 | as |
|
| Corelativ [ co-re-la-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU corelativ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului corelativ în mai multe dicționareDefinițiile pentru corelativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CORELATIV: CORELATÍV, -Ă, corelativi, -e, adjectiv Care este în relație reciprocă (cu ceva), indicînd un raport reciproc. Factori corelativi. • Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătînd existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gîndirii. «Profesor» și «elev» sînt noțiuni corelative. ▭ Conjuncții corelative (și substantivat, forme) = conjuncții care introduc două propoziții coordonate sau o propoziție regentă și una subordonată, între care există un raport de corelație. Corelativele folosite în limba contemporană pentru propozițiile concesive sînt «totuși», «tot» și «cu» toate a(ce)stea». gramatică limba română II 209. Forme diferite ale cuvantului corelativ: corelativ-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CORELATIV: CORELATÍV, -Ă, corelativi, -e, adjectiv (Despre idei, factori etc.) Care este în relație reciprocă cu ceva, care indică un raport reciproc. • Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii. Conjuncții corelative (și substantivat, forme) = conjuncții care apar la ambele membre ale unei fraze, fiind coordonatoare sau, mai rar, subordonatoare. (gramatică) Element corelativ (și substantivat, n.) = (cuvânt) care intră în corelație cu un alt cuvânt, care indică un raport de reciprocitate. – Din limba franceza corrélatif. Forme diferite ale cuvantului corelativ: corelativ-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru corelativ: corelatív, corelativă [Atestat: MAIORESCU, L. 35 / Plural: corelativi, corelative / Etimologie: franceza corrélatif] 1 a Care este în corelație (1) cu ceva. 2 a Care indică o corelație (1). 3 a (Îs) Noțiuni -e Noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii. 4 a (Imp) Corespunzător. 5-6 sf, a (Șîs conjuncții corelative) (Conjuncții) care introduc două propoziții coordonate sau o propoziție regentă și una subordonată, în raport de corelație una față de cealaltă. 7 sn Cuvânt sau termen corelativ (1). Forme diferite ale cuvantului corelativ: corelativă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CORELATIV: CORELATÍV, -Ă, corelativi, -e, adjectiv Care este în relație reciprocă cu ceva, care indică un raport reciproc. • Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii. Conjuncții corelative (și substantivat, forme) = conjuncții care apar la ambele membre ale unei fraze, fiind coordonatoare sau, mai rar, subordonatoare. – Din limba franceza corrélatif. Forme diferite ale cuvantului corelativ: corelativ-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CORELATIV: CORELATÍV, -Ă adjectiv Care arată o corelație, un raport reciproc. • Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii; conjuncții corelative (și substantiv feminin) = conjuncții care introduc două propoziții coordonate sau o propoziție regentă și una subordonată, în raport de corelație una față de cealaltă. [< limba franceza corrélatif]. Forme diferite ale cuvantului corelativ: corelativ-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CORELATIV: CORELATÍV, -Ă adjectiv care se află în corelație. ♦ element corelativ (și substantiv neutru) = cuvânt (adverb, conjuncție etc.) care intră în corelație cu un alt cuvânt, care indică un raport de reciprocitate; corelator; noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii. (< limba franceza corrélatif, latina correlativus) Forme diferite ale cuvantului corelativ: corelativ-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru CORELATIV: CORELATÍV, -Ă adjectiv (< limba franceza corrélatif): în sintagmele adverb corelativ, cuvânt corelativ și element corelativ (vezi). Forme diferite ale cuvantului corelativ: corelativ-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru corelativ: corelativ a. care arată o relațiune între două lucruri, așa că unul presupune necesar pe celălalt: idei corelative. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru corelativ: *corelatív, -ă adjectiv (mlat. correlativus). Care arată relațiunea reciprocă: tată și fiŭ îs terminĭ corelativĭ. Forme diferite ale cuvantului corelativ: corelativ-ă duce corelativde corelativab Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CORELATIV: CORELATÍV corelativă (corelativi, corelative) Care corelează; în corelație. /<fr. corrélatif Forme diferite ale cuvantului corelativ: corelativă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru corelativ: corelatív1 adjectiv masculin, plural corelatívi; forme corelatívă, plural corelatíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru corelativ: corelatív substantiv neutru, plural corelatíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru corelativ: corelatív2 substantiv neutru, plural corelatíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru corelativ: corelatív adjectiv → relativ Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CORELATIV' CORELÁTCORELÁȚIECORELAȚIONÁLCORELAȚIÚNECORELATÍVcorelativísmCORELATIVITÁTEcorelatórCORELIGIONÁR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL corelativ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului corelativ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Corelatív, corelativă [Atestat: MAIORESCU, L. 35 / Plural: corelativi, corelative / Etimologie: franceza corrélatif] 1 a Care este în corelație 1 cu ceva. 5-6 sf, a Șîs conjuncții corelative Conjuncții care introduc două propoziții coordonate sau o propoziție regentă și una subordonată, în raport de corelație una față de cealaltă. CORELATÍV corelativă corelativi, corelative Care corelează; în corelație. |
GRAMATICA cuvântului corelativ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului corelativ. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul corelativ poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE corelativ? Vezi cuvântul corelativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul corelativ?[ co-re-la-tiv ] Se pare că cuvântul corelativ are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL corelativ Inţelegi mai uşor cuvântul corelativ dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătînd existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gîndirii ▭ Conjuncții corelative și substantivat, forme = conjuncții care introduc două propoziții coordonate sau o propoziție regentă și una subordonată, între care există un raport de corelație Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii Conjuncții corelative și substantivat, forme = conjuncții care apar la ambele membre ale unei fraze, fiind coordonatoare sau, mai rar, subordonatoare = cuvânt care intră în corelație cu un alt cuvânt, care indică un raport de reciprocitate Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii Conjuncții corelative și substantivat, forme = conjuncții care apar la ambele membre ale unei fraze, fiind coordonatoare sau, mai rar, subordonatoare Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii; conjuncții corelative și substantiv feminin = conjuncții care introduc două propoziții coordonate sau o propoziție regentă și una subordonată, în raport de corelație una față de cealaltă ♦ element corelativ și substantiv neutru = cuvânt adverb, conjuncție etc care intră în corelație cu un alt cuvânt, care indică un raport de reciprocitate; corelator; noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A râde prostește?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul corelativ are forma: corelatíve
