 | as |
|
| Cucură [ cu-cu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU cucură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cucura în mai multe dicționareDefinițiile pentru cucura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUCURĂ: CÚCURĂ1, cucure, substantiv feminin (Învechit și arhaizant) Tolbă de săgeți. Strălucitul Mehmet avea în mînile sale arc; și la șold cucura de săgeți. SADOVEANU, Z. C. 275. După ce-și închingă bine calul și-și cercetă sabia și cucura de săgeți, Ionuț se zvîrli în șa fără să atingă scările. SADOVEANU, forme J. 46. Dar brațele-i goale, unul se încovoaie în sus, ca să scoată o săgeată din cucura de pe umeri; celalt se reazimă pe creștetul cornut al ciutei. ODOBESCU, S. III 55. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUCURĂ: CÚCURĂ2, cucute, substantiv feminin (Regional) Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul și care e prinsă la capătul de sus de grindeiul plugului. Uitindu-mă după dînsa, S-a rupt cucura... Cucură am făcut nouă, Dar s-a rupt grindeiu-n două. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 390. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cucură: cúcură (-ri), substantiv feminin – Tolbă de săgeți. limba neogreacă ϰούϰουρον, din latina cucurum (Philippide, II, 710; REW 4790; DAR), împrumut literar din secolul XVI, fără circulație reală. conform albaneză kukurë (Meyer 211), limba bulgară kukur (Conev 71), italiana còccano (Battisti, II, 991). Forme diferite ale cuvantului cucura: cucura-ri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cucură: 1) cúcură forme, plural ĭ (vgerm. kukur, ngerm. köcher, toc, tolbă, de unde și mlat. cúcurum, mgr. kúkuron, albaneză kúkură și vfr. coivre. REW. 4790). Vechĭ. Tolbă de săgețĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUCURĂ: CÚCURĂ2, cucure, substantiv feminin (regional) Parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul. – Din limba maghiară kukora. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUCURĂ: CÚCURĂ2, cucure, substantiv feminin (regional) Parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul. – Din limba maghiară kukora. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CUCURĂ: CÚCURĂ1 cucurae forme Piesă de lemn sau de fier, care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul. /<ngr. kukora Forme diferite ale cuvantului cucura: cucurae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cucură: cucură2 substantiv feminin [Atestat: CORESI, PS. 24 / Plural: cucurare / Etimologie: χούχοτρον, lat cucurum] (Înv) Tolbă de săgeți. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cucură: cúcură (tolbă de săgeți, parte a plugului) substantiv feminin, genitiv dativ articulat cúcurei; plural cúcure Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUCURĂ: CÚCURĂ1, cucure, substantiv feminin (învechit) Tolbă de săgeți. – Din limba neogreacă kúkuron. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUCURĂ: CÚCURĂ1, cucure, substantiv feminin (învechit) Tolbă de săgeți. – Din limba neogreacă kúkuron. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cucură: 2) cúcură forme, plural ĭ (cp. cu ung. kukora, încovoĭat). Nord. Cormană. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cucură: cucură1 substantiv feminin [Atestat: ANON. CAR. / Plural: cucurare / Etimologie: mg kukora] (Reg) Cormană. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cucură: cucură forme Moldova trecut cormana plugului. [Ung. KUKORA, încovoiat]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CUCURĂ: CÚCURĂ2 cucurae forme învechit Tolbă de săgeți. /<ung. kúkuron Forme diferite ale cuvantului cucura: cucurae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cucură: cúcură (regional, învechit) substantiv feminin, genitiv dativ articulat cúcurei; plural cúcure Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cucură: cucură substantiv verbal CORMANĂ. RĂSTURNĂTOARE. TOLBĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cucură: cucură forme Moldova tolbă. [greacă bizantin KÚKURON]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUCURA' cucunárcucunarăcucunóscucunozCUCÚRĂCucur/anulcucúrbătăcucurbăucucurbeată |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cucură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cucură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii CÚCURĂ1 cucurăe forme Piesă de lemn sau de fier, care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul. 24 / Plural: cucurăre / Etimologie: χούχοτρον, lat cucurum] Înv Tolbă de săgeți. / Plural: cucurăre / Etimologie: mg kukora] Reg Cormană. CÚCURĂ2 cucurăe forme învechit Tolbă de săgeți. |
GRAMATICA cuvântului cucură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cucură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cucură poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cucură? Vezi cuvântul cucură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cucură?[ cu-cu-ră ] Se pare că cuvântul cucură are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cucură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i lua cuiva apa de la moară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cucură are forma: cúcure
