 | as |
|
| Costa [ cos-ta ] VEZI SINONIME PENTRU costa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului costa în mai multe dicționareDefinițiile pentru costa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a costa (forma la infinitiv) A costa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COSTA: COSTÁ, persoană 3 cóstă, verb I. intranzitiv 1. (Determinat prin «mult», «puțin», «scump»,«ieftin» etc. sau prin suma de bani care reprezintă costul), A avea un preț, o valoare în bani. vezi valora, prețui. Cartea costă trei lei. • (Fără determinări) A se putea obține numai cu contravaloarea în bani. Pentru mătușa Ruxandra, universul se împărțea în lucruri care «costă» și altele care nu. C. PETRESCU, R. DR. 77. ♦ A fi scump. Îi trebuie un picior de lemn, care costă. SAHIA, N. 35. 2. (Măsura valorii e altceva decît banii) A fi plătit cu..., a fi dobîndit cu prețul a... Noi cînd eram în post tăceam ore, ce ore? zile întregi... Trebuie să mă crezi, pentru că vorba în post a costat viața a patru camarazi de-ai mei. SAHIA, N. 56. • tranzitiv Sărmanul! Mult l-a costat onorul de a fi tovarășul de nebunii al cuconașului. GHICA, S. 78. • Expresia: Ce mă costă? = n-am ce pierde. Nu mă costă (nimic) = mi-e ușor, nu înseamnă nimic. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru costa: costá [Atestat: (a. 1816) IORGA, S. despre XII, 172/31 / V: cuscosta / prezentul indicativ: cóstă (reg) coástă, costateáză / Etimologie: it costare, ger kosten] 1 verb tranzitiv: (despre obiecte) A se putea obține prin plata contravalorii (în bani) Si: a face, a prețui, a ține, a valora, (înv) a costălui (1), a costisi (1). 2 verb tranzitiv: (Îe) Ce mă costaă? De ce să nu încerc (să fac un lucru)? 3 verb tranzitiv: (Îae) Nu risc nimic. 4 vi A avea o valoare în bani Si: a prețui, (înv) a costălui (2), a costisi. 5 vi A fi scump. 6 vi A avea un echivalent valoric, altul decât banii Si: (înv) a costălui (5), a costisi (5). 7 verb tranzitiv: (a) A se plăti cu ceva Si: (înv) a costălui (6), a costisi. 8 verb tranzitiv: A produce o pagubă Si: (înv) a costălui (7), a costisi (7). 9 verb tranzitiv: (Fig) A produce o suferință. 10 verb tranzitiv: (Fig) A supăra pe cineva. 11 vi A fi greu de făcut. 12 verb tranzitiv: (Îe) Nu mă costaă nimic Nu-mi cere nici un efort. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru costa: costá (-t, át), verb – A avea un preț, o valoare. – Variante costisi, custa, coșt(ăl)ui. Mr. custisire. It. costare. Nu apare în texte anterioare începutului secolul XIX, dar a ajuns repede să fie folosit curent datorită comerțului. Variante costisi (învechit) din limba neogreacă ϰοστίζω; custa este rezultat al confuziei cu dubletul custa; și coștălui (Transilvania) se explică prin în limba maghiara kostálni, din germana kosten. – derivat cost, substantiv neutru (preț, cost, cheltuială), din italiana costo. Variante, din Transilvania este dublet al lui cuștului, verb (a gusta), de la același cuvînt în limba maghiara Forme diferite ale cuvantului costa: costa-t costaát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COSTA: COSTÁ, persoană 3 cóstă, verb I. 1. intranzitiv A avea un preț, o valoare în bani; a prețui. ♦ A se putea obține numai cu contravaloarea în bani; a costisi. ♦ A fi scump. 2. intranzitiv și tranzitiv (Măsura valorii fiind altceva decât banii) A (se) plăti cu..., a (se) dobândi cu prețul a... • Expresia: (tranzitiv) Ce mă costă? = nu am ce pierde. Nu mă costă (nimic) = mi-e ușor, nu-mi cere nici un efort. – Din italiana costare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COSTA: COSTÁ, persoană 3 cóstă, verb I. 1. intranzitiv A avea un preț, o valoare în bani; a prețui. ♦ A se putea obține numai cu contravaloarea în bani; a costisi. ♦ A fi scump. 2. intranzitiv și tranzitiv (Măsura valorii fiind altceva decât banii) A (se) plăti cu..., a (se) dobândi cu prețul a... • Expresia: (tranzitiv) Ce mă costă? = nu am ce pierde. Nu mă costă (nimic) = mi-e ușor, nu-mi cere niciun efort. – Din italiana costare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COSTA: COSTÁ verb I. 1. intr. A avea un anumit preț, o valoare în bani, a valora. 2. intr., trecut A (se) obține cu prețul a..., a (se) plăti cu... 3. (figurat) A necesita anumite sforțări, sacrificii, bunuri. / < italiana costare, conform germana kosten]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru cosấță: cosấță, cosâțe, substantiv feminin – Coadă de păr întoarsă în jurul capului. În Maramureș, cuvântul se folosește mai rar; de comun se zice pletitură (Țiplea, 1906) – Din limba bulgară kosica. Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru cosấță: cosấță, -e, substantiv feminin – Coadă de păr întoarsă în jurul capului. În Maramureș cuvântul se folosește mai rar; de comun se zice pletitură (Țiplea 1906) – Din limba bulgară kosica. Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COSTA: COSTÁ verb intr. 1. a avea un anumit preț, a valora. 2. a se obține cu prețul a..., a se plăti cu... 3. (figurat) a necesita anumite eforturi, sacrificii. (< italiana costare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru COSTA: COSTA, Lúcionda (1902-1998), arhitect și urbanist brazilian. A elaborat planurile de ansamblu ale orașului Brasilia. Studii de teorie a arhitecturii. Forme diferite ale cuvantului costa: lúcionda Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COSTA: COSTA verb a face, a fi, a reveni, (rar) a prețui, (învechit și regional) a veni, (învechit) a costisi. (Cît costa metrul de stofă?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Costa: Costa, -acea, -ache, -ăcan vezi Constantin II 2-4. Forme diferite ale cuvantului costa: -acea -ache costa- Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru costa: costá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea și plural cóstă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Costă: Costă, -can vezi Constantin II A 2, 3. Forme diferite ale cuvantului costa: -can Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru costa: costá (a costa) verb, indicativ prezent 3 cóstă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cosấță: cosấță substantiv feminin vezi cosiță Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'COSTA' CosroeCOSSIGACOSTCOSTCOSTÁCosta-RicaCostacheCostăch/elCOSTĂCHESCU |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cosấță Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cosấță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Despre XII, 172/31 / V: cuscosấță / prezentul indicativ: cóstă reg coástă, cosấțăteáză / Etimologie: it costare, ger kosten] 1 verb tranzitiv: despre obiecte A se putea obține prin plata contravalorii în bani Si: a face, a prețui, a ține, a valora, înv a costălui 1, a costisi 1. 2 verb tranzitiv: Îe Ce mă cosấțăă? De ce să nu încerc să fac un lucru? 3 verb tranzitiv: Îae Nu risc nimic. 12 verb tranzitiv: Îe Nu mă cosấțăă nimic Nu-mi cere nici un efort. Cât cosấță metrul de stofă?. Cît cosấță metrul de stofă?. Costá a cosấță verb, indicativ prezent 3 cóstă. |
GRAMATICA cuvântului cosấță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cosấță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cosấță poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE costa? Vezi cuvântul costa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul costa?[ cos-ta ] Se pare că cuvântul costa are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cosấță Inţelegi mai uşor cuvântul cosấță dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Ce mă costă? = n-am ce pierde Nu mă costă nimic = mi-e ușor, nu înseamnă nimic tranzitiv Ce mă costă? = nu am ce pierde Nu mă costă nimic = mi-e ușor, nu-mi cere nici un efort tranzitiv Ce mă costă? = nu am ce pierde Nu mă costă nimic = mi-e ușor, nu-mi cere niciun efort |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cosấță |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi călare pe situație?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul costa se conjugă: ei ele cóstă
