eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție dantela


PROPOZIȚIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Dantelă [ dan-te-lă ]
VEZI SINONIME PENTRU dantelă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului dantela în mai multe dicționare

Definițiile pentru dantela din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a dantela
Verbul: a dantela (forma la infinitiv)
A dantela conjugat la timpul prezent:
  • eu dantelez
  • tu dantelezi
  • el ea dantelează
  • noi dantelăm
  • voi dantelați
  • ei ele dantelează
VEZI VERBUL a dantela CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DANTELĂ:
DANTÉLĂ, dantele, substantiv feminin Împletitură lucrată de mînă (cu croșeta, cu acul etc.) sau la mașină, din fire de in, de bumbac sau de mătase și avînd diferite modele; servește ca podoabă (la rochii, rufărie etc.); (Moldova) horbodă. Am văzut de aproape cum se aleg firele întîmplării... în timp ce lucram aci la dantelă. CAMIL PETRESCU, T. II 186. [Avea] alt capoțel, mai bogat în dantele și panglici. IBRĂILEANU, A. 180.
       • figurat Sonde înălțînd spre stele, Ca plopii, zvelte siluete În arabescuri și dantele, De-o mînă de artist tăiete. despre BOTEZ, forme S.

7. Soarele risipise norii spre Cotroceni și le stropise dantela cu sînge. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 95. Sub bolți... păianjenul își țese Dantela lui subțire din fire lungi și dese. MACEDONSKI, O. I 23.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

dantelă
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dantelă:
dantélă substantiv feminin [Atestat: (a. 1777), FURNICĂ,

I. C. 56 / V: (reg) dant, (înv) dantélla, dintélla, (nob) danteá, (reg) tantélă / Plural: dantelale / Etimologie: franceza dentelle] 1 Împletitură fină și ușoară cu găurele, reprezentând modele variate, executate (manual sau mecanic) din fire subțiri de ață, mătase sau de fibre sintetice și folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc. Si: (reg) bagatelă, cârligei, cipcă, horbotă, (înv) rețea, (reg) șpiț3. 2 (Rar; lpl; îf dantelauri) Dantelărie (1).

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DANTELA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DANTELA:
DANTELÁ, dantelez, verb

I. tranzitiv (Întrebuințat mai ales la participiu și la formele compuse cu participiul) A tăia, a cresta (marginea unui lucru) în formă de colți, a face ca o dantelă. (figurat) Mantale vitreg de ușoare Pe care focul... Cu fantezia lui grotească Le-a forfecat pe nesimțite, Le-a dantelat cu comice chenare negre, Ca niște fracturi jerpelite. CAMIL PETRESCU, vezi 100.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

dantelă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dantelă:
*dantélă forme, plural e (în franceză dentelle [dim. despre dent, dinte], de unde și limba neogreacă dantella și tantela și limba română vulgar tantelă). Horbotă, țesătură fină, rară și dințată orĭ nu care se întrebuințează ca ornament în îmbrăcămintea femeilor.

– dialect și cipcă, șpiț și colțișorĭ.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

DANTELĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DANTELĂ:
DANTÉLĂ, dantele, substantiv feminin Împletitură fină și ușoară cu găurele, reprezentând modele variate, executată (manual sau mecanic) din fire subțiri de ață, de mătase sau de fibre sintetice și folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc.; horbotă.

– Din limba franceza dentelle.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

dantelă
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru dantelă:
dantélă (dantéle), substantiv feminin

– Horbotă. în franceză dantelle, conform limba neogreacă δαντέλλα. Se folosește și plural colectiv danteluri.

– derivat dantela, verb, din limba franceza danteller; dantelură, substantiv feminin, din limba franceza dentelure; dantelar, substantiv masculin (persoană care face dantele); îndantelat, adjectiv (plin de dantele).
Forme diferite ale cuvantului dantela: dantéle

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

DANTELĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DANTELĂ:
DANTÉLĂ, dantele, substantiv feminin Țesătură fină și ușoară cu găurele, reprezentând modele variate, executată (manual sau mecanic) din fire subțiri de ață, de mătase sau de fibre sintetice și folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc.; horbotă.

– Din limba franceza dentelle.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DANTELĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DANTELĂ:
DANTÉLĂ dantelae forme

1) Împletitură sau țesătură subțire cu desene ajurate, folosită pentru garnisirea obiectelor de îmbrăcăminte, mai ales femeiască; horbotă.

2) la plural Varietăți ale unei astfel de țesături sau împletituri. /<fr. dentelle
Forme diferite ale cuvantului dantela: dantelae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DANTELĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DANTELĂ:
DANTÉLĂ substantiv feminin Împletitură fină lucrată din fire de bumbac, de mătase etc., servind la ornamentarea rufăriei, a obiectelor de îmbrăcăminte etc. [< limba franceza dentelle].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DANTELĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DANTELĂ:
DANTELĂ substantiv (regional) bagatelă, cîrligei (la plural), horbotă, spițură, (Transilvania) cipcă, șpiț, (prin Banat și Transilvania) șlingherai, (învechit) rețea. (Rochie cu dantela.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DANTELĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DANTELĂ:
DANTÉLĂ substantiv feminin împletitură fină din fire de bumbac, de mătase etc., servind la ornamentarea rufăriei, a obiectelor de îmbrăcăminte etc. (< limba franceza dentelle)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

DANTELA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DANTELA:
DANTELÁ, dantelez, verb

I. tranzitiv A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele.

– Din limba franceza denteler.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DANTELA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DANTELA:
DANTELÁ, dantelez, verb

I. tranzitiv A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele.

– Din limba franceza denteler.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

dantela
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dantela:
dantela verb tranzitiv: [Atestat: ALEXI, W. / prezentul indicativ: dantelalez / Etimologie: franceza denteler] A tăia marginea unui obiect, în formă de dantelă (1).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DANTELA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DANTELA:
DANTELÁ verb

I. trecut A cresta pe margini (un lucru), a face ca o dantelă. [< limba franceza denteler].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DANTELA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DANTELA:
DANTELÁ verb trecut a cresta pe margini (un lucru), a da aspect de dantelă. (< limba franceza danteler)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

dantelă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dantelă:
dantelă forme țesătura ușoară cu urzeala foarte fină: dantelă de fir de mătase.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

dantela
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dantela:
dantelá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu danteléz, persoana a treia singular: el / ea și plural danteleáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

dantelă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dantelă:
dantélă substantiv feminin, genitiv dativ articulat dantélei; plural dantéle
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

dantelă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dantelă:
dantélă substantiv feminin, genitiv dativ articulat dantélei; plural dantéle
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

dantela
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dantela:
dantelá (a dantela) verb, indicativ prezent 3 danteleáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'DANTELA'
danțatordănțăúșdanteádanteáscăDANTÉLĂdantelárdanteláredantelăríeDANTELÁT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dantela
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dantela dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
56 / V: reg dant, înv dantélla, dintélla, nob danteá, reg tantélă / Plural: dantelale / Etimologie: franceza dentelle] 1 Împletitură fină și ușoară cu găurele, reprezentând modele variate, executate manual sau mecanic din fire subțiri de ață, mătase sau de fibre sintetice și folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc.
2 Rar; lpl; îf dantelauri Dantelărie 1.
DANTÉLĂ dantelae forme 1 Împletitură sau țesătură subțire cu desene ajurate, folosită pentru garnisirea obiectelor de îmbrăcăminte, mai ales femeiască; horbotă.
Rochie cu dantela.
Rochie cu dantela.
/ prezentul indicativ: dantelalez / Etimologie: franceza denteler] A tăia marginea unui obiect, în formă de dantelă 1.
Dantelá a dantela verb, indicativ prezent 3 danteleáză.

GRAMATICA cuvântului dantela?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dantela.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dantela poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul dantela sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural verbul dantela se conjugă: ei ele danteleáză
  • group icon La plural substantivul dantelă are forma: dantéle
VEZI PLURALUL pentru dantela la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE dantelă?
Vezi cuvântul dantelă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dantelă?
[ dan-te-lă ]
Se pare că cuvântul dantelă are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dantela

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Fiziologie; în sintagmele tensiune arterială?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
formă a plusvalorii obținută prin prelungirea zilei de muncă peste timpul de muncă necesar sau prin intensificarea muncii
acid al antimoniului
presiune cu care circulă sângele în artere, echivalentă cu presiunea pe care sângele o exercită asupra pereților arteriali; presiune mai mare decât cea normală, constituind o stare patologică
a provincial; b de calitate sau importanță redusă; c care aparține sau este specific mahalalei
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app