 | as |
|
| Cor [ cor ] VEZI SINONIME PENTRU cor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cor în mai multe dicționareDefinițiile pentru cor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COR: COR, coruri, substantiv neutru 1. Grup de cîntăreți care execută împreună muzică vocală. Ea s-a dus între fete, iau vorbă despre un cor, corul lor care a fost întrecut de corul colhozului vecin: cum să se lase? CAMILAR, TEM. 51. Corul de fete și flăcăi fu înjghebat de învățătorul Dragoș. REBREANU, R. I 220. • Locuţiune adverbiala În cor = (toți) deodată, în același timp, împreună, laolaltă. Noi facem pe cei din Băilești, strigau în cor Grigoraș și orfanii lui. BUJOR, S 171. Întinsele păduri În cor își cîntă doina, cu zeci de mii de guri. COȘBUC, P. I 258. • Expresia: A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții, a se solidariza cu alții, a se alătura altora în scopuri rele. ♦ Compoziție muzicală destinată să fie cîntată de mai multe persoane; executarea unei astfel de bucăți. Coruri noi răsună-n țară nouă, Pădurea crește tînără și deasă, Și din țărîna proaspătă și grasă Se-nalță holde-n rouă. BENIUC, vezi 146. 2. (În teatrul antic) Grup de actori care luau parte la desfășurarea acțiunii dramatice ca personaj colectiv, exprimînd, prin cîntece, opinia publică; prin extensie versurile cîntate în coregrafie Tragedia Ecubei [are]... acest frumos cor a troienelor. NEGRUZZI S. I 4. – Variantă: (învechit) hor (ODOBESCU, S. II 315) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cor: cor1 sn [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 4 / V: (înv) hór(iu) / Plural: coruri / Etimologie: lat chorus, cf ger Chor] 1 Grup de cântăreți care execută împreună o compoziție muzicală. 2 (Îlav) În cor În același timp Si: deodată, împreună. 3 (Îe) A face cor cu alții A face cauză comună cu alții. 4 (Îae) A se solidariza cu alții în scopuri rele. 5 (Fig) Grup de persoane cu manifestări sau concepții identice. 6 Compoziție muzicală destinată a fi cântată de către mai multe persoane. 7 Executare a unui cor (6). 8 Parte a bisericii unde cântă un cor (1). 9 (Ant) Grup de cântăreți și dansatori, care luau parte la ceremoniile pentru cultul zeilor. 10 (Ant) Grup de actori care luau parte la desfășurarea acțiunii unei tragedii ca personaj colectiv. 11 (Pex) Versuri cântate de un cor (10). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru cor: cor, coruri substantiv neutru 1. (În antichitate) Grup de cântăreți și dansatori care luau parte la riturile de cult ale unor zei. ♦ Grup de persoane care cântau versuri (însoțindu-le cu mișcări ritmice) în tragedii, luând parte la acțiune ca un singur personaj. 2. (Astăzi) Grup de cântăreți care execută împreună o compoziție muzicală (instrumentală, la un concert etc.). • Cor bisericesc = grup de coriști care cântă (într-o biserică) la sfintele slujbe. • Expresia: (A cânta) în cor = împreună cu toții, toți laolaltă. • A face cor cu alții = a face cauză comună, a se uni cu alții. 3. Partea bisericii unde cântă corul; pod, cafas. – Din latina chorus, conform germana Chor. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COR: COR1, coruri, substantiv neutru 1. Grup de cântăreți care execută împreună o compoziție muzicală. • Locuţiune adverbiala În cor = (toți) deodată, în același timp, împreună. • Expresia: A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții, a se solidariza cu alții (în scopuri rele). ♦ Compoziție muzicală destinată să fie cântată de mai multe persoane; executarea unei astfel de compoziții. 2. (În teatrul antic) Grup de actori care luau parte la desfășurarea acțiunii dramatice ca personaj colectiv, exprimând, prin cântec, recitare, mimică sau dans, opinia publică; prin extensie versurile cântate de acest grup. – Din latina chorus. conform germana Chor. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COR: COR1, coruri, substantiv neutru 1. Grup de cântăreți care execută împreună o compoziție muzicală. • Locuţiune adverbiala În cor = (toți) deodată, în același timp, împreună. • Expresia: A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții, a se solidariza cu alții (în scopuri rele). ♦ Compoziție muzicală destinată să fie cântată de mai multe persoane; executarea unei astfel de compoziții. 2. (În teatrul antic) Grup de actori care luau parte la desfășurarea acțiunii dramatice ca personaj colectiv, exprimând, prin cântec, recitare, mimică sau dans, opinia publică; prin extensie versurile cântate de acest grup. – Din latina chorus. conform germana Chor. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COR: COR substantiv neutru 1. Grup de personaje care participă ca un personaj colectiv în desfășurarea acțiunii unei opere dramatice în teatrul antic, cântând versuri; (prin extensie) versurile cântate de acest grup. 2. Grupare de cântăreți care execută împreună muzică vocală. • A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții (în scopuri rele). ♦ Compoziție muzicală destinată a fi cântată de mai multe persoane; execuția unei asemenea compoziții. 3. Parte a bisericii unde stă și cântă ansamblul coral în timpul slujbei. [Variante hor substantiv neutru / < latina chorus, greacă khoros, conform italiana coro, germana Chor]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COR: COR coruri n. 1) Formație de cântăreți organizați după criteriul vocilor, care execută o piesă muzicală vocală. • În cor la unison; împreună. 2) Compoziție muzicală destinată pentru un astfel de ansamblu. 3) (în teatrul antic) Grup de actori care simboliza în cadrul unui spectacol un personaj colectiv, întruchipând prin cântece, dansuri, gesturi opinia publică. 4) (în biserica catolică) Parte a bisericii unde stau cântăreții. /<lat. chorus Forme diferite ale cuvantului cor: coruri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COR: COR substantiv neutru I. 1. (în teatrul antic) grup de personaje care participa ca un personaj unic în desfășurarea acțiunii unei opere dramatice, dansând și cântând versuri. 2. ansamblu de cântăreți care execută împreună muzică vocală. • (figurat) grup, mulțime. 3. compoziție muzicală destinată a fi cântată de un cor (2). II. ansamblul navelor, centrală și laterale, ale unei biserici (catolice). (< latina chorus, greacă khoros, italiana coro) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cor: cor n. 1. reunire de persoane cari cântă împreună; 2. cântare executată de un cor; 3. poezie lirică în tragediile vechi și în unele tragedii moderne: corurile din Atalia lui Racine; 4. compozițiune de muzică, constând din mai multe părți executate de mai multe voci pentru fiecare parte: cor de Rossini; 5. partea bisericii unde se cântă oficiul divin; cele nouă coruri de îngeri, cele nouă ordini ale ierarhiei cerești. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cor: cor (córuri), substantiv neutru – Grup de cîntăreți care execută împreună o compoziție muzicală. – Variante (învechit) hor(iu). greacă χορός, direct (secolul XVII) sau prin intermediul latina chorus, italiana coro (secolul XIX). Este dublet al cuvîntului următor. – derivat coral, adjectiv (din germana choral); corist, substantiv masculin, din limba franceza choriste, germana Chorist. Forme diferite ale cuvantului cor: córuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cor: 2) cor n., plural urĭ (vgr. horós, latina chorus. vezi horă). În tragediile vechĭ, reuniune de persoane care cîntaŭ și dansaŭ: coru muzelor. Cîntecu lor. Azĭ, reuniune de cîntărețĭ din gură. Cîntec executat pe maĭ multe vocĭ. Locu unde stă coru în biserică. – Maĭ vechĭ hor (după limba neogreacă). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cor: 1) cor n., plural urĭ (limba rusă korĭ). Moldova Pojar, iler, un fel de vărsat ușor caracterizat pin niște bubulițe roșiĭ pe pele: ĭ-a murit o fată de cor (Sov. 227). – În nord corĭ, fals scris coriŭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru cor: cor substantiv neutru (regional) 1. dans în formă de cerc sau de roată. 2. ceață, cerc adunare, horă. 3. fân adunat în pătrate în mijlocul cărora se vor face căpițele; horitură. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cor: cor2 sn [Atestat: VARLAAM, C. 254/1 / Plural: coruri / Etimologie: lat chorus] (Înv) 1 (Înv) Horă. 2 Adunare. 3 Fân adunat pentru a se face căpițe. 4 Fân adunat cu grebla. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cor: cor1 (ansamblu muzical, compoziție muzicală, grup în teatrul antic, parte a unei biserici) substantiv neutru, plural córuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru COR 1.: COR 1. – Cor(a) b. (Moț); Cora b. țig. (16 B IV 128). 2. conform Corăești substantiv (13-15 B 99). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COR: COR substantiv (muzică) corală. (cor conservatorului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cor: cor substantiv neutru, plural córuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cor: cor2 (pojar) vezi cori Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COR: COR2 substantiv neutru vezi cori. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COR: COR2 substantiv neutru vezi cori. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cor: cor3 sn vezi cori Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'COR' COPYRIGHTcópywriterCOQUIMBOCORCORcorácorábcorabangíecorabáțică |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 4 / V: înv hóriu / Plural: coruri / Etimologie: lat chorus, cf ger Chor] 1 Grup de cântăreți care execută împreună o compoziție muzicală. 2 Îlav În cor În același timp Si: deodată, împreună. 3 Îe A face cor cu alții A face cauză comună cu alții. COR coruri n. • În cor la unison; împreună. 254/1 / Plural: coruri / Etimologie: lat chorus] Înv 1 Înv Horă. Cor ul conservatorului. Cor conservatorului. |
GRAMATICA cuvântului cor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cor poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE cor? Vezi cuvântul cor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cor?[ cor ] Se pare că cuvântul cor are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cor Inţelegi mai uşor cuvântul cor dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala În cor = toți deodată, în același timp, împreună, laolaltă A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții, a se solidariza cu alții, a se alătura altora în scopuri rele Cor bisericesc = grup de coriști care cântă într-o biserică la sfintele slujbe A cânta în cor = împreună cu toții, toți laolaltă A face cor cu alții = a face cauză comună, a se uni cu alții Locuţiune adverbiala În cor = toți deodată, în același timp, împreună A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții, a se solidariza cu alții în scopuri rele Locuţiune adverbiala În cor = toți deodată, în același timp, împreună A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții, a se solidariza cu alții în scopuri rele A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții în scopuri rele |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și zbura creierii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cor are forma: córuri
