 | as |
|
| Cunoscător,-oare [ cu-nos-că-tor-,-oa-re ] VEZI SINONIME PENTRU cunoscător,-oare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cunoscator în mai multe dicționareDefinițiile pentru cunoscator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUNOSCĂTÓR,-OARE: CUNOSCĂTÓR,-OÁRE, cunoscători, -oare, adjectiv (Adesea substantivat) (Persoană) care posedă cunoștințe speciale într-un domeniu; priceput, expert. Era unul din cei mai adînci cunoscători ai limbii și literaturii noastre. VLAHUȚĂ, O. A. 238. Cunoscător de oameni sînt eu la bătrînețe. ALECSANDRI, T. II 97. Se găsiră Alți vînători, Mai cunoscători, Și ziseră că-i urmă de căprioară. TEODORESCU, P. P. 174. ♦ (Persoană) care are gust rafinat. Cunoscător în artă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cunoscător: cunoscător, cunoscatoroare [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. II, 26/2 / Plural: cunoscatori, cunoscatoroare / Etimologie: cunoaște + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care posedă cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu Si: expert. 3-4 smf, a (Persoană) care are un gust rafinat. 5 (Înv#) Recunoscător. Forme diferite ale cuvantului cunoscator: cunoscatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUNOSCĂTÓR: CUNOSCĂTÓR, -OÁRE, cunoscători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care posedă cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu; expert. ♦ (Persoană) care are un gust rafinat. – Cunoaște + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului cunoscator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUNOSCĂTÓR: CUNOSCĂTÓR, -OÁRE, cunoscători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care posedă cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu; expert. ♦ (Persoană) care are un gust rafinat. – Cunoaște + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului cunoscator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CUNOSCĂTÓR: CUNOSCĂTÓR cunoscatoroáre (cunoscatoróri, cunoscatoroáre) și substantival 1) Care are cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu oarecare. 2) Care are gust rafinat. /a cunoaște + sufix cunoscatorător Forme diferite ale cuvantului cunoscator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUNOSCĂTOR: CUNOSCĂTOR adjectiv s. 1. expert (Un mare cunoscator în problema...) 2. (astăzi rar) știutor. (E un bun cunoscator al limbii noastre.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cunoscător: cunoscătór, -oáre adjectiv și substantiv Care se pricepe la, în ceva: cunoscător în artă, la stofe. Forme diferite ale cuvantului cunoscator: -oáre marchiz Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cunoscător: cunoscătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural cunoscătóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural cunoscătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cunoscător: cunoscătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural cunoscătóri; forme singular și plural cunoscătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cunoscător: cunoscător a. și m. care cunoaște, știe, se pricepe. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUNOSCATOR' CUNOÁȘTECUNOÁȘTERECUNONIAcunopidieCUNOSCĂTÓRcunoscăturăCUNOSCÚTCUNOȘTÍNȚĂcunoștínte |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cunoscător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cunoscător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cunoscător, cunoscătoroare [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. II, 26/2 / Plural: cunoscători, cunoscătoroare / Etimologie: cunoaște + -ător] 1-2 smf, a Persoană care posedă cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu Si: expert. CUNOSCĂTÓR cunoscătoroáre cunoscătoróri, cunoscătoroáre și substantival 1 Care are cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu oarecare. /a cunoaște + sufix cunoscătorător. Expert Un mare cunoscător în problema. E un bun cunoscător al limbii noastre. E un bun cunoscător al limbii noastre. |
GRAMATICA cuvântului cunoscător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cunoscător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cunoscător poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cunoscător,-oare? Vezi cuvântul cunoscător,-oare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cunoscător,-oare?[ cu-nos-că-tor-,-oa-re ] Se pare că cuvântul cunoscător,-oare are şapte silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cunoscător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial; în expresie a-i pica sau cădea cuiva fisa?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cunoscător are forma: cunoscătóri
