 | as |
|
| Credita [ cre-di-ta ] VEZI SINONIME PENTRU credita PE ESINONIME.COM definiția cuvântului credita în mai multe dicționareDefinițiile pentru credita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a credita (forma la infinitiv) A credita conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru credita: credita verb tranzitiv: [Atestat: GORUN, forme 91 / prezentul indicativ: creditatez / Etimologie: franceza créditer] 1 A deschide cuiva un credit Si: (înv) credetălui (1). 2 A vinde pe datorie Si: (înv) credetălui (2). 3 A înscrie în creditul (22) cuiva ceea ce i se datorează Si: (înv) credetălui (3). 4 A acredita. 5 A da cuiva o scrisoare de credit (3) Si: (înv) credetălui (5). 6-8 (Îoc a debita) A înregistra în creditul (20-22) unui cont Si: (înv) credetălui (6-8). 9 (Îe) A credita un cont A înscrie contul debitor corespunzător și suma respectivă. 10 (Fig) A acorda încredere cuiva. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CREDITA: CREDITÁ, creditez, verb I. tranzitiv 1. A acorda sau a deschide cuiva un credit (1); a împrumuta pe cineva cu o sumă de bani; a vinde cuiva pe credit. 2. A face o înregistrare în creditul unui contabilitate – Din limba franceza créditer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CREDITA: CREDITÁ, creditez, verb I. tranzitiv 1. A acorda sau a deschide cuiva un credit (1); a împrumuta pe cineva cu o sumă de bani; a vinde cuiva pe credit. 2. A face o înregistrare în creditul unui contabilitate – Din limba franceza créditer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CREDITA: CREDITÁ verb trecut 1. a acorda (cuiva) un credit (1); a vinde cuiva pe credit. • (figurat) a arăta cuiva considerație, stimă. 2. (contabilitate) a înregistra creditul unui contabilitate (< limba franceza créditer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CREDITA: CREDITÁ, creditez, verb I. tranzitiv A acorda sau a deschide cuiva un credit, a împrumuta pe cineva cu o sumă de bani. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CREDITA: CREDITÁ verb I. trecut A acorda, a deschide (cuiva) un credit. [< limba franceza créditer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru credita: creditá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu creditéz, persoana a treia singular: el / ea și plural crediteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CREDITA: CREDITA verb (finanțe) a împrumuta. (A credita pe cineva cu suma de...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru credita: creditá (a credita) verb, indicativ prezent 3 crediteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CREDITA' credințirecredințitcredințosCRÉDITCREDITÁcreditábilCREDITÁREcreditatcreditéz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL credita Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului credita dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Credita verb tranzitiv: [Atestat: GORUN, forme 91 / prezentul indicativ: creditatez / Etimologie: franceza créditer] 1 A deschide cuiva un credit Si: înv credetălui 1. 9 Îe A credita un cont A înscrie contul debitor corespunzător și suma respectivă. A credita pe cineva cu suma de. A credita pe cineva cu suma de. Creditá a credita verb, indicativ prezent 3 crediteáză. |
GRAMATICA cuvântului credita? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului credita. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul credita poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE credita? Vezi cuvântul credita desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul credita?[ cre-di-ta ] Se pare că cuvântul credita are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL credita |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Calul de dar nu se caută la dinți sau în gură?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul credita se conjugă: ei ele crediteáză
