 | as |
|
| Dambla [ dam-bla ] VEZI SINONIME PENTRU dambla PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dambla în mai multe dicționareDefinițiile pentru dambla din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DAMBLA: DAMBLÁ, damblale, substantiv feminin 1. (Popular) Apoplexie, paralizie, (regional) gută (2). A murit în patruzeci și șase, pe vară, de dambla. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 116, 6/4. Ca fulgerul mă săgeată un gînd sinistru: un atac de dambla!... Sînt pierdut!... CARAGIALE, O. II 312. • (În legătură cu verbele «a lovi», «a izbi» etc.) Bătrînul Nour, fulgerat de dambla, nu mai ieși decît foarte rar din odaia lui. SADOVEANU, O. I 265. În mintea mea aburită miji frica să nu mă fi lovit damblaua! M. I. CARAGIALE, C. 8. Cînd află adevărul, căzu jos de supărare și, izbit de dambla, își dete în curînd duhul. MACEDONSKI, O. III 57. 2. Acces de furie, năbădăi. Pe grec îl apuca damblaua cînd auzea numele lui Spirca. CONTEMPORANUL, VI1 117. 3. figurat (Familiar) Dorință, chef, poftă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dambla: damblá substantiv feminin ֺt: NECULCE, LET. II, 425/36 / V: (înv) damblamla, (reg) dămlá / Plural: damblaale / Etimologie: tc damla] 1 (Îvp; adesea precedat de verbe ca: a lovi, a veni, a cădea, a păli etc.) Paralizie. 2 (Înv) Tetanos. 3 (Fam; pex) Acces de furie. 4 (Reg; fig; îe) A lovi (pe cineva) damblaua A înnebuni. 5 (Fam) Deprindere neobișnuită, ciudată Si: ciudățenie, manie. 6 (Îe) A(-și) face damblaua A(-și) satisface dorința sau capriciul. 7 (Reg; îe) A avea dambla la ceva sau la cineva A dori ceva. 8 (Îae) A fi îndrăgostit de cineva. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DAMBLA: DAMBLÁ damblale forme popular 1) Stare patologică constând în afectarea sistemului nervos, manifestată prin incapacitatea de a face mișcări voluntare; paralizie. 2) Acces de mânie nestăvilită; năbădăi. 3) fam. Dorință (nestăvilită) de a avea sau de a face ceva; chef; gust; poftă. • A-și face damblaua a-și face cheful. [articulat damblaua; genitiv dativ damblalei] /<turc. dambla Forme diferite ale cuvantului dambla: damblale Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dambla: damblá forme (în turcă damla, picătură, apoplexie; limba neogreacă damlás. P. înțeles, cp. cu capie și gută, ĭar p. mbl. îld. ml, cp. cu jimblă). Apoplexie. Paralizie. figurat A-țĭ face damblaŭa, a-țĭ face obiceĭu, gustu, tabietu. vezi cataroĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dambla: dambla substantiv verbal APOPLEXIE. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. ICTUS APOPLECTIC, MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. PARALIZIE. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DAMBLA: DAMBLÁ, damblale, substantiv feminin 1. (popular) Apoplexie, paralizie. ♦ Acces de furie cu năbădăi. 2. figurat (familial) Chef, poftă, pasiune. – Din limba turcă dambla. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DAMBLA: DAMBLÁ substantiv feminin 1. (popular) Apoplexie, paralizie. ♦ Acces de furie, năbădăi. 2. figurat (familial) Chef, poftă, pasiune. – Din limba turcă dambla. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dambla: damblá (popular, fam.) substantiv feminin, articulat dambláua, genitiv dativ articulat damblálei; plural damblále, articulat damblálele Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dambla: damblá substantiv feminin, articulat dambláua, genitiv dativ articulat damblálei; plural damblále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DAMBLA' dâmbeágdâmbéțdâmbicárdambilușcăDAMBLÁdamblageálăDAMBLAGÍdamblagiátdamblagíe |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dambla Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dambla dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii II, 425/36 / V: înv damblamla, reg dămlá / Plural: damblaale / Etimologie: tc damla] 1 Îvp; adesea precedat de verbe ca: a lovi, a veni, a cădea, a păli etc. 4 Reg; fig; îe A lovi pe cineva damblaua A înnebuni. 6 Îe A-și face damblaua A-și satisface dorința sau capriciul. 7 Reg; îe A avea dambla la ceva sau la cineva A dori ceva. DAMBLÁ damblale forme popular 1 Stare patologică constând în afectarea sistemului nervos, manifestată prin incapacitatea de a face mișcări voluntare; paralizie. • A-și face damblaua a-și face cheful. |
GRAMATICA cuvântului dambla? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dambla. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dambla poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dambla? Vezi cuvântul dambla desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dambla?[ dam-bla ] Se pare că cuvântul dambla are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dambla |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala fără discuție?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dambla are forma: damblále
