 | as |
|
| Curie [ cu-ri-e ] VEZI SINONIME PENTRU curie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului curie în mai multe dicționareDefinițiile pentru curie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CURIE: CURIE [cürí] 1. Pierre Curie (1859-1906, n. Paris), fizician și chimist francez. Prof. univ. la Sorbona. Contribuții în domeniile magnetismului și radioactivității. Lucrări despre fenomenul de piezoelectricitate (1880) și despre legile de simetrie la cristale. Împreună cu soția sa a descoperit și izolat elementele radiu și poloniu (1898). Premiul Nobel pentru fizică (1903). 2. Maria Sklodowska-C. (1867-1934, n. Varșovia), fiziciană și chimistă franceză de origine poloneză. Soția lui Curie (1). Prof. univ. la Sorbona. Contribuții fundamentale la studiul radioactivității A pus bazele radioterapiei Premiul Nobel pentru fizică (1903) și pentru chimie (1911). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru curie: curie1 substantiv feminin [Atestat: SBIERA, forme S. 330 / Plural: curieii / Etimologie: lat curia] 1-3 (Înv) Fiecare dintre cele treizeci de subdiviziuni ale tribului primitiv la romani (cu localul și/sau personalul). 4 (Înv) Localul senatului roman. 5 (Înv) Senat municipal Si: consiliu. 6 Administrație pontificală a bisericii catolice. 7 (Înv) Corp electoral în Imperiul Habsburgic. 8 (Trs; înv) Curtea de casație. 9 (Trs; înv) Conac. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CURIE: CÚRIE substantiv feminin 1. (istorie) Unitate religioasă, militară și politică la romani, reprezentând o subdiviziune a triburilor primitive. ♦ Loc unde se aduna această unitate. ♦ Clădire în care se aduna senatul roman. ♦ Senatul municipiilor. 2. (termen bisericesc) Administrația pontificală a bisericii catolice. [pronume cu-ri-e, gen. -iei. / < latina curia, conform italiana curia, limba franceza curie]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CURIE: CÚRIE1 substantiv feminin 1. unitate religioasă, militară și politică la romani, subdiviziune a triburilor primitive. • loc unde se aduna această unitate. 2. edificiu destinat ședințelor corpurilor constituite ale municipiilor romane. • senatul municipiilor. 3. administrația pontificală a bisericii catolice. (< latina curia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru curie: *cúrie forme (latina curia). Una din cele treĭ zecĭ de despărțirĭ ale neamuluĭ patricienilor, împărțită și ĭa în zece gințĭ. Localu curiiĭ. Localu senatuluĭ. Localu orĭ-căreĭ adunărĭ. Curia romană saŭ papală, administrațiunea (ministeru) papiĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CURIE: CURÍE substantiv masculin Unitate de măsură a radioactivității, egală cu activitatea unui material radioactiv în care se dezintegrează 3,7·1010 nuclee pe secundă. [pronume cü-ri. / < limba franceza curie, conform Curie – fizician francez]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CURIE: CÚRIE1 curiei forme 1) Subdiviziune religioasă, militară și politică a tribului primitiv la romani. 2) Senatul municipiilor. 3)Administrația pontificală a bisericii romano-catolice. curie papală. [silabe -ri-e] / Forme diferite ale cuvantului curie: curiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru curie: curie forme 1. subdiviziunea tribului la Romani; 2. locul unde senatul roman își ținea ședințele; 3. totalul administrațiu-nilor cari constitue guvernul papal: curia romană; 4. trecut Curtea de Casație. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CURIE: CURIE2 [CÜ-RÍ] substantiv masculin unitate a activității substanțelor radioactive, de 3,7·1010 dezintegrări pe secundă, activitatea unei mase de radiu de 1 g. (< limba franceza curie) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru curie: cúrie (diviziune tribală, administrație a bisericii) substantiv feminin (silabe -ri-e), articulat cúria (silabe -ri-a), genitiv dativ articulat cúriei; plural cúrii, articulat cúriile (silabe -ri-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru curie: cúrie1 (administrația pontificală, diviziune tribală) (-ri-e) substantiv feminin, articulat cúria (-ri-a), genitiv dativ articulat cúriei; plural cúrii, articulat cúriile (-ri-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CURIE: CÚRIE1, curii, substantiv feminin 1. Diviziune a tribului la romani. 2. Administrație pontificală a bisericii romano-catolice. – Din latina curia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CURIE: CÚRIE1, curii, substantiv feminin 1. Diviziune a tribului la romani. 2. Administrație pontificală a Bisericii romano-catolice. – Din latina curia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CURIE: CÚRIE2, curie, substantiv masculin Unitate de măsură pentru radioactivitate. [ pronunție: cü-ri] – Din limba franceza curie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru curie: curie2 substantiv masculin [Atestat: DEX2 / P: cu-ri-e / Etimologie: franceza curie] Unitate de măsură pentru radioactivitate. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CURIE: CURIE2 [pr.: chiurí] m. Unitate de măsură a radioactivității. /<fr. Curie n. pr. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CURIE: CURIE2 substantiv masculin Unitate de măsură pentru radioactivitate. [ pronunție: cü-ri] – Din limba franceza curie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru curie: curie2 (unitate de măsură) [pronume cürí] (-rie) substantiv masculin, plural curie; simbol Ci Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Curie: Curie (Pierre) m. fizician și chimist francez, descoperi radiul (1859-1906). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru curie: curíe (unitate de măsură) substantiv masculin [pronume limba franceza cü-rí]; simbol Ci Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru Curie: *Curie (nume de persoană) (în franceză) [pronume cürí] (-rie) substantiv propriu Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru curie: cúrie, cúrii, substantiv feminin (regional) curtea de casație. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Curie: Curie vezi Mercurie 2. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'CURIE' curiastrăCURIÁTCuriațiCURIAȚIICÚRIECURIEPUNCTÚRĂCURIÉRcuriérăCURIERÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Curie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului curie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 330 / Plural: curieii / Etimologie: lat curia] 1-3 Înv Fiecare dintre cele treizeci de subdiviziuni ale tribului primitiv la romani cu localul și/sau personalul. CÚRIE1 curiei forme 1 Subdiviziune religioasă, militară și politică a tribului primitiv la romani. Curie papală. |
GRAMATICA cuvântului Curie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului curie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Curie poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE curie? Vezi cuvântul curie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul curie?[ cu-ri-e ] Se pare că cuvântul curie are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pe după cap?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul curie are forma: cúrii
