eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție corelativ


PROPOZIȚIIEXPRESII GRAMATICĂSILABE
Corelativ [ co-re-la-tiv ]
VEZI SINONIME PENTRU corelativ PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului corelativ în mai multe dicționare

Definițiile pentru corelativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
CORELATIV
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CORELATIV:
CORELATÍV, -Ă, corelativi, -e, adjectiv Care este în relație reciprocă (cu ceva), indicînd un raport reciproc. Factori corelativi.
       • Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătînd existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gîndirii. «Profesor» și «elev» sînt noțiuni corelative. ▭ Conjuncții corelative (și substantivat, forme) = conjuncții care introduc două propoziții coordonate sau o propoziție regentă și una subordonată, între care există un raport de corelație. Corelativele folosite în limba contemporană pentru propozițiile concesive sînt «totuși», «tot» și «cu» toate a(ce)stea». gramatică limba română II 209.
Forme diferite ale cuvantului corelativ: corelativ-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



CORELATIV
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CORELATIV:
CORELATÍV, -Ă, corelativi, -e, adjectiv (Despre idei, factori etc.) Care este în relație reciprocă cu ceva, care indică un raport reciproc.
       • Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii. Conjuncții corelative (și substantivat, forme) = conjuncții care apar la ambele membre ale unei fraze, fiind coordonatoare sau, mai rar, subordonatoare. (gramatică) Element corelativ (și substantivat, n.) = (cuvânt) care intră în corelație cu un alt cuvânt, care indică un raport de reciprocitate.

– Din limba franceza corrélatif.
Forme diferite ale cuvantului corelativ: corelativ-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

corelativ
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru corelativ:
corelatív, corelativă [Atestat: MAIORESCU, L. 35 / Plural: corelativi, corelative / Etimologie: franceza corrélatif] 1 a Care este în corelație (1) cu ceva. 2 a Care indică o corelație (1). 3 a (Îs) Noțiuni -e Noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii. 4 a (Imp) Corespunzător. 5-6 sf, a (Șîs conjuncții corelative) (Conjuncții) care introduc două propoziții coordonate sau o propoziție regentă și una subordonată, în raport de corelație una față de cealaltă. 7 sn Cuvânt sau termen corelativ (1).
Forme diferite ale cuvantului corelativ: corelativă

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CORELATIV
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CORELATIV:
CORELATÍV, -Ă, corelativi, -e, adjectiv Care este în relație reciprocă cu ceva, care indică un raport reciproc.
       • Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii. Conjuncții corelative (și substantivat, forme) = conjuncții care apar la ambele membre ale unei fraze, fiind coordonatoare sau, mai rar, subordonatoare.

– Din limba franceza corrélatif.
Forme diferite ale cuvantului corelativ: corelativ-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



CORELATIV
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CORELATIV:
CORELATÍV, -Ă adjectiv Care arată o corelație, un raport reciproc.
       • Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii; conjuncții corelative (și substantiv feminin) = conjuncții care introduc două propoziții coordonate sau o propoziție regentă și una subordonată, în raport de corelație una față de cealaltă. [< limba franceza corrélatif].
Forme diferite ale cuvantului corelativ: corelativ-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CORELATIV
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CORELATIV:
CORELATÍV, -Ă adjectiv care se află în corelație.
♦ element corelativ (și substantiv neutru) = cuvânt (adverb, conjuncție etc.) care intră în corelație cu un alt cuvânt, care indică un raport de reciprocitate; corelator; noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii. (< limba franceza corrélatif, latina correlativus)
Forme diferite ale cuvantului corelativ: corelativ-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

CORELATIV
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru CORELATIV:
CORELATÍV, -Ă adjectiv (< limba franceza corrélatif): în sintagmele adverb corelativ, cuvânt corelativ și element corelativ (vezi).
Forme diferite ale cuvantului corelativ: corelativ-Ă

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

corelativ
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru corelativ:
corelativ a. care arată o relațiune între două lucruri, așa că unul presupune necesar pe celălalt: idei corelative.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

corelativ
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru corelativ:
*corelatív, -ă adjectiv (mlat. correlativus). Care arată relațiunea reciprocă: tată și fiŭ îs terminĭ corelativĭ.
Forme diferite ale cuvantului corelativ: corelativ-ă duce corelativde corelativab

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

CORELATIV
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CORELATIV:
CORELATÍV corelativă (corelativi, corelative) Care corelează; în corelație. /<fr. corrélatif
Forme diferite ale cuvantului corelativ: corelativă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

corelativ
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru corelativ:
corelatív1 adjectiv masculin, plural corelatívi; forme corelatívă, plural corelatíve
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

corelativ
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru corelativ:
corelatív substantiv neutru, plural corelatíve
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

corelativ
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru corelativ:
corelatív2 substantiv neutru, plural corelatíve
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

corelativ
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru corelativ:
corelatív adjectiv → relativ
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'CORELATIV'
CORELÁTCORELÁȚIECORELAȚIONÁLCORELAȚIÚNECORELATÍVcorelativísmCORELATIVITÁTEcorelatórCORELIGIONÁR

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL corelativ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului corelativ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Corelatív, corelativă [Atestat: MAIORESCU, L.
35 / Plural: corelativi, corelative / Etimologie: franceza corrélatif] 1 a Care este în corelație 1 cu ceva.
5-6 sf, a Șîs conjuncții corelative Conjuncții care introduc două propoziții coordonate sau o propoziție regentă și una subordonată, în raport de corelație una față de cealaltă.
CORELATÍV corelativă corelativi, corelative Care corelează; în corelație.

GRAMATICA cuvântului corelativ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului corelativ.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul corelativ poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul corelativ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul corelativ are forma: corelatíve

CUM DESPART ÎN SILABE corelativ?
Vezi cuvântul corelativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul corelativ?
[ co-re-la-tiv ]
Se pare că cuvântul corelativ are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL corelativ
Inţelegi mai uşor cuvântul corelativ dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătînd existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gîndirii
▭ Conjuncții corelative și substantivat, forme = conjuncții care introduc două propoziții coordonate sau o propoziție regentă și una subordonată, între care există un raport de corelație
Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii
Conjuncții corelative și substantivat, forme = conjuncții care apar la ambele membre ale unei fraze, fiind coordonatoare sau, mai rar, subordonatoare
= cuvânt care intră în corelație cu un alt cuvânt, care indică un raport de reciprocitate
Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii
Conjuncții corelative și substantivat, forme = conjuncții care apar la ambele membre ale unei fraze, fiind coordonatoare sau, mai rar, subordonatoare
Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii; conjuncții corelative și substantiv feminin = conjuncții care introduc două propoziții coordonate sau o propoziție regentă și una subordonată, în raport de corelație una față de cealaltă
♦ element corelativ și substantiv neutru = cuvânt adverb, conjuncție etc
care intră în corelație cu un alt cuvânt, care indică un raport de reciprocitate; corelator; noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii



© 2023 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A râde prostește?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
loc unde își execută pedeapsa infractorii minori
aplauze în timpul desfășurării unui spectacol
a râde fără motiv sau atunci când nu trebuie
organ consultativ pe lângă conducerea unei edituri, format din specialiști
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?