 | as |
|
| Copită [ co-pi-tă ] VEZI SINONIME PENTRU copită PE ESINONIME.COM definiția cuvântului copita în mai multe dicționareDefinițiile pentru copita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COPITĂ: COPÍTĂ, copite, substantiv feminin Partea cornoasă, rezistentă, care acoperă extremitatea piciorului (degetele) la unele mamifere (la cai, asini, vite cornute etc.). Copitele cailor răsunau în amurgul de toamnă ca într-o pustie. SADOVEANU, O.I 229. Un călăreț trece-n galop. Ascult cum sună copitele calului pe drumul uscat. VLAHUȚĂ, O. A. II 177. Zărește-o căprioară, Cu steluță albă-n frunte Și cornițe mititele Și copite sprintenele. ALECSANDRI, P. P. 164. ♦ (Depreciativ, pentru picioarele omului) Domnii șef să-mi ziceți și să lipiți copitele! PAS, L. I 168. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru copită: copítă1 substantiv feminin [Atestat: MARDARIE, L. 1525 / V: căpcopita, scopcopita, scopítă / A: cópită / P: copitate și (rar) copitaíți / Etimologie: vsl кoпитo] 1 Unghie cărnoasă, care acoperă extremitatea piciorului la cal, rumegătoare și alte animale, protejând țesuturile vii. 2 (Îe) A-i sări cuiva copitatele A fugi foarte repede. 3 (Bot; îc) copita-de-copaci Ciupercă nedefinită mai îndeaproape. 4 (Bot; îc) copitaa-calului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 5 (Bot; reg) Babiță (Fomes fomentarius). 6 (Bot; reg) Mănătarcă (Boletus bovinus). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru copită: copítă (copíte), substantiv feminin – 1. Partea cornoasă care acoperă terminațiile degetelor la copitate. – 2. Ciupercă (Polyporus fomentarius). – Megl. cupită. limba slavă (veche) kopyto (Miklosich, Lexicon, 303; Cihac, II, 72; Conev 89), conform limba bulgară kopito, limba sârbă kòpito, limba rusă kopito. Este dublet al lui căpută. – derivat copita, verb (a lovi cu copita); copitat, adjectiv (care are copite); copitariță, substantiv feminin (burete de stejar); copitos, adjectiv (care are copite; rezistent ca o copită). Forme diferite ale cuvantului copita: copíte Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru copită: 1) copítă forme, plural e (vechea slavă limba rusă kopýto, sîrb. kópito. vezi copcă 2). Unghia animalelor din neamu caluluĭ și al bouluĭ. Lovitură de copită: măgaru trase o copită leuleĭ. Copitariță. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COPITĂ: COPÍTĂ, copite, substantiv feminin Formațiune cornoasă, rezistentă, care acoperă terminațiile degetelor la copitate și protejează țesuturile vii. – Din limba slavă (veche) kopyto. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COPITĂ: COPÍTĂ, copite, substantiv feminin Partea cornoasă, rezistentă, care acoperă terminațiile degetelor la copitate și protejează țesuturile vii. – Din limba slavă (veche) kopyto. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru copită: copită forme 1. unghia calului sau a măgarului; 2. trecut babiță (pălăria ciupercei având forma unei copite). [slava KOPYTO]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COPITĂ: COPÍTĂ copitae forme Formație cornoasă care acoperă capetele degetelor la mamiferele copitate. /<sl. kopyto Forme diferite ale cuvantului copita: copitae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru copită: 2) copítă forme, plural copițĭ (Muntenia vest) și copíță forme, plural e (Olt.), vezi căpiță. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru copita: copita verb tranzitiv: [Atestat: ANON. CAR. / prezentul indicativ: copitatéz / Etimologie: copită] (Rar) A lovi cu copita. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru copiță: copiță forme vezi căpiță: cu copiți de iarbă grasă popular Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru copită: copită substantiv verbal BABIȚĂ. HRIB. IASCĂ. MÎNĂTARCĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru copită: copítă substantiv feminin, genitiv dativ articulat copítei; plural copíte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru COPITĂ: COPÍTĂ substantiv (anatomie) unghie. (copita calului.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COPITĂ: COPITĂ substantiv (anatomie) unghie. (copita calului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru copită: copită, copită substantiv feminin (peiorativ) picior. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru copită: copítă substantiv feminin, plural copíte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COPIȚĂ: COPÍȚĂ substantiv feminin vezi căpiță. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru copită: copítă2 substantiv feminin vezi căpiță Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru copiță: copíță substantiv feminin vezi căpiță Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'COPITA' copîrșeucopișălíCOPÍSTcopístăCOPÍTĂCopitancopițánăcopițăríeCOPITÁRIȚĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL copiță Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului copiță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1525 / V: căpcopiță, scopcopiță, scopítă / A: cópită / P: copițăte și rar copițăíți / Etimologie: vsl кoпитo] 1 Unghie cărnoasă, care acoperă extremitatea piciorului la cal, rumegătoare și alte animale, protejând țesuturile vii. 2 Îe A-i sări cuiva copițătele A fugi foarte repede. 3 Bot; îc copiță-de-copaci Ciupercă nedefinită mai îndeaproape. 4 Bot; îc copițăa-calului Plantă nedefinită mai îndeaproape. COPÍTĂ copițăe forme Formație cornoasă care acoperă capetele degetelor la mamiferele copitate. / prezentul indicativ: copițătéz / Etimologie: copită] Rar A lovi cu copita. Copiță calului. Copiță calului. |
GRAMATICA cuvântului copiță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului copiță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul copiță poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE copită? Vezi cuvântul copită desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul copită?[ co-pi-tă ] Se pare că cuvântul copită are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL copiță |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Tehnică; în sintagmele cerere de oxigen?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul copită are forma: copíte
