eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție culbuta


PROPOZIȚII GRAMATICĂSILABE
Culbuta [ cul-bu-ta ]
VEZI SINONIME PENTRU culbuta PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului culbuta în mai multe dicționare

Definițiile pentru culbuta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a culbuta
Verbul: a culbuta (forma la infinitiv)
A culbuta conjugat la timpul prezent:
  • eu culbutez
  • tu culbutezi
  • el ea culbutează
  • noi culbutăm
  • voi culbutați
  • ei ele culbutează
VEZI VERBUL a culbuta CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CULBUTA:
CULBUTÁ verb

I. trecut (Mine) A răsturna vagonetul cu ajutorul culbutorului (1) pentru descărcarea materialului. [< limba franceza culbuter].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CULBUTA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CULBUTA:
CULBUTÁ, culbutez, verb

I. tranzitiv A descărca vagonetul prin răsturnare cu ajutorul culbutorului.

– Din limba franceza culbuter.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CULBUTA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CULBUTA:
CULBUTÁ, culbutez, verb

I. tranzitiv A descărca vagonetul prin răsturnare cu ajutorul culbutorului.

– Din limba franceza culbuter.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CULBUTA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CULBUTA:
CULBUTÁ verb trecut a descărca un vagonet prin răsturnare a culbutorului. (< limba franceza cullbuter)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

culbuta
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru culbuta:
culbuta verb tranzitiv: [Atestat: DEX2 / prezentul indicativ: culbutatez / Etimologie: franceza culbuter] A descărca vagonetul prin basculare.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

culbuta
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru culbuta:
culbutá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu culbutéz, persoana a treia singular: el / ea și plural culbuteáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'CULBUTA'
culbecatCULBECEÁSĂculbeceascăculbeciuCULBUTÁCULBUTÁRECULBUTÁTCULBUTÓRculc

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL culbuta
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului culbuta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Culbuta verb tranzitiv: [Atestat: DEX2 / prezentul indicativ: culbutatez / Etimologie: franceza culbuter] A descărca vagonetul prin basculare.

GRAMATICA cuvântului culbuta?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului culbuta.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul culbuta poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul culbuta se conjugă: ei ele culbuteáză

CUM DESPART ÎN SILABE culbuta?
Vezi cuvântul culbuta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul culbuta?
[ cul-bu-ta ]
Se pare că cuvântul culbuta are trei silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: ♦ adverbial, în forma joia?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
metal prețios, vezi prețios
bolta cerească, firmament
în cursul zilei de joi, în fiecare zi de joi
limba turcă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app