 | as |
|
| Cortegiu [ cor-te-giu ] VEZI SINONIME PENTRU cortegiu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cortegiu în mai multe dicționareDefinițiile pentru cortegiu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CORTEGIU: CORTÉGIU, cortegii, substantiv neutru Șir de persoane care însoțesc în chip solemn o ceremonie. vezi alai, suită, convoi. Merge-ncet cortegiul funerar prin ploaie, Nimenea nu-l roagă să mai stea un pic. TOPÎRCEANU, P. O. 140. • figurat Șir, înșirare. Plăcută este tinerețea, cu cortegiul ei luminos și înflorit de cugetări înalte și iluziuni plăcute. GHICA, S. A. 43. Vulturii carpatici cu zborul îndrăzneț Făceau un cortegiu falnic eroului drumeț. ALECSANDRI, O. 208. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cortegiu: cortégiu sn [Atestat: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) cortegiuéj / Plural: cortegiuii / Etimologie: franceza cortège, it corteggio] 1 Șir de persoane care însoțesc o personalitate Si: alai, suită. 2 Șir de participanți la o ceremonie Si: convoi. 3 (Fig) Ceea ce însoțește un fenomen. 4 (Fig) Șir. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CORTEGIU: CORTÉGIU cortegiui n. Grup de persoane care însoțește o ceremonie sau o personalitate; alai; suită; convoi; escortă. • cortegiu funebru grup de oameni care conduc un mort spre cimitir. [silabe -te-giu] /<it. corteggio, limba franceza cortege Forme diferite ale cuvantului cortegiu: cortegiui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CORTEGIU: CORTÉGIU substantiv neutru 1. șir de oameni care însoțesc o ceremonie, o personalitate marcantă; convoi, alai. 2. (figurat) șir, înșirare. (< italiana corteggio, limba franceza cortège) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CORTEGIU: CORTÉGIU, cortegii, substantiv neutru Șir de persoane care însoțesc o ceremonie, o personalitate etc.; convoi. ♦ figurat Șir, înșirare. – Din italiana corteggio, limba franceza cortège. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CORTEGIU: CORTÉGIU, cortegii, substantiv neutru Șir de persoane care însoțesc o ceremonie; convoi. ♦ figurat Șir, înșirare. – Din italiana corteggio, limba franceza cortège. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CORTEGIU: CORTÉGIU substantiv neutru Șir de oameni care însoțesc o ceremonie. ♦ (figurat) Șir, înșirare. [pronume -giu. / conform limba franceza cortège, italiana corteggio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CORTEGIU: CORTEGIU s. 1. alai, suită, (învechit) ecpaia, paradă, saltanat, tacîm. (cortegiu domnesc.) 2. alai, convoi, procesiune. (cortegiu mortuar.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cortegiu: cortégiu (cortégii), substantiv neutru – Alai, convoi. – Variante cortej. It. corteggio (secolul XIX). – Variante, din limba franceza cortège. Forme diferite ale cuvantului cortegiu: cortégii Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cortegiu: cortégiu substantiv neutru [-giu pronume -gĭu], articulat cortegíul; plural cortegíi, articulat cortegíile (silabe -gi-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cortegiu: cortégiu [giu pronume gĭu] substantiv neutru, articulat cortégiul; plural cortégii, articulat cortégiile (-gi-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CORTEGIU' cortárcortáșcorteánCORTECTOMÍECORTÉGIUcortejCORTÉLcortelárCORTELÁȘ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CORTEGIU Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cortegiu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii / V: înv cortegiuéj / Plural: cortegiuii / Etimologie: franceza cortège, it corteggio] 1 Șir de persoane care însoțesc o personalitate Si: alai, suită. CORTÉGIU cortegiui n. • cortegiu funebru grup de oameni care conduc un mort spre cimitir. Cortegiu domnesc. Cortegiu mortuar. |
GRAMATICA cuvântului CORTEGIU? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cortegiu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CORTEGIU poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cortegiu? Vezi cuvântul cortegiu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cortegiu?[ cor-te-giu ] Se pare că cuvântul cortegiu are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CORTEGIU |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb în bie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cortegiu are forma: cortegíi
