 | as |
|
| Culminare [ cul-mi-na-re ] VEZI SINONIME PENTRU culminare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului culminare în mai multe dicționareDefinițiile pentru culminare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru culminare: culminare substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, Hristos I, 107 / Plural: culminarenări / Etimologie: culmina] Atingere a punctului culminant (3) Si: culminat1. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CULMINARE: CULMINÁRE, culminări, substantiv feminin Acțiunea de a culmina și rezultatul ei. – vezi culmina. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CULMINARE: CULMINÁRE substantiv feminin Acțiunea de a culmina și rezultatul ei: culminanță. [< culmina]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CULMINARE: CULMINÁRE substantiv feminin Acțiunea de a culmina și rezultatul ei. – vezi culmina. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CULMINARE: CULMINÁRE substantiv feminin Acțiunea de a culmina; atingerea unui punct culminant. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru culminare: culmináre substantiv feminin, genitiv dativ articulat culminării Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru culminare: culmináre substantiv feminin, genitiv dativ articulat culminắrii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CULMINARE: CULMINARE substantiv culminație. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CULMINARE' culmieCULMINÁCULMINÁNTculminánțăCULMINÁRECULMINĂRÍȚĂculminatCULMINÁȚIECULMINAȚIÚNE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CULMINARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului culminare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Culminare substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, Hristos I, 107 / Plural: culminarenări / Etimologie: culmina] Atingere a punctului culminant 3 Si: culminat1. |
GRAMATICA cuvântului CULMINARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului culminare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CULMINARE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE culminare? Vezi cuvântul culminare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul culminare?[ cul-mi-na-re ] Se pare că cuvântul culminare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CULMINARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A spune lucrurile cu moț?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
