 | as |
|
| Creanță [ crea-n-ță ] VEZI SINONIME PENTRU creanță PE ESINONIME.COM definiția cuvântului creanta în mai multe dicționareDefinițiile pentru creanta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru creanță: creanță substantiv feminin [Atestat: GHICA, S. 548 / P: cre-ancreanta / Plural: creantațe / Etimologie: franceza créance] 1 Drept pe care îl are creditorul asupra unei sume de bani ce i se datorează. 2 Drept al creditorului de a pretinde de la debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva. 3-4 (Ccr) Titlu care certifică o creanță (1-2) Si: creditivă (2-3). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CREANȚĂ: CREÁNȚĂ, creanțe, substantiv feminin Dreptul creditorului asupra unei sume de bani ce i se datorează ( vezi datorie); (concretizat) titlu care stabilește acest drept. Toate creanțele sînt în mîna mea. C. PETRESCU, R. DR. 200. – Pronunțat: cre-an-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru creanță: *creánță (ea 2 silabe) forme, plural e (în franceză créance, din credance, despre croire, a crede. vezi credit). Hîrtie prin care se arată că cel ce a iscălit-o e dator altuĭa (poliță). vezi chitanță, adeverință. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CREANȚĂ: CREÁNȚĂ, creanțe, substantiv feminin Dreptul creditorului de a pretinde de la debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva; (concret) act care stabilește acest drept. [ pronunție: cre-an-] – Din limba franceza créance. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CREANȚĂ: CREÁNȚĂ, creanțe, substantiv feminin Dreptul creditorului de a pretinde de la debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva; (concret) act care stabilește acest drept. [ pronunție: cre-an-] – Din limba franceza créance. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CREANȚĂ: CREÁNȚĂ substantiv feminin Drept pe care îl are creditorul asupra unei sume de bani ce i se datorează; (concret) titlu, înscris care confirmă acest drept. [pronume cre-an-. / < limba franceza créance]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CREANȚĂ: CREÁNȚĂ creantae forme 1) Drept al creditorului de a cere debitorului executarea unei obligații. 2) Act care certifică acest drept. [G.-D. creanței; silabe cre-an-] /<fr. créance Forme diferite ale cuvantului creanta: creantae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CREANȚĂ: CREÁNȚĂ substantiv feminin act prin care se constată dreptul creditorului de a primi o sumă de bani de la debitor. (< limba franceza créance) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru creanță: creanță forme dreptul de a cere plata unei sume de bani (= limba franceza créance). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru creanță: creánță substantiv feminin (silabe cre-an-), genitiv dativ articulat creánței; plural creánțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru creanță: creánță (cre-an-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat creánței; plural creánțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CREANTA' creancreanăcreangCREÁNGĂCREÁNȚĂCREANȚIÉRcreanțiérăcreaplăCREÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL creanță Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului creanță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 548 / P: cre-ancreanță / Plural: creanțățe / Etimologie: franceza créance] 1 Drept pe care îl are creditorul asupra unei sume de bani ce i se datorează. CREÁNȚĂ creanțăe forme 1 Drept al creditorului de a cere debitorului executarea unei obligații. |
GRAMATICA cuvântului creanță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului creanță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul creanță poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE creanță? Vezi cuvântul creanță desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul creanță?[ crea-n-ță ] Se pare că cuvântul creanță are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Oul piciorului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul creanță are forma: creánțe
