eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție corn


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Corn [ corn ]
VEZI SINONIME PENTRU corn PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului corn în mai multe dicționare

Definițiile pentru corn din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
corn
   
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru corn:
corn1 [Atestat: PSALT. 125/2 / Plural: coarne, cornuri sn, corni sm, (înv) cornure / Etimologie: lat cornu] 1 sn Fiecare dintre cele două excrescențe osoase de pe osul frontal al rumegătoarelor. 2 sn (Pfm; îe) A-și arăta coarnele A se situa în apărare. 3 sn (Pfm; despre minciuni; îla) Cu coarne Mare. 4 sn (Pfm; îal; despre relatări) Exagerat. 5 sn (Îvp; îe) A fi mai cu coarne decât altul A fi mai deosebit decât alții. 6 sn (Pfm; îae) A fi orgolios. 7 sn (Pfm; îe) A(-i) pune coarne bărbatului A înșela. 8 sn (Pfm; despre bărbați; îe) A avea (sau a purta) coarne A fi înșelat de soție. 9 sn (Pex; îe) A pune (cuiva) funia în coarne A supune. 10 sn (Pfm; îe; despre vite) A lua în coarne A împunge cu coarnele. 11 sn (Pfm; îae; fig) A-și pune mintea cu cineva. 12 sn (Pfm; îe) A se lua (cu cineva) în coarne A se lupta cu cineva. 13 sn (Pfm; îe) A-i căuta (cuiva) în coarne (sau a căuta în coarnele cuiva) A face pe voia cuiva. 14 sn (Pfm; îae) A răsfăța. 15 sn (Reg; îe) A băga (pe cineva) în corn de capră A pune pe cineva în mare încurcătură. 16 sn (Reg; îe) A scoate (cuiva) coarne (cu cineva) A bârfi. 17 sn (Pfm; îe) A face (sau a scoate) coarne A deveni impertinent. 18-19 sn (Pfm; îe) A-și arăta coarnele A-și manifesta dușmănia sau răutatea. 20 sn (Reg; îe) A-nfige cornu-n blana patului (sau în pământ) ori a pune cornu(-n pernă) A dormi adânc. 21 sn (Îe) A-i merge cornul A-i merge bine. 22 sns Substanță chitinoasă din care sunt constituite coarnele sau copitele animalelor, folosită la fabricarea unor obiecte. 23 sn (Pan) Fiecare din cele patru organe tactile și vizuale ale melcului. 24 sn (Pan) Fiecare din cele două excrescențe chitinoase de la capul unor cărăbuși. 25 sn (Îc) cornul-berbecului Înfloritură de pe ștergarele femeilor din Șcheii Brașovului. 26 sn (Bot; reg; îc) cornul-berbecului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 27 sn (Ast; pop; îc) cornul sau coarnele-caprei sau -de-capră Capricorn. 28 sn (Îc) cornul-caprei sau caprii Vânt dinspre nord și est sau de la miazăzi. 29 sn (Ned; îc) corn-de-șarpe Un produs al medicinei populare. 30 sn (Bot; îc) -de-secară (sau cornl secarei) Ciuperca Claviceps purpurea, parazită a ovarului diferitelor graminee, mai cu seamă al florilor de secară Si: clonțul-babii, secară-cornută. 31 sn (Pex; îae) Boală provocată cerealelor de cornul (32) secarei, manifestată prin apariția, în spic, a unor formații tari, negricioase, în formă de corn1 (1). 32 sn (Pex; îae) Ergotină extrasă din corn (30), folosită în farmece și medicina populară. 33 sn (Bot; reg; îc) corn-ul-dracului Barba-popii (Aruncien vulgaris). 34 sn (Pop; îc) Cel-cu-coarne Dracul. 35 sn (Îvp; îc) Cu-un-corn Inorog. 36 snp (Înv) Bucăți de hârtie sau de carton, tăiate în formă de corn1 (1), care se puneau unui copil spre a-l pedepsi. 37 substantiv masculin Instrument de suflat făcut din corn1 (1) de bou, cu care buciumă vânătorii chemând copoii și ogarii. 38 substantiv masculin (Șîs corn de vânătoare) Instrument de suflat, din alamă sau din alt metal, folosit la vânătoare sau pentru chemări, semnalizări etc. 39 substantiv masculin (Îs) corn de armonie sau cromatic Instrument muzical de suflat cu tuburi de schimb pentru diverse tonalități. 40 sn (Îs) corn-englez Instrument muzical de suflat din familia oboiului, cu sunet mai grav, cu ancie dublă. 41 sn (Reg; îs) cornul carabei Parte a cimpoiului. 42 sn (Mit; îe) cornul abundenței sau (înv) îmbelșugării Cornul1 (1) caprei Amalthea care a hrănit pe Jupiter, umplut cu fructe și cu flori, care simbolizează belșugul, fiind emblema agriculturii și comerțului. 43 sn (Înv; fig; în Biblie) Simbol al puterii, strălucirii, în formă de corn1 (1) la capul unor profeți. 44 sn (Înv) Vas pentru păstrarea uleiului. 45 sn (Înv) Vas pentru păstrat sarea sau praful de pușcă, făcut din corn1 (1) de vită mare, înfundat. 46 sn Instrument al olarului, cu care se fac flori pe vasele de lut, format dintr-un corn1 (1) subțire de vacă, găurit la vârf, terminat cu o pană sau țeavă și umplut cu smalț. 47 sn (Înv) Obiect făcut dintr-o jumătate de corn1 (1), care ajută la intrarea piciorului în încălțăminte Cf încălțător. 48 sn (Med; îs) cornul lui Ammon Una dintre cele două prelungiri ale substanței creierului care pornesc din partea posterioară a capului. 49 sn (Med; îs) corn uterin Formație anatomică la uter cu aspect de corn1 (1). 50 snp Cele două mânere ale plugului, pe care se sprijină omul la arat Si: (reg) crăcane (11), iepe. 51 substantiv masculin (Înv; iuz; fig) Agricultură. 52 sn (Înv; îe) A fi la coarnele plugului sau a duce plugul de coarne A fi la conducerea unei activități. 53 sn (Reg) Cui înfipt în capătul de sus al cornului plugului. 54 substantiv masculin (Reg) Căprior. 55 sn (Reg) Mâner pe coada coasei. 56 sn (Reg) Fiecare din țepele unei furci. 57 sn (Reg) Furcă din fier cu dinții arcuiți Si: (reg) colță. 58 sn (Reg) Partea mijlocie a furcii de tors, menită să sprijine caierul. 59 sn (Reg) Dinții furculiței. 60 sn (Reg) Fiecare din brațele crucii. 61 sn (Reg) Crucea rășchitorului. 62 sn (Reg; lpl) Capătul rășchitorului Si: crăcană (12). 63 substantiv masculin (Înv; iuz) Filacter. 64 sn (Înv) Parte a altarului. 65 sn Vârf ascuțit al marginilor unor pălării. 66 sn Aluat de franzelă copt în formă de semilună și servit mai ales la cafea. 67 sn Colț de pâine. 68 sn (Reg) Lamă în formă de seceră. 69 sn Fiecare din cele două extremități ale lunii în pătrar. 70 sn (Pan) Fiecare din triunghiurile sau piramidele de hârtie care reprezintă razele stelei de colindat. 71 sn (Pan) Fiecare din cele cinci părți din care este făcută prescurea. 72 sn (Thn; pop) Fiecare din cele două aripioare ale întrerupătorului de curent electric. 73 sn (Reg) Fiecare din cele două extremități ale nicovalei. 74 sn (Bot; reg; îcs) Coarne-de-mare (sau coarne-mari) Roșcove. 75 sn (Trs) Colț. 76 sn (Trs) Capăt. 77 sn (Trs) Margine. 78 sn (Trs) Fiecare din bucățile de lemn de brad pe care se sprijină acoperișul din țiglă sau din șindrilă al unei clădiri. 79 sn (Îrg; îe) cornul întâi (sau al doilea) al mesei Locul de onoare. 80 sn (Îrg; îs; despre cârpe) În -uri Cu cele patru colțuri legate spre a putea transporta ceva în ea. 81 sn (Îrg; îe) Întuneric ca în corn Întuneric beznă. 82 sn (îrg; îs) Coarnele matiței Lemne legate la cele două capete ale fundului sacului de la matiță, pentru ca aceasta să nu se târască prin nămol. 83 sn (Înv; iuz; îs) Coarnele lumii Puncte cardinale. 84 sn (Înv) Aripă de oaste. 85 sn (Înv) Parte a taberei unei oștiri.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a


Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

CORN
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CORN:
CORN2, (II,

6) coarne și (I 4, 5, II) cornuri, substantiv neutru, (I

3) corni, substantiv masculin

I.

1. (La animalele numite «cornute») Fiecare dintre cele două excrescențe osoase, drepte sau încovoiate, ascuțite la capăt, care formează continuarea osului frontal, ieșind din piele. Fratele cel sărac... avea și el o pereche de boi... tineri, nalți de trup, țepoși la coarne. CREANGĂ, P. 37. Capul zimbrului moldav țiind în coarnele sale pajura împărătească. NEGRUZZI, S. I 43. Nici ai boi... Nici ai junei Cu coarne lungi. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 408.

– locuțiune adjectiv (Despre minciuni) Cu coarne = exagerat, de necrezut, gogonat, încornorat.
       • Expresia: A lua în coarne = (despre vite) a împunge cu coarnele; figurat (despre oameni) a se repezi cu vorba la cineva, a certa, a bruftui. A scoate coarne = a deveni agresiv. A fi mai cu coarne decît altul = a fi mai grozav decît altul. Ce?... Crezi tu că ești mai cu coarne decît. noi? SBIERA, P. 45. A pune (cuiva) funia în coarne = a purta (pe cineva) de nas, a-i impune voința. verb reflexiv:ei să mă duci la apă de căpăstru? verb reflexiv:ei să-mi pui funia-n coarne? ȘEZ. II 73. A se lua în coarne cu cineva = a-și pune mintea, a se încăiera. cu cineva, a se potrivi cuiva. Om în toată firea, te iei în coarne cu un biet copil. SLAVICI, N. 51. A-și arăta coarnele = a-șî manifesta răutatea, dușmănia. A pune cornul în pămînt = a se încăpățîna. A căuta (sau a se uita) în coarnele cuiva = a asculta de cineva, a se lua după cineva. Eu nu-s Ciolac să-ți caut în coarne; eu îți moi numaidecît ciolanele. SADOVEANU, N. forme 147. Moșneagul... se uita în coarnele ei, și ce-i spunea ea sfînt era. CREANGĂ, P. 285. A băga (pe cineva) în corn de capră = a aduce (pe cineva) în mare încurcătură, la mare strîmtoare. A pune coarne = a călca credința conjugală. Nevasta-acasă Coarne-i punea. NEGRUZZI, S. II 100. (Popular) Cel cu coarne = dracul.
♦ (Prin analogie) a) Fiecare dintre cele patru organe tactile și vizuale ale melcului. Mult cumpănit ies coarne la iveală. BENIUC, vezi 19. Melc, melc, codobelc. Scoate coarne boierești. TEODORESCU, P. P. 191. b) Fiecare dintre cele două excrescențe chitinoase, bifurcate, de lîngă ochii unor cărăbuși. Coarnele rădaștei.

2. (Numai la sg.) Materia osoasă din care sînt făcute coarnele animalelor, folosită pentru fabricarea unor obiecte. Pieptene de corn.

3. Instrument de suflat folosit la vînătoare sau pentru chemări, semnalizări etc. După masă porniră pădurarii cu cînii pe poteci și într-un tîrziu începu să adie glas de corn în liniștea codrului. SADOVEANU, O. IV 485. Îngînat de glas de ape Cînt-un corn cu-nduioșare. EMINESCU, O. I 103. Peste vîrfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. EMINESCU, O. I 206. [Ursan] un corn apucă și buciumă în vînt. ALECSANDRI, P. A. 165. Ștefan se întoarce și din cornu-i sună, Oastea lui zdrobită de prin văi s-adună. BOLINTINEANU, O. 34.
♦ Instrument muzical de suflat, făcut din alamă sau din alt metalurgie Cornuri, buciume și tube sună falnice fanfare. ALECSANDRI, P. III 94.

4. Recipient făcut din corn (2) sau în formă de corn (1), în care se păstrează praful de pușcă, sarea etc.; prin extensie conținutul acestui recipient. Pe toată ziua stricam într-însele [în verb reflexiv:ăbii] cîte un corn de praf și cîte o pungă de alice. ODOBESCU, S. III 22.
       • Expresia: Cornul abundenței (sau îmbelșugării) = vas în formă de corn umplut cu fructe și flori, care simbolizează belșugul.

5. Franzeluță în formă de semilună. Ieri dimineață am băut un ceai cu patru cornuri. C. PETRESCU, C, vezi 153.

6. (La plural ) Nume dat părților în formă de corn (1) ale unor lucruri (mai ales ale unor unelte): a) fiecare dintre cele două minere ale plugului. Pentru secerătorii belșugului, Pentru cei de la coarnele plugului... Tovarăși de vifor, Tovarăși de soare, Tot mai drept, Tot mai dîrz, înainte! DEȘLIU, G. 35. Ținea strîns în pumnii grei coarnele plugului și apăsa tăișul uneltei în pămîntul muiat de ploaie. DUMITRIU, vezi L.

5. Cîntă puiul cucului Pe coarnele plugului. ALECSANDRI, P. P. 298; b) fiecare dintre țepile unei furci sau dintre dinții unei furculițe. Cu unul din coarnele ascuțite ale furculiței scotocea carnea de prin încheieturi. HOGAȘ, M. N. 37; c) fiecare dintre brațele crucii; (prin analogie) fiecare dintre cele patru părți ale prescurii. A dat drumeței un corn de prescură și un păhăruț de vin. CREANGĂ, P. 91.

7. (În expresie) Cornul lunii = luna în primul și ultimul pătrar, cînd are formă de seceră. Trecuseră verb reflexiv:eo două ceasuri, cornul lunii își terminase scurta lui apariție. CAMIL PETRESCU, N. 167. Cornul tremurător al lunii va trece... de-a lungul crucilor din cimitir. GALACTION, O. I 218. Zamfira... se uita la cornul lunii ce se ivise. ALECSANDRI, P. I 19.

8. (În expresie) Cornul-secarei sau corn-de-secară = ciupercă parazită care trăiește în ovarul diferitelor graminee, în special în ovarul florilor de secară (Sclerotium).

9. (Moldova, Transilvania) II.Colț, unghi, ungher; margine. Din cornul de din dos al casei se desprinseră două umbre omenești și se depărtară în fugă. SADOVEANU, B. 103. La un corn de dumbravă au ieșit de pe o potecă nevăzută doi călăreți. SADOVEANU, forme J. 726. Suratele mele... aseară s-au vorbit... într-un corn de șură. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 186.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CORN
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CORN:
CORN1, (I 1,

6) coarne, (I 4, 5, II) cornuri, substantiv neutru, (I 3, III) corni, substantiv masculin

I. I. Formațiune dură, pereche sau nepereche, de pe craniul multor copitate.
       • locuțiune adjectiv (Despre cuvintele, relatările cuiva) Cu coarne = exagerat, de necrezut, gogonat, umflat.
       • Expresia: A lua în coarne = (despre vite) a împunge cu coarnele; figurat a se repezi cu vorba la cineva, a certa pe cineva. A scoate coarne = a deveni agresiv; a se obrăznici. A fi mai cu coarne decât altul = a fi mai grozav decât altul. A pune (cuiva) funia în coarne = a înșela, a amăgi (pe cineva), a-i impune (cuiva) voința. A se lua în coarne cu cineva = a se încăiera, a se lua la harță. A-și arăta coarnele = a-și manifesta răutatea, dușmănia. A căuta (cuiva) în coarne sau a căuta (ori a se uita) în coarnele cuiva = a îndeplini toate gusturile, capriciile cuiva; a răsfăța. A pune coarne = a călca credința conjugală; a înșela. (popular) Cel cu coarne = dracul.
♦ prin analogie Fiecare dintre cele patru organe tactile și vizuale ale melcului; fiecare dintre cele două excrescențe chitinoase de lângă ochii unor cărăbuși.

2. (La sg.) Substanță chitinoasă din care sunt constituite coarnele1 (I

1) animalelor (folosită pentru fabricarea unor obiecte).

3. (Și în sintagma corn de vânătoare) Instrument de suflat, confecționat uneori din corn1, folosit la vânătoare sau pentru chemări, semnalizări etc.
♦ Instrument muzical de suflat, format dintr-un tub conic de alamă sau din alt metalurgie
       • Corn englez = instrument de suflat din familia oboiului, dar cu un sunet mai grav, cu ancie dublă.

4. Recipient format dintr-un corn1 (I

1) sau de forma acestuia, în care se păstrează praful de pușcă, sarea etc.; prin extensie conținutul acestui recipient.
       • Expresia: Cornul abundenței = (în mitologia greacă) simbol al belșugului, reprezentat printr-un vas în formă de corn1 (I 1), umplut cu fructe și cu flori.

5. Produs de panificație din făină albă, de mici dimensiuni și în formă de semilună.

6. Parte a unor construcții, organe de mașini, unelte etc. în formă de corn1 (I 1).
♦ Recipient din corn1 (I

1) sau de lut prelungit cu o pană de gâscă prin care se scurge huma colorată, folosit în ceramica populară pentru decorarea vaselor.

7. (La sg.) Denumire dată unor formații anatomice cu aspect de corn1 (I 1). Corn uterin.

8. (În sintagma) Cornul Lunii = Luna în primul și în ultimul pătrar, când are formă de seceră.

9. Compus: cornul-secarei sau corn-de-secară = ciupercă parazită care trăiește în ovarul diferitelor plante graminee; pintenul-secarei (Claviceps purpurea); boală provocată de această ciupercă și manifestată prin apariția în spic a unor formații tari, negricioase, întrebuințate în farmacie pentru extragerea ergotinei.

II.

1. (regional) Colț, ungher, margine.

2. (învechit) Aripă de oaste, de tabără.

III. (La plural ) Căpriorii casei.

– latina cornu.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CORN
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CORN:
CORN1, (I 1,

6) coarne, (I 4, 5, II) cornuri, substantiv neutru, (I 3, III) corni, substantiv masculin

I.

1. (La animalele cornute) Fiecare dintre cele două excrescențe de pe osul frontal al rumegătoarelor.
       • locuțiune adjectiv (Despre cuvintele, relatările cuiva) Cu coarne = exagerat, de necrezut, gogonat, umflat.
       • Expresia: A lua în coarne = (despre vite) a împunge cu coarnele; figurat a se repezi cu vorba la cineva, a certa pe cineva. A scoate coarne = a deveni agresiv; a se obrăznici. A fi mai cu coarne decât altul = a fi mai grozav decât altul. A pune (cuiva) funia în coarne = a înșela, a amăgi (pe cineva), a-i impune (cuiva) voința. A se lua în coarne cu cineva = a se încăiera, a se lua la harță. A-și arăta coarnele = a-și manifesta răutatea, dușmănia. A căuta (cuiva) în coarne sau a căuta (ori a se uita) în coarnele cuiva = a îndeplini toate gusturile, capriciile cuiva; a răsfăța. A pune coarne = a călca credința conjugală; a înșela. (popular) Cel cu coarne = dracul.
♦ prin analogie Fiecare dintre cele patru organe tactile și vizuale ale melcului; fiecare dintre cele două excrescențe chitinoase de lângă ochii unor cărăbuși.

2. (La sg.) Substanță chitinoasă din care sunt constituite coarnele1 (I

1) animalelor (folosită pentru fabricarea unor obiecte).

3. (Și în sintagma corn de vânătoare) Instrument de suflat, folosit la vânătoare sau pentru chemări, semnalizări etc.
♦ Instrument muzical de suflat, format dintr-un tub conic de alamă sau din alt metalurgie
       • Corn englez = instrument muzical din familia oboiului, dar cu un sunet mai grav, cu ancie dublă.

4. Obiect făcut din corn1 (I

2) sau în formă de corn1 (I 1), în care se păstrează praful de pușcă, sarea etc.; prin extensie conținutul acestui obiect.
       • Expresia: Cornul abundenței = simbol al belșugului, reprezentat printr-un vas în formă de corn1 (I 1), umplut cu fructe și cu flori.

5. Produs de panificație din făină albă, de mici dimensiuni și în formă de semilună.

6. (La plural ) Nume generic dat părților unor construcții, organe de mașini, unelte etc. în formă de corn1 (I 1).
♦ Corn1 (I

1) sau vas mic de lut prelungit cu o pană de gâscă prin care se scurge huma colorată, folosit în ceramica populară pentru decorarea vaselor.

7. (La sg.) Denumire dată unor formații anatomice cu aspect de corn1 (I 1). Corn uterin.

8. (În sintagma) Cornul lunii = luna în primul și în ultimul pătrar, când are formă de seceră.

9. Compus: cornul-secarei sau corn-de-secară = ciupercă parazită care trăiește în ovarul diferitelor plante graminee; pintenul-secarei (Claviceps purpurea); boală provocată de această ciupercă și manifestată prin apariția în spic a unor formații tari, negricioase, întrebuințate în farmacie pentru extragerea ergotinei.

II.

1. (regional) Colț, ungher, margine.

2. (învechit) Aripă de oaste, de tabără.

III. (La plural ) Căpriorii casei.

– latina cornu.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



CORN
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CORN:
CORN1, corni, substantiv masculin Arbore cu lemnul foarte tare, cu flori galbene și fructe roșii, comestibile; frunzele lui se întrebuințează la colorat (Cornus mas). Se apropiau de marginea ogorului. Acolo erau tufișuri de cer și de corn, care păstraseră frunze puține. DUMITRIU, vezi L.

6. Cornule, ce nu te-ndoi, De-o creangă să te despoi, Să-mi fac prăjină de boi? ALECSANDRI, P. P. 44.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

corn
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru corn:
corn (-ni), substantiv masculin

– Arbust (Cornus mas).

– Mr., istr. cornu, megl. corn. latina cornus (Pușcariu 401; Candrea-Dens., 396; REW 2241; DAR); conform spaniolă cornizo.

– derivat coarnă, substantiv feminin (fructul cornului); cornet, substantiv neutru (pădure de corn); corniș, substantiv neutru (cornet); cornișor, substantiv masculin (plantă, Lycopodium clavatum, Lycopodium annotinum).
Forme diferite ale cuvantului corn: corn-ni

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

CORN
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CORN:
CORN2 cornuri n. 1): cornul abundenței (sau belșugului) corn cu fructe și flori simbolizând belșugul.

2) Franzeluță în formă de semicerc. 3):cornul lunii luna în prima și în ultima fază, când se aseamănă cu o seceră. 4): cornul-secarei ciupercă parazită la unele cereale. /<lat. cornu
Forme diferite ale cuvantului corn: cornuri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

corn
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru corn:
corn2 substantiv masculin [Atestat: (a. 1705) GLOSAR DE PLANTE, ap. DA / Plural: corni / Etimologie: lat cornus] 1 (Bot) Arbustul Cornus mas cu lemnul foarte tare, cu frunze opuse, cu flori galbene și cu fructe roșii comestibile, ale cărui frunze se întrebuințează la vopsit Si: cornul-voinicel. 2 Lemn de corn2 (1).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CORN
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CORN:
CORN substantiv

1. Cornea ard. (Paș).

2. Cornei 1437 (AO XVII 289); Corni, Ioan (Băl VI).

3. Cornaciu (Sd V 227; Sd XI);

– M. (Puc 396); Cornace popa (17 A IV 303); Corneci, C. (RI XIII 393).

4. Corneș 1521 (P Gov f° 16).

5. Cornoteni substantiv (17 B II 204).

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

CORN
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CORN:
CORN2, corni, substantiv masculin Arbust sau arbore mic cu lemnul foarte tare, cu frunze opuse, cu flori galbene și cu fructe roșii comestibile, ale cărui frunze se întrebuințează la vopsit (Cornus mas).

– latina cornus.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CORN
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CORN:
CORN2, corni, substantiv masculin Arbust sau arbore mic cu lemnul foarte tare, cu frunze opuse, cu flori galbene și cu fructe roșii comestibile, ale cărui frunze se folosesc la vopsit (Cornus mas).

– latina cornus.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CORN
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CORN:
CORN s.

1. (învechit) trompă. (corn de vînătoare.)

2. (termen bisericesc) fiiacteră, (rar) tfiline (la plural), (învechit) advar. (corn la mozaici.)

3. cornul-secarei = (regional) pintenul-secarei. (corn este o boală a secarei.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CORN
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CORN:
CORN3 corni m. Instrument muzical de suflat constând dintr-o combinație de tuburi cilindrice și conice de metalurgie
       • corn englez instrument muzical de suflat asemănător cu oboiul. /<lat. cornu
Forme diferite ale cuvantului corn: corni

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

corn
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru corn:
corn m. (plural corni), frumos arbore cu florile galbene și lemnul vârtos; frunzele-i ovale sau eliptice se întrebuințează la colorat. [latina CORNUS].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

corn
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru corn:
corn3 sn [Atestat: HERZ.-GHER., M. IV / Plural: cornuri / Etimologie: ger Korn (schnaps)] (Gms; Buc) 1 Rachiu (de secară) Cf secărică. 2 (Pex) Păhărel cu corn3.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

corn
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru corn:


1) corn m. (latina cŏrnus). Un arbore de pădure (cornus mas) care face florĭ galbene și fructe roșiĭ lungărețe comestibile. vezi smidă

2.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

CORN4
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CORN4:
CORN4 corn4i m. Arbust (mai rar arbore mic) cu lemnul foarte tare, cu flori galbene și cu fructe roșii, comestibile. /<lat. cornus
Forme diferite ale cuvantului corn4: corn4i

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CORN
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CORN:
CORN substantiv verbal aripă, capăt, căprior, coastă, colț, cotlon, flanc, margine, ungher, unghi, rădașcă, răgace.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

corn
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru corn:
corn substantiv verbal ARIPĂ. CAPĂT. CĂPRIOR. COASTĂ. COLȚ. COTLON. FLANC. MARGINE. UNGHER. UNGHI. RĂDAȘCĂ. RĂGACE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

corn
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru corn:
corn2 (excrescență la animale, parte dintr-o construcție/mașină/unealtă) substantiv neutru, plural coárne
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

corn
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru corn:
corn (franzeluță, recipient, colț, instrument-semnal de vânătoare) substantiv neutru, plural córnuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

corn
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru corn:
corn3 (franzeluță, recipient, colț, aripă de oaste) substantiv neutru, plural córnuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

corn
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru corn:
corn (de animale, de instrumente) substantiv neutru, plural coárne
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

corn
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru corn:
corn1 (arbust, instrument de suflat) substantiv masculin, plural corni
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

corn
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru corn:
corn substantiv neutru (regional) rachiu de secară; secărică.
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

corn
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru corn:
corn (botanică, muzică) substantiv masculin, plural corni
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'CORN'
cormúncormúnăcormunícormúrăCORNcorn-de-secárăCORNÁCCORNACÉECORNÁCI

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL corn
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului corn dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
125/2 / Plural: coarne, cornuri sn, corni sm, înv cornure / Etimologie: lat cornu] 1 sn Fiecare dintre cele două excrescențe osoase de pe osul frontal al rumegătoarelor.
15 sn Reg; îe A băga pe cineva în corn de capră A pune pe cineva în mare încurcătură.
20 sn Reg; îe A-nfige cornu-n blana patului sau în pământ ori a pune cornu-n pernă A dormi adânc.
21 sn Îe A-i merge cornul A-i merge bine.
25 sn Îc cornul-berbecului Înfloritură de pe ștergarele femeilor din Șcheii Brașovului.
26 sn Bot; reg; îc cornul-berbecului Plantă nedefinită mai îndeaproape.
27 sn Ast; pop; îc cornul sau coarnele-caprei sau -de-capră Capricorn.
28 sn Îc cornul-caprei sau caprii Vânt dinspre nord și est sau de la miazăzi.
29 sn Ned; îc corn-de-șarpe Un produs al medicinei populare.
30 sn Bot; îc -de-secară sau cornl secarei Ciuperca Claviceps purpurea, parazită a ovarului diferitelor graminee, mai cu seamă al florilor de secară Si: clonțul-babii, secară-cornută.
33 sn Bot; reg; îc corn-ul-dracului Barba-popii Aruncien vulgaris.
35 sn Îvp; îc Cu-un-corn Inorog.
38 substantiv masculin Șîs corn de vânătoare Instrument de suflat, din alamă sau din alt metal, folosit la vânătoare sau pentru chemări, semnalizări etc.
39 substantiv masculin Îs corn de armonie sau cromatic Instrument muzical de suflat cu tuburi de schimb pentru diverse tonalități.
40 sn Îs corn-englez Instrument muzical de suflat din familia oboiului, cu sunet mai grav, cu ancie dublă.
41 sn Reg; îs cornul carabei Parte a cimpoiului.
42 sn Mit; îe cornul abundenței sau înv îmbelșugării Cornul1 1 caprei Amalthea care a hrănit pe Jupiter, umplut cu fructe și cu flori, care simbolizează belșugul, fiind emblema agriculturii și comerțului.
48 sn Med; îs cornul lui Ammon Una dintre cele două prelungiri ale substanței creierului care pornesc din partea posterioară a capului.
49 sn Med; îs corn uterin Formație anatomică la uter cu aspect de corn1 1.
79 sn Îrg; îe cornul întâi sau al doilea al mesei Locul de onoare.
81 sn Îrg; îe Întuneric ca în corn Întuneric beznă.
CORN2 cornuri n.
1: cornul abundenței sau belșugului corn cu fructe și flori simbolizând belșugul.
3:cornul lunii luna în prima și în ultima fază, când se aseamănă cu o seceră.
4: cornul-secarei ciupercă parazită la unele cereale.
DA / Plural: corni / Etimologie: lat cornus] 1 Bot Arbustul Cornus mas cu lemnul foarte tare, cu frunze opuse, cu flori galbene și cu fructe roșii comestibile, ale cărui frunze se întrebuințează la vopsit Si: cornul-voinicel.
Corn de vânătoare.
Corn la mozaici.
Corn este o boală a secarei.
Corn de vînătoare.
Corn la mozaici.
Corn este o boală a secarei.
CORN3 corni m.
Instrument muzical de suflat constând dintr-o combinație de tuburi cilindrice și conice de metalurgie        • corn englez instrument muzical de suflat asemănător cu oboiul.
IV / Plural: cornuri / Etimologie: ger Korn schnaps] Gms; Buc 1 Rachiu de secară Cf secărică.
CORN4 corni m.

GRAMATICA cuvântului corn?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului corn.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul corn poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul corn sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul corn are forma: coárne
    VEZI PLURALUL pentru corn la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE corn?
Vezi cuvântul corn desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul corn?
[ corn ]
Se pare că cuvântul corn are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL corn
Inţelegi mai uşor cuvântul corn dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
– locuțiune adjectiv Despre minciuni Cu coarne = exagerat, de necrezut, gogonat, încornorat
A lua în coarne = despre vite a împunge cu coarnele; figurat despre oameni a se repezi cu vorba la cineva, a certa, a bruftui
A scoate coarne = a deveni agresiv
A fi mai cu coarne decît altul = a fi mai grozav decît altul
A pune cuiva funia în coarne = a purta pe cineva de nas, a-i impune voința
A se lua în coarne cu cineva = a-și pune mintea, a se încăiera
A-și arăta coarnele = a-șî manifesta răutatea, dușmănia
A pune cornul în pămînt = a se încăpățîna
A căuta sau a se uita în coarnele cuiva = a asculta de cineva, a se lua după cineva
A băga pe cineva în corn de capră = a aduce pe cineva în mare încurcătură, la mare strîmtoare
A pune coarne = a călca credința conjugală
Popular Cel cu coarne = dracul
Cornul abundenței sau îmbelșugării = vas în formă de corn umplut cu fructe și flori, care simbolizează belșugul
În expresie Cornul lunii = luna în primul și ultimul pătrar, cînd are formă de seceră
În expresie Cornul-secarei sau corn-de-secară = ciupercă parazită care trăiește în ovarul diferitelor graminee, în special în ovarul florilor de secară Sclerotium
locuțiune adjectiv Despre cuvintele, relatările cuiva Cu coarne = exagerat, de necrezut, gogonat, umflat
A lua în coarne = despre vite a împunge cu coarnele; figurat a se repezi cu vorba la cineva, a certa pe cineva
A scoate coarne = a deveni agresiv; a se obrăznici
A fi mai cu coarne decât altul = a fi mai grozav decât altul
A pune cuiva funia în coarne = a înșela, a amăgi pe cineva, a-i impune cuiva voința
A se lua în coarne cu cineva = a se încăiera, a se lua la harță
A-și arăta coarnele = a-și manifesta răutatea, dușmănia
A căuta cuiva în coarne sau a căuta ori a se uita în coarnele cuiva = a îndeplini toate gusturile, capriciile cuiva; a răsfăța
A pune coarne = a călca credința conjugală; a înșela
Popular Cel cu coarne = dracul
♦ Instrument muzical de suflat, format dintr-un tub conic de alamă sau din alt metalurgie Corn englez = instrument de suflat din familia oboiului, dar cu un sunet mai grav, cu ancie dublă
Cornul abundenței = în mitologia greacă simbol al belșugului, reprezentat printr-un vas în formă de corn1 I 1, umplut cu fructe și cu flori
În sintagma Cornul Lunii = Luna în primul și în ultimul pătrar, când are formă de seceră
Compus: cornul-secarei sau corn-de-secară = ciupercă parazită care trăiește în ovarul diferitelor plante graminee; pintenul-secarei Claviceps purpurea; boală provocată de această ciupercă și manifestată prin apariția în spic a unor formații tari, negricioase, întrebuințate în farmacie pentru extragerea ergotinei
locuțiune adjectiv Despre cuvintele, relatările cuiva Cu coarne = exagerat, de necrezut, gogonat, umflat
A lua în coarne = despre vite a împunge cu coarnele; figurat a se repezi cu vorba la cineva, a certa pe cineva
A scoate coarne = a deveni agresiv; a se obrăznici
A fi mai cu coarne decât altul = a fi mai grozav decât altul
A pune cuiva funia în coarne = a înșela, a amăgi pe cineva, a-i impune cuiva voința
A se lua în coarne cu cineva = a se încăiera, a se lua la harță
A-și arăta coarnele = a-și manifesta răutatea, dușmănia
A căuta cuiva în coarne sau a căuta ori a se uita în coarnele cuiva = a îndeplini toate gusturile, capriciile cuiva; a răsfăța
A pune coarne = a călca credința conjugală; a înșela
Popular Cel cu coarne = dracul
♦ Instrument muzical de suflat, format dintr-un tub conic de alamă sau din alt metalurgie Corn englez = instrument muzical din familia oboiului, dar cu un sunet mai grav, cu ancie dublă
Cornul abundenței = simbol al belșugului, reprezentat printr-un vas în formă de corn1 I 1, umplut cu fructe și cu flori
În sintagma Cornul lunii = luna în primul și în ultimul pătrar, când are formă de seceră
Compus: cornul-secarei sau corn-de-secară = ciupercă parazită care trăiește în ovarul diferitelor plante graminee; pintenul-secarei Claviceps purpurea; boală provocată de această ciupercă și manifestată prin apariția în spic a unor formații tari, negricioase, întrebuințate în farmacie pentru extragerea ergotinei
cornul-secarei = regional pintenul-secarei
Cornul-secarei = regional pintenul-secarei



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL corn

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Hârtie fotografică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
segment al encefalului, situat între bulb, pedunculii cerebrali și cerebel
versuri, poezii satirice latine
hârtie specială acoperită cu un strat sensibil la acțiunea radiațiilor luminoase, pe care se obțin copiile fotografice pozitive prin copierea negativelor
a îngriji
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?