 | as |
|
| Culpă [ cul-pă ] VEZI SINONIME PENTRU culpă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului culpa în mai multe dicționareDefinițiile pentru culpa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru culpă: cúlpă (cúlpe), substantiv feminin – Vină. latina culpa (secolul XIX). – derivat culpabil, adjectiv (vinovat), din latina culpabilis (secolul XIX); culpabilitate, substantiv feminin (vinovăție); culpeș, substantiv masculin (vinovat), derivat internă destul de riscantă, care pare a i se datora lui Odobescu, a fost folosită numai de unii scriitori din secolul XIX; inculpa, verb, din limba franceza ; disculpa, verb, din limba franceza disculper, mai puțin folosit. Forme diferite ale cuvantului culpa: cúlpe Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CULPĂ: CULPĂ substantiv abatere, culpabilitate, eroare, greșeală, păcat, vină, vinovăție, (livresc) eres, (rar) prihană, (învechit și regional) teahnă, (regional) greș, (Olt., Muntenia și Moldova) ponos, (învechit) cusur, săblaznă, scandal, smintă, sminteală, (figurat) rătăcire, (învechit figurat) rătăceală. (O culpa de mică importanță.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CULPĂ: CÚLPĂ, culpe, substantiv feminin (juridic) Greșeală care constă în îndeplinirea neconformă a unei obligații sau în neîndeplinirea ei; greșeală care constă în săvârșirea unui fapt păgubitor sau pedepsit de lege. ♦ Greșeală, vină, vinovăție. – Din latina culpa. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CULPĂ: CÚLPĂ, culpe, substantiv feminin (juridic) Greșeală care constă în îndeplinirea neconformă a unei obligații sau în neîndeplinirea ei; greșeală care constă în săvârșirea unui fapt păgubitor sau pedepsit de lege. ♦ Greșeală, vină, vinovăție. – Din latina culpa. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CULPĂ: CÚLPĂ, culpe, substantiv feminin (juridic) Călcare a unei prescripții legale; delict. Greșeală, vină, vinovăție. Evantia, sub culpa-i închipuită, simțea o dorință de sacrificiu. BART, 162. În tonul ei era parcă conștiința unei culpe. IBRĂILEANU, A. 196. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru culpă: culpă substantiv feminin [Atestat: STAMATI, despre / Plural: culpape / Etimologie: lat culpa, -em] (Jur) 1 Încălcare intenționată (sau nu) a unei obligațiuni contractuale sau a unei prescripții legale. 2 Greșeală. 3 Vinovăție. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CULPĂ: CÚLPĂ substantiv feminin greșeală constând în neîndeplinirea unei obligații, în săvârșirea unei fapte pedepsite de lege; vină, vinovăție. (< latina culpa, limba franceza coulpe) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CULPĂ: CÚLPĂ substantiv feminin Greșeală constând în neîndeplinirea unei obligații, în săvârșirea unui fapt pedepsit de lege; vină. [< latina culpa, conform limba franceza coulpe]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CULPĂ: CÚLPĂ culpae forme juridic Vină constând din săvârșirea unei fapte ilicite cu consecințe păgubitoare. /<lat. culpa Forme diferite ale cuvantului culpa: culpae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru culpă: *cúlpă forme, plural e (latina culpa). Vină, greșeală. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru culpă: cúlpă substantiv feminin, genitiv dativ articulat cúlpei; plural cúlpe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru culpă: cúlpă substantiv feminin, genitiv dativ articulat cúlpei; plural cúlpe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru culpă: culpă forme vină, greșală. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CULPA' CULOÁRECULÓGLUCULÓTculotăCÚLPĂCULPÁBILCULPABILITÁTECULPABILIZÁCULPABILIZÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CULPĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului culpă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O culpĂ de mică importanță. Culpă substantiv feminin [Atestat: STAMATI, despre / Plural: culpĂpe / Etimologie: lat culpa, -em] Jur 1 Încălcare intenționată sau nu a unei obligațiuni contractuale sau a unei prescripții legale. CÚLPĂ culpĂe forme juridic Vină constând din săvârșirea unei fapte ilicite cu consecințe păgubitoare. |
GRAMATICA cuvântului CULPĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului culpă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CULPĂ poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE culpă? Vezi cuvântul culpă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul culpă?[ cul-pă ] Se pare că cuvântul culpă are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CULPĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Doar n-am mâncat ciuperci!?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul culpă are forma: cúlpe
