Definiție daramator

Cautăm definiția cuvântului daramator în mai multe dicționare

Definițiile pentru daramator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dărâmător:
dărâmător, daramatoroare smf] Atestat: DEX2 / Plural: daramatori, daramatoroáre / Etimologie: dărâma + -ător] 1-5 (Rar) Persoană care dărâmă (1-2, 5-7).
Forme diferite ale cuvantului daramator: daramatoroare
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DĂRÂMĂTÓR

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DĂRÂMĂTÓR:
DĂRÂMĂTÓR, -OÁRE, dărâmători, -oare, substantiv masculin și forme (Rar) Persoană care dărâmă.

– Dărâma + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului daramator: -oÁre
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DĂRÂMĂTÓR

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DĂRÂMĂTÓR:
DĂRÂMĂTÓR, -OÁRE, dărâmători, -oare, substantiv masculin și forme (Rar) Persoană care dărâmă.

– Dărâma + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului daramator: -oÁre
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

dărâmător

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dărâmător:
dărâmătór (rar) substantiv masculin, plural dărâmătóri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

dărâmător

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dărâmător:
dărâmătór substantiv masculin, plural dărâmătóri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'DARAMATOR'

DĂRÂMÁ Dărâmare DĂRÂMÁT dărâmătoáre dărâmătór DĂRÂMĂTÚRĂ darâmbéte DÁRĂMITE dárămite/dármite

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dărâmător

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dărâmător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

Dărâmător, dărâmătoroare smf] Atestat: DEX2 / Plural: dărâmători, dărâmătoroáre / Etimologie: dărâma + -ător] 1-5 Rar Persoană care dărâmă 1-2, 5-7.

GRAMATICA cuvântului dărâmător?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dărâmător.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dărâmător poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul dărâmător sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
La plural substantivul dărâmător are forma: dărâmătóri

VEZI PLURALUL pentru dărâmător la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE dărâmător?

Vezi cuvântul dărâmător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dărâmător?

[ dă-râ-mă-tor ]
Se pare că cuvântul dărâmător are patru silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în sintagma perioadă sau epocă, eră glaciară?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
stare a unui corp sau a unui sistem fizic care posedă cel puțin doi poli electrici plus și minus
a în sfârșit; b în concluzie
perioadă din era cuaternară sau prin generalizare, dintr-o altă eră în care ghețarii ocupau regiuni foarte întinse pe pământ și în care alternau intervalele reci cu cele calde
a vorbi, a răspunde cu un ton ridicat, tare, răstit; a protesta
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?