eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție cuvintator


GRAMATICĂSILABE
Cuvîntător [ cu-vîn-tă-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU cuvîntător PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului cuvintator în mai multe dicționare

Definițiile pentru cuvintator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUVÎNTĂTÓR:
CUVÎNTĂTÓR1, -OÁRE, cuvintători, -oare, adjectiv Care are însușirea de a vorbi; care vorbește; vorbitor. Ciută Cuvîntătoare, nu mută, Cu cizme roși încălțată, Cuțundră neagră-mbrăcată. TEODORESCU, P. P. 180.
Forme diferite ale cuvantului cuvintator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CUVÎNTĂTÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUVÎNTĂTÓR:
CUVÎNTĂTÓR2, -OÁRE, cuvîntători, -oare, substantiv masculin și forme (Rar) Persoană care vorbește în public; vorbitor, orator. De la tribună coboară, greu, cel din urmă cuvîntător. SAHIA, N. 21.
Forme diferite ale cuvantului cuvintator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

cuvîntător
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cuvîntător:
cuvîntătór, -oáre adjectiv și substantiv Care cuvîntează, orator.
Forme diferite ale cuvantului cuvintator: -oáre morea

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

cuvîntător
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cuvîntător:
cuvîntător substantiv verbal CONFERENȚIAR. ORATOR.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

cuvîntător
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cuvîntător:
cuvîntător adjectiv, substantiv verbal VORBITOR.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'CUVINTATOR'
CUVÎNTÁcuvîntarcuvîntárecuvîntăréțcuvîntătórCUVINȚÉLcuvintézCUVÎNTULCUVIÓS

GRAMATICA cuvântului cuvîntător?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cuvîntător.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cuvîntător poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul cuvîntător sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi

CUM DESPART ÎN SILABE cuvîntător?
Vezi cuvântul cuvîntător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cuvîntător?
[ cu-vîn-tă-tor ]
Se pare că cuvântul cuvîntător are patru silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Până la sau într-un capăt de ață?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
prima lună din viața conjugală
din naștere
absolut tot
a voi să treacă drept altcineva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app