 | as |
|
| Cosmochimie [ cos-mo-chi-mi-e ] VEZI SINONIME PENTRU cosmochimie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cosmochimie în mai multe dicționareDefinițiile pentru cosmochimie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COSMOCHIMIE: COSMOCHIMÍE forme Ramură a astrofizicii care studiază compoziția chimică a corpurilor cerești și a mediului interplanetar, răspândirea elementelor chimice și reacțiile nucleare din cosmos. [articulat cosmochimia; genitiv dativ cosmochimiei; silabe -mi-e] /<fr. cosmochimie Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cosmochimie: cosmochimíe substantiv feminin [Atestat: DN2 / Plural: cosmochimieii / Etimologie: franceza cosmochimie] Ramură a chimiei care studiază elementele și combinațiile chimice din cosmos. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COSMOCHIMIE: COSMOCHIMÍE substantiv feminin Ramură a chimiei care studiază elementele și combinațiile chimice din cosmos. [Gen. -iei. / < limba franceza cosmochimie]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COSMOCHIMIE: COSMOCHIMÍE substantiv feminin Ramură a chimiei care studiază elementele și combinațiile chimice din cosmos. – Din limba franceza cosmochimie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COSMOCHIMIE: COSMOCHIMÍE substantiv feminin Ramură a chimiei care studiază elementele și combinațiile chimice din cosmos. – Din limba franceza cosmochimie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COSMOCHIMIE: COSMOCHIMÍE substantiv feminin ramură a chimiei care studiază elementele și combinațiile chimice din univers. (< limba franceza cosmochimie) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cosmochimie: cosmochimíe substantiv feminin, articulat cosmochimía, genitiv dativ cosmochimíi, articulat cosmochimíei Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cosmochimie: cosmochimíe substantiv feminin → chimie Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'COSMOCHIMIE' COSMOBIOLOGÍEcosmobotánicăcosmoceálăcosmocentrísmCOSMOCHIMÍECOSMOCRAȚÍECOSMODRÓMCOSMOECONOMÍEcosmofízică |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cosmochimie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cosmochimie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cosmochimíe substantiv feminin [Atestat: DN2 / Plural: cosmochimieii / Etimologie: franceza cosmochimie] Ramură a chimiei care studiază elementele și combinațiile chimice din cosmos. |
GRAMATICA cuvântului cosmochimie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cosmochimie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cosmochimie poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cosmochimie? Vezi cuvântul cosmochimie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cosmochimie?[ cos-mo-chi-mi-e ] Se pare că cuvântul cosmochimie are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A ține sau a duce, a purta pe cineva ca pe sau ca în palmă sau palme?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
