 | as |
|
| Cronometru [ cro-no-me-tru ] VEZI SINONIME PENTRU cronometru PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cronometru în mai multe dicționareDefinițiile pentru cronometru din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cronometru: cronometru sn [Atestat: DDRF / Plural: cronometrure și (2, înv) cronometruri substantiv masculin / Etimologie: franceza chronomètre] 1 Instrument de precizie ce funcționează pe principiul ceasornicului, putând măsura timpul până la fracțiuni de secundă (folosit la normarea muncii, determinarea rezultatealor în întreceri sportive etc.). 2 (Înv) Ceasornic de mare precizie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CRONOMETRU: CRONOMÉTRU, cronometre, substantiv neutru Instrument de precizie care funcționează pe principiul ceasornicului, permițând măsurarea timpului până la fracțiuni de secundă (folosit la normarea proceselor de muncă, la determinarea rezultatelor în întreceri sportive etc.). – Din limba franceza chronomètre. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CRONOMETRU: CRONOMÉTRU, cronometre, substantiv neutru Instrument de precizie care funcționează pe principiul ceasornicului, permițând măsurarea timpului până la fracțiuni de secundă (folosit la normarea proceselor de muncă, la determinarea rezultatelor în întreceri sportive etc.). – Din limba franceza chronomètre. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CRONOMETRU: CRONOMÉTRU, cronometre, substantiv neutru Ceasornic prevăzut cu un mecanism special care permite măsurarea timpului pînă la fracțiuni de secundă și care se folosește la normarea proceselor de muncă, la determinarea rezultatelor în întreceri etc. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CRONOMETRU: CRONOMÉTRU substantiv neutru Instrument de precizie cu care se măsoară timpul; (curent) ceas de precizie (care poate măsura și fracțiunile de secundă). [< limba franceza chronomètre, conform greacă chronos – timp, metron – măsură]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cronometru: *cronométru n., plural e (despre vgr. hrónos, timp, și metron, măsură). Ceasornic de preciziune construit maĭ bine ca să arăte maĭ exact timpu. Orĭ-ce instrument de măsurat timpu. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CRONOMETRU: CRONOMÉTRU substantiv neutru instrument de precizie, ceasornic, cu secundar central, cu care se măsoară timpul, până la fracțiuni de secundă. (< limba franceza chronomètre) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CRONOMETRU: CRONOMÉTRU cronometrue n. 1) Instrument de precizie folosit pentru măsurarea intervalelor de timp. 2) Ceas de precizie. /<fr. chronometre Forme diferite ale cuvantului cronometru: cronometrue Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cronometru: cronométru substantiv neutru (silabe -tru), articulat cronométrul; plural cronométre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cronometru: cronometru n. instrument de preciziune pentru măsurarea timpului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cronometru: cronométru (-me-tru) substantiv neutru, articulat cronométrul; plural cronométre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CRONOMETRU' CRONOMÉTRICCRONOMETRÍEcronometroáreCRONOMETRÓRCRONOMÉTRUcronopatologíeCRONOPROFESIOGRÁMĂCronosCRONOSCÓP |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cronometru Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cronometru dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cronometru sn [Atestat: DDRF / Plural: cronometrure și 2, înv cronometruri substantiv masculin / Etimologie: franceza chronomètre] 1 Instrument de precizie ce funcționează pe principiul ceasornicului, putând măsura timpul până la fracțiuni de secundă folosit la normarea muncii, determinarea rezultatealor în întreceri sportive etc. CRONOMÉTRU cronometrue n. |
GRAMATICA cuvântului cronometru? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cronometru. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cronometru poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cronometru? Vezi cuvântul cronometru desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cronometru?[ cro-no-me-tru ] Se pare că cuvântul cronometru are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cavitate abdominală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cronometru are forma: cronométre
