 | as |
|
| Corupţie [ co-rup-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU corupţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului coruptie în mai multe dicționareDefinițiile pentru coruptie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CORUPȚIE: CORUPȚIE s. 1. coruptibilitate, (livresc) venalitate. (coruptie unui magistrat.) 2. decadență, decădere, depravare, desfrînare, desfrîu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, (învechit) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (figurat) descompunere, putreziciune, (rar figurat) putrefacție, (învechit figurat) putrejune. (Starea de coruptie din înalta societate.) 3. corupere, pervertire, seducere, seducție. (coruptie unei minore.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CORUPȚIE: CORÚPȚIE, corupții, substantiv feminin 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrînare, depravare. Am văzut fața ta pală de o bolnavă beție, Buza ta învinețită de-al corupției mușcat. EMINESCU, O. I 29. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) corupțiúne (HOGAȘ, DR. II 167, CARAGIALE, O. VII 261) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CORUPȚIE: CORÚPȚIE, corupții, substantiv feminin 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. [Variante: (învechit) corupțiune substantiv feminin] – Din limba franceza corruption, latina coruptio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CORUPȚIE: CORÚPȚIE, corupții, substantiv feminin 1. Abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. [Variante: (învechit) corupțiúne substantiv feminin] – Din limba franceza corruption, latina corruptio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru corupție: corúpție substantiv feminin [Atestat: (1848) URICARIUL X, 4/21 / V: conrcoruptie, coruptieiúne / Plural: coruptieii / Etimologie: franceza corruption] 1 (Înv) Alterare. 2 Seducere. 3 Depravare. 4 Abatere de la cinste. 5 Abdicare de la o datorie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CORUPȚIE: CORÚPȚIE substantiv feminin 1. Îndepărtare, abatere de la moralitate, de la datorie. 2. Depravare, pervertire; venalitate. [Gen. -iei, variantă corupțiune substantiv feminin / conform latina corruptio, limba franceza corruption]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CORUPȚIE: CORÚPȚIE coruptiei forme Abatere de la moralitate; decădere; declasare; degenerare. [articulat corupția; genitiv dativ corupției; silabe -ți-e] /<fr. corruption, latina corruptio, coruptieonis Forme diferite ale cuvantului coruptie: coruptiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru corupție: corúpție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat corúpția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat corúpției; plural corúpții, articulat corúpțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CORUPȚIE: CORÚPȚIE substantiv feminin abatere de la moralitate, de la datorie; depravare, pervertire, venalitate. (< limba franceza corruption, latina corruptio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru corupție: corúpție (-ți-e) substantiv feminin, articulat corúpția (-ți-a), genitiv dativ articulat corúpției; plural corúpții, articulat corúpțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru corupție: corupți(un)e forme 1. fapta și efectul coruperii; 2. starea celui corupt. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CORUPTIE' CORÚPTcoruptélăCORUPTÍBILCORUPTIBILITÁTECORÚPȚIECORUPȚIÚNEcoruptórcoruscántcorutínă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL corupție Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului corupție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Corupție unui magistrat. Starea de corupție din înalta societate. Corupție unei minore. Starea de corupție a unei societăți. Corúpție substantiv feminin [Atestat: 1848 URICARIUL X, 4/21 / V: conrcorupție, corupțieiúne / Plural: corupțieii / Etimologie: franceza corruption] 1 Înv Alterare. CORÚPȚIE corupției forme Abatere de la moralitate; decădere; declasare; degenerare. Corruption, latina corruptio, corupțieonis. |
GRAMATICA cuvântului corupție? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului corupție. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul corupție poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE corupţie? Vezi cuvântul corupţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul corupţie?[ co-rup-ţi-e ] Se pare că cuvântul corupţie are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a fi sau a cădea pe bec?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul corupție are forma: corúpții
