concretizat) Magazin de desfacere a unei organizații cooperatiste de consum sau de producție. Sfaturile populare trebuie să vegheze la o justă repartiție a mărfurilor industriale la sate în vederea bunei aprovizionări a cooperativelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2835.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



COOPERATIVĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COOPERATIVĂ:
COOPERATÍVĂ, cooperative, substantiv feminin

1. Organizație economică formată prin asocierea liber consimțită a unui grup de persoane (mici producători agricoli, meseriași, consumatori), pentru producerea, cumpărarea, desfacerea în comun a unor produse, pentru acordarea de credite sau pentru prestarea unor servicii.
       • (În trecut) Cooperativă agricolă de producție = unitate economică socialistă autonomă, realizată prin asocierea țărănimii, bazată pe proprietatea cooperatistă asupra mijloacelor de producție și a producției. Cooperativă meșteșugărească = unitate economică autonomă, în care se unește de bunăvoie un grup de meseriași pentru a lucra în comun cu mijloace aduse de ei în proprietate comună sau cumpărate în comun.

2. (În trecut; concret) Magazin de desfacere al unei organizații cooperatiste de consum sau de producție.

– Din limba franceza coopérative.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

COOPERATIVĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COOPERATIVĂ:
COOPERATÍVĂ, cooperative, substantiv feminin

1. Organizație economică formată prin asocierea liber consimțită a unui grup de persoane (mici producători, meseriași, consumatori), pentru producerea, cumpărarea, desfacerea în comun a unor produse, pentru acordarea de credite sau pentru prestarea unor servicii.
       • (În trecut) Cooperativă Agricolă de Producție = unitate economică socialistă autonomă, realizată prin asocierea țărănimii, bazată pe proprietatea cooperatistă asupra mijloacelor de producție și a producției. Cooperativă meșteșugărească = unitate economică autonomă, în care se unește de bunăvoie un grup de meseriași pentru a lucra în comun cu mijloace aduse de ei în proprietate comună sau cumpărate în comun.

2. (concretizat) Magazin de desfacere al unei organizații cooperatiste de consum sau de producție.

– Din limba franceza coopérative

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

cooperativă
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cooperativă:
cooperatívă substantiv feminin [Atestat: despre STĂNOIU, C. I, 25 / V: (nrc) comp- / Plural: cooperativave / Etimologie: franceza coopérative] 1 Organizație economică formată prin asocierea liber consimțită a unui grup de persoane (mici producători, meseriași, consumatori), pentru producerea, cumpărarea și desfacerea în comun a unor produse sau pentru acordarea de credite și prestarea unor servicii. 2 (Iuz; îs) cooperativa agricolă de producție Unitate economică socialistă, realizată prin asocierea țăranilor, bazată pe proprietatea comună asupra producției și a mijloacelor de producție. 3 (Îs) cooperativa meșteșugărească Unitate economică autonomă, formată prin asocierea de bunăvoie a unui grup de meseriași, cu scopul de a lucra în comun cu mijloace care intră în proprietate comună Si: cooperație (3). 4 (Ccr) Magazin de desfacere al unei cooperative (3).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a



COOPERATIVĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COOPERATIVĂ:
COOPERATÍVĂ substantiv feminin

1. (economie) Formă de organizare în sistemul cooperatist; (în trecut) cooperativă agricolă de producție = organizație economică în care țăranii își aduceau în proprietatea cooperatistă pământul și mijloacele principale de producție, munca fiind organizată în comun.

2. (concretizat; în trecut) Magazin de mărfuri organizat pe principii cooperatiste, unde se desfăceau diferite produse. [< limba franceza coopérative, italiana cooperativa].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

COOPERATIVĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COOPERATIVĂ:
COOPERATÍVĂ cooperativae forme

1) Unitate economică constituită prin asocierea, pe baza liberului consimțământ, a unui grup de meseriași, mici producători etc. pentru producerea, cumpărarea sau desfacerea în comun a unor produse, pentru prestarea unor servicii etc.

2) învechit Unitate comercială în care mărfurile se păstrează, se expun și se vând direct consumatorilor; magazin. [silabe co-o-] /<fr. cooperative
Forme diferite ale cuvantului cooperativa: cooperativae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

COOPERATIVĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COOPERATIVĂ:
COOPERATÍVĂ substantiv feminin

1. organizație economică formată prin asocierea liber consimțită a unui grup de persoane care concentrează mijloace de producție și forțe de muncă pentru producerea, cumpărarea, desfacerea în comun a unor produse, pentru acordarea de credite, prestarea de servicii.

2. magazin de mărfuri organizat pe principii cooperatiste, unde se desfac diferite produse. (< limba franceza coopérative)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

Cooperativă
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru Cooperativă:
Cooperativă substantiv feminin singular (peiorativ) presupusă alianță între echipe de fotbal participante la campionatul național, bănuite că ar aranja între ele rezultatele unor meciuri.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

cooperativă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cooperativă:
cooperatívă substantiv feminin (silabe co-o-), genitiv dativ articulat cooperatívei; plural cooperatíve
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

cooperativă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cooperativă:
cooperatívă substantiv feminin, genitiv dativ articulat cooperatívei; plural cooperatíve
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

cooperativă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cooperativă:
cooperativă forme societate cooperativă.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'COOPERATIVA'
COOPERATÍSMCOOPERATÍSTCOOPERAȚIÚNECOOPERATÍVCOOPERATÍVĂCOOPERATIVÍSMCOOPERATIVÍSTCOOPERATIVIZÁCOOPERATIVIZÁRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cooperativă
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cooperativă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
I, 25 / V: nrc comp- / Plural: cooperativăve / Etimologie: franceza coopérative] 1 Organizație economică formată prin asocierea liber consimțită a unui grup de persoane mici producători, meseriași, consumatori, pentru producerea, cumpărarea și desfacerea în comun a unor produse sau pentru acordarea de credite și prestarea unor servicii.
2 Iuz; îs cooperativă agricolă de producție Unitate economică socialistă, realizată prin asocierea țăranilor, bazată pe proprietatea comună asupra producției și a mijloacelor de producție.
3 Îs cooperativă meșteșugărească Unitate economică autonomă, formată prin asocierea de bunăvoie a unui grup de meseriași, cu scopul de a lucra în comun cu mijloace care intră în proprietate comună Si: cooperație 3.
COOPERATÍVĂ cooperativăe forme 1 Unitate economică constituită prin asocierea, pe baza liberului consimțământ, a unui grup de meseriași, mici producători etc.

GRAMATICA cuvântului cooperativă?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cooperativă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cooperativă poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul cooperativă sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul cooperativă are forma: cooperatíve
    VEZI PLURALUL pentru cooperativă la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE cooperativă?
Vezi cuvântul cooperativă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cooperativă?
[ co-o-pe-ra-ti-vă ]
Se pare că cuvântul cooperativă are şase silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL cooperativă
Inţelegi mai uşor cuvântul cooperativă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Cooperativă de consum sau de aprovizionare și desfacere = cooperativă care achiziționează și desface o serie de produse de larg consum
Cooperativă de producție = cooperativă care produce o serie de bunuri agricole sau de industrie ușoară
Cooperativă meșteșugărească = cooperativă de producție care fabrică sau prelucrează o serie de bunuri de industrie ușoară
În trecut Cooperativă agricolă de producție = unitate economică socialistă autonomă, realizată prin asocierea țărănimii, bazată pe proprietatea cooperatistă asupra mijloacelor de producție și a producției
Cooperativă meșteșugărească = unitate economică autonomă, în care se unește de bunăvoie un grup de meseriași pentru a lucra în comun cu mijloace aduse de ei în proprietate comună sau cumpărate în comun
În trecut Cooperativă Agricolă de Producție = unitate economică socialistă autonomă, realizată prin asocierea țărănimii, bazată pe proprietatea cooperatistă asupra mijloacelor de producție și a producției
Cooperativă meșteșugărească = unitate economică autonomă, în care se unește de bunăvoie un grup de meseriași pentru a lucra în comun cu mijloace aduse de ei în proprietate comună sau cumpărate în comun
Economie Formă de organizare în sistemul cooperatist; în trecut cooperativă agricolă de producție = organizație economică în care țăranii își aduceau în proprietatea cooperatistă pământul și mijloacele principale de producție, munca fiind organizată în comun



© 2023 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Despăgubire de război?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
mic rezervor de apă creat la piciorul unui baraj pentru a amortiza lovitura apei care cade asupra terenului de la piciorul barajului
numeral care arată ordinea, locul într-o serie
sumă pe care un stat răspunzător de dezlănțuirea unui război de agresiune este obligat s-o plătească statului victimă a agresiunii, pentru repararea prejudiciilor cauzate
curier poștal călare
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?