 | as |
|
| Corfă [ cor-fă ] VEZI SINONIME PENTRU corfă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului corfa în mai multe dicționareDefinițiile pentru corfa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru corfă: córfă1 substantiv feminin [Atestat: DAME, T. 168 / Plural: corfafe / Etimologie: mg karfa] (Reg) 1 (Mpl) Bârnă aplicată la diferite obiecte pentru sprijin Si: spetează. 2 Bârnă de lemn servind la sprijinirea podurilor. 3 Parte a morii nedefinită mai îndeaproape. 4 (Lpl) Bârne de la piuă între care se mișcă maiele Si: fofeze. 5 Parte a joagărului nedefinită mai îndeaprope. 6 (Lpl) Vergi îndoite de pe acoperișul comarnicului pe care se pune pânza. 7 (Lpl) Cuie late la capetele loitrei sau scării Cf lopatea, spetează, zimt. 8 Acoperiș al șopronului. 9 Acoperiș al pătulului. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CÓRFĂ: CÓRFĂ, corfe, substantiv feminin (Transilvania) 1. Coș, de obicei rotund, cu fundul tare și cu o toartă prin care se petrece brațul, avînd diverse întrebuințări în gospodărie. Fetița... lăsă corfa cu pita jos. RETEGANUL, P. III 86. 2. (În vorbirea minerilor) Colivie (2) (cu un mic ascensor) cu care se scot din mină minereuri sau alte materiale. Corfa așteaptă... s-o umple cineva cu minereu, cu mangal și piatră de var, pentru a fi răsturnată pe gîtul furnalului. CĂLUGĂRU, O. P. 6. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru corfă: córfă2 substantiv feminin [Atestat: I. Hristos II, 219 / Plural: corfafe / Etimologie: ger Korf] 1 (Trs; gms) Coș. 2 (Îe; după ger jemandem einen Korb geben) A da cuiva corfa A-i refuza cuiva o cerere în căsătorie. 3 (În limbajul minerilor) Colivie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru corfă: córfă, córfe, substantiv feminin (regional) 1. coș, paner. 2. colivie minerească. 3. spetează. 4. parte a morii. 5. (la plural ) fofezele de la piuă. 6. parte a joagărului. 7. acoperișul șopronului sau pătulului. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru corfă: córfă (córfe), substantiv feminin – Paner, coșuleț. germana Korb, prin intermediul pronunțării săș. korf (Borcea 183). Diez, Gramm., I, 260, îl punea greșit în legătură cu latina corbis. În Transilvania Forme diferite ale cuvantului corfa: córfe Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru corfă: córfă forme, plural e (sas. korf, germana korb, despre latina corbis, coș, paner. vezi coropcă). Transilvania Coș, paner (de dus în braț). vezi tîrnă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CÓRFĂ: CÓRFĂ, corfe, substantiv feminin (Rar) 1. Coș1 (1). 2. (În limbajul minerilor) Colivie (2). – Din germana Korf. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CÓRFĂ: CÓRFĂ, corfe, substantiv feminin (Rar) 1. Coș1 (1). 2. (În limbajul minerilor) Colivie (2). – Din germana Korf. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru corfă: corfă forme 1. trecut coș, paner; 2. (Oltenia) fofeaza piuei sau pivei. [Sas. KORF]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru corfa: corfa verb tranzitiv: [Atestat: GHEȚIE, R. M. / prezentul indicativ: corfaféz / Etimologie: corfă2] (Reg) A refuza. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru corfă: córfă (regional) substantiv feminin, genitiv dativ articulat córfei; plural córfe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru corfă: corfă substantiv verbal CĂMIN. COLIVIE. COȘ. HORN. PANER. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru corfă: córfă substantiv feminin, genitiv dativ articulat córfei; plural córfe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CORFA' coréțăCORÉUCOREÚTCOREYCÓRFĂcorfárcorfelícorfésccorfí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL corfă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului corfă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 168 / Plural: corfăfe / Etimologie: mg karfa] Reg 1 Mpl Bârnă aplicată la diferite obiecte pentru sprijin Si: spetează. Hristos II, 219 / Plural: corfăfe / Etimologie: ger Korf] 1 Trs; gms Coș. 2 Îe; după ger jemandem einen Korb geben A da cuiva corfă A-i refuza cuiva o cerere în căsătorie. / prezentul indicativ: corfăféz / Etimologie: corfă2] Reg A refuza. |
GRAMATICA cuvântului corfă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului corfă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul corfă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE corfă? Vezi cuvântul corfă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul corfă?[ cor-fă ] Se pare că cuvântul corfă are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL corfă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A plăti greu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul corfă are forma: córfe
