 | as |
|
| Cutare [ cu-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU cutare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cutare în mai multe dicționareDefinițiile pentru cutare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUTARE: CUTÁRE pronume nehot. (Înlocuiește numele unei persoane sau al unui lucru atunci cînd nu verb reflexiv:em, nu putem, sau nu-i necesar să le numim) Cine sînteți dumneavoastră? mă întreabă... – Sînt cutare, îi răspund eu, declinîndu-i numele și pronumele. GHICA, S. 241. Ai procesuri cu cutare? ALECSANDRI, T. 144. Să te vezi în tipar dat Șipeuliți, cîteodată, cu degetul arătat, S-auzi: ăsta e cutare! ALEXANDRESCU, P. 88. ♦ (Repetat) Unul... altul, acesta... acela. Am avut pe cutare și pe cutare la casa mea. SLAVICI, N. I 89. • (Adjectival) Cînd literații francezi... au scăpat de nevoia de a scrie verb reflexiv:eo odă pentru cutare conte... și pentru grațiile cutărei contese... trebuie să li se fi părut și lor că-s liberi. IONESCU-RION, C. 115. Taci, fiule, că ți-oi da de soție pe cutare sau cutare fată. ISPIRESCU, L. 2. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUTARE: CUTÁRE1 pronume nehot. (Înlocuiește numele unei persoane sau al unui lucru atunci când nu verb reflexiv:em, nu putem sau nu e necesar să le numim) Sunt cutare, îi răspund eu. • (Adjectival) Cutare persoană. ♦ (Repetat) Unul... altul, acesta... acela. ♦ (Substantivat) Nume de persoană imaginar. – latina eccutalis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CUTARE: CUTÁRE1 (< cuta) substantiv feminin Acțiunea de a (se) cuta. ♦ (geologie) Ansamblul proceselor de deformare plastică a stratelor din scoarța Pămîntului sub acțiunea mișcărilor tectonice verticale sau orizontale, avînd ca rezultat formarea cutelor. Se deosebesc: cutare orogenă, cutare cratogenă, cutare intermediară. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUTARE: CUTÁRE2, cutări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) cuta și rezultatul ei. ♦ (geologie) Ansamblul proceselor de deformare plastică a stratelor din scoarța Pământului sub acțiunea mișcărilor tectonice verticale sau orizontale, având ca rezultat formarea cutelor. – vezi cuta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUTARE: CUTÁRE1 pronume nehot. (Înlocuiește numele unei persoane sau al unui lucru atunci când nu verb reflexiv:em, nu putem sau nu e necesar să le numim) Sunt cutare, îi răspund eu. ♦ (Adjectival) Cutare persoană. ♦ (Repetat) Unul... altul, acesta... acela. – latina eccutalis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cutare: cutáre pronume indef. (variantă din acătare). O persoană saŭ un lucru oare-care: cutare om, cutare femeĭe, cutare lucru; cutăruĭ om, la cutare om, cutăruĭa, luĭ cutare; cutăreĭ femeĭ, cutăreĭa; cutarĭ (și cutare) oamenĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cutare: cutare1 [Atestat: VARLAAM, C. 368 b / Etimologie: moștenit din latinescul eccu-talis] 1-2 pnh, anh (Numele unei persoane) care nu este de dorit sau nu este necesar să fie cunoscută Si: cutarete (1-2). 3 pnh (Repetat) Unul... altul, acesta... acela. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cutare: cutare2 substantiv feminin [Atestat: SĂM. VI, 72 / Plural: cutaretări / Etimologie: cuta] 1 Încrețire. 2 Proces de îndoire a stratelor și de formare a cutelor sub acțiunea mișcărilor scoarței terestre. 3 Zbârcire. 4 (Pex) Îmbătrânire. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cutare: cutáre adjectiv – 1. Unul, acesta. – 2. (pronume indef.) Un oarecare. – Megl. cutari. latina eccum talis (Cipariu, gramatică, 260; Diez, I, 142), conform italiana cotale, tosc. cosare. conform și tare, acătării. Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUTARE: CUTÁRE2 cutări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) cuta și rezultatul ei. ♦ Proces de îndoire a stratelor și de formare a cutelor sub acțiunea mișcărilor scoarței terestre. – vezi cuta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUTARE: CUTARE s. 1. (geologie) încrețire. (Proces de cutare a scoarței terestre.) 2. încrețire, ridare, zbîrcire, (familial) smochinire. (cutare pielii obrazului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CUTARE: CUTÁRE pronume nehot. (înlocuiește numele unei persoane atunci când nu verb reflexiv:em sau nu este necesar s-o numim). /<lat. eccutalis Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cutare: cutáre1 adjectiv pr. m., genitiv dativ cutắrui; forme cutáre, genitiv dativ cutắrei; plural m. și forme cutáre, genitiv dativ cutắror Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cutare: cutáre2 pr. m., genitiv dativ cutắruia; forme cutáre, genitiv dativ cutắreia; plural m. și forme cutáre, genitiv dativ cutắrora Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cutare: cutáre pr. m., forme, genitiv dativ m. cutărúia, genitiv dativ forme cutăréia; plural m. și forme cutáre, genitiv dativ cutărora Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cutare: cutáre adjectiv masculin, forme, genitiv dativ m. cutărui, genitiv dativ forme cutărei; plural m. și forme cutáre, genitiv dativ cutăror Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cutare: cutare pr. și m. o persoană oarecare, cineva sau ceva anumit: cutare a venit. [ vezi acătare]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cutare: cutáre3 (încrețire) substantiv feminin, genitiv dativ articulat cutắrii; plural cutắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cutare4: *cutare4 (nume de persoană imaginar) substantiv masculin, articulat lui cutáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CUTARE: CUTÁRE pronume (slavonism învechit) imrec. (cutare a spus...) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUTARE: CUTARE pronume (slavonism învechit) imrec. (cutare a spus...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cutare: cutáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat cutării; plural cutări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUTARE' cutánăCUTANÁTCUTANÉICCUTANÉUCUTÁREcutărescucutareteCUTĂRÍCĂCUȚARIDA-CRĂTUNESCU |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cutare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cutare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii VI, 72 / Plural: cutaretări / Etimologie: cuta] 1 Încrețire. Proces de cutare a scoarței terestre. Cutare pielii obrazului. Proces de cutare a scoarței terestre. Cutare a spus. Cutare a spus. |
GRAMATICA cuvântului cutare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cutare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cutare poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cutare? Vezi cuvântul cutare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cutare?[ cu-ta-re ] Se pare că cuvântul cutare are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cutare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Numărul lui mach?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cutare are forma: cutắri
