 | as |
|
| Cooperator [ co-o-pe-ra-tor ] VEZI SINONIME PENTRU cooperator PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cooperator în mai multe dicționareDefinițiile pentru cooperator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COOPERATÓR: COOPERATÓR, -OÁRE, cooperatori, -oare, substantiv masculin și forme Membru al unei cooperative, participant la o cooperativă. ♦ (Adjectival) Pentru dezvoltarea cooperației vor trebui larg folosite resursele proprii ale țăranilor cooperatori și încurajate depunerile de economii. REZ. HOT. I 99. Forme diferite ale cuvantului cooperator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cooperator: cooperator, cooperatoroare [Atestat: ODOBESCU, S. III, 580 / Plural: cooperatori, cooperatoroáre / Etimologie: coopera + -(ă)tor după franceza coopérateur] 1 a Colaborator. 2 substantiv masculin și feminin Membru al unei cooperative (1). 3 substantiv masculin și feminin Participant la o cooperativă (1). Forme diferite ale cuvantului cooperator: cooperatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COOPERATÓR: COOPERATÓR, -OÁRE, cooperatori, -oare, substantiv masculin și forme (Adesea adjectival) Membru al unei cooperative, participant la o cooperativă. – Din limba franceza coopérateur. Forme diferite ale cuvantului cooperator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COOPERATÓR: COOPERATÓR, -OÁRE, cooperatori, -oare, substantiv masculin și forme (Adesea adjectival) Membru al unei cooperative, participant la o cooperativă. – Din limba franceza coopérateur. Forme diferite ale cuvantului cooperator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COOPERATÓR, -OARE: COOPERATÓR, -OÁRE substantiv masculin și forme Membru al unei cooperative. // adjectiv Care cooperează. [conform limba franceza coopérateur]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COOPERATÓR: COOPERATÓR cooperatoroáre (cooperatoróri, cooperatoroáre) m. și forme Membru al unei cooperative. /<fr. coopérateur Forme diferite ale cuvantului cooperator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COOPERATÓR: COOPERATÓR, -OÁRE adjectiv, substantiv masculin forme (membru) al unei cooperative. (< limba franceza coopérateur) Forme diferite ale cuvantului cooperator: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cooperator: *cooperatór, -oáre adjectiv și substantiv (latina cooperator). Care cooperează. Forme diferite ale cuvantului cooperator: -oáre lacedem Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cooperator: cooperatór substantiv masculin (silabe co-o-), plural cooperatóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COOPERATOR: COOPERATOR substantiv, adjectiv (ieșit din uz) colectivist. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cooperator: cooperatór substantiv masculin, plural cooperatóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cooperator: cooperator m. cel ce cooperează. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'COOPERATOR' COOPERATIVÍSTCOOPERATIVIZÁCOOPERATIVIZÁREcooperatoáreCOOPERATÓRcooperézCOOPERÍTCOOPTÁCOOPTÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cooperator Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cooperator dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cooperator, cooperatoroare [Atestat: ODOBESCU, S. III, 580 / Plural: cooperatori, cooperatoroáre / Etimologie: coopera + -ător după franceza coopérateur] 1 a Colaborator. COOPERATÓR cooperatoroáre cooperatoróri, cooperatoroáre m. |
GRAMATICA cuvântului cooperator? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cooperator. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cooperator poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cooperator? Vezi cuvântul cooperator desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cooperator?[ co-o-pe-ra-tor ] Se pare că cuvântul cooperator are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Teoria grafelor?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cooperator are forma: cooperatóri
