eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție dator


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Dator [ da-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU dator PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului dator în mai multe dicționare

Definițiile pentru dator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DATÓR:
DATÓR, -OÁRE, datori, -oare, adjectiv (Construit mai ales cu verbul «a fi» sau «a rămîne» și urmat de determinări introduse uneori prin prepoziție «cu» și arătînd obiectul datoriei).

1. Care are de plătit (cuiva) o datorie, de obicei o sumă de bani. Mohabin a rămas dator unei văduve sărace cu cinci parale, pentru cusutul unui turban. SADOVEANU, despre P. 182. La birt ai rămas dator 800 lei. SEBASTIAN, T. 282.
       • figurat Îți sînt dator o lămurire, amicul meu. M.

I. CARAGIALE, C. 69. Din zei de-am fi scoborîtori, C-o moarte toți sîntem datori! COȘBUC, P. I 257.
       • Expresia: Dator-vîndut = plin de datorii. Sărac-lipit, dator-vîndut... rămînea netulburat. M.

I. CARAGIALE, c. 121. a scoate (pe cineva) dator = a cere, a pretinde (cuiva cu care ai avut o afacere) achitarea unei sume pe care n-o datorează. Băui trei zile de vară... Băui, nene, turma toată Sărăcuț de maica mea Cînd văzui că, după toate, Încă și dator mă scoate. ALECSANDRI, P. P. 265. (Rar) A face dator (un lucru) = a pune amanet, a amaneta, a ipoteca. Mîncai caii și cocia Și-mi făcui datoare via. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 376.

2. (De obicei urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv) Obligat (prin lege, printr-o învoială sau moralicește) să facă ceva. Fiecare cetățean al Republicii Populare Romîne este dator să respecte constituția și legile statului de democrație populară. CONST. R.P.R. 42. El e dator să se poarte politicos cu lumea. CARAGIALE, O. III 34. Dă, sîntem datori a ne ajuta unii pe alții. CREANGĂ, O. A. 218. Cetățeanul e dator către lege mai mult decît supunerea sa. El trebuie a-i fi sprijinitor și ajutor. BĂLCESCU, O. I 354.

3. (Construit cu dativul) Care are a mulțumi cuiva pentru un serviciu, pentru un sprijin etc.; îndatorat. Ție îți sînt datoare mîntuirea puilor mei. ISPIRESCU, L. 90. Voi veți trăi; căci vouă Grecia e datoare; Căci voi ați dat semnalul la libertatea sa. ALEXANDRESCU, P. 143.
Forme diferite ale cuvantului dator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane


Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

dator
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dator:
dator, datoroare [Atestat: CORESI, EV. 280 / V: (îvp) dătdator, dătóriu, detdator, (înv) datorriu, datortúr, deatór, deatóriu, detóriu, (reg) ditdator / Plural: datori, datoroáre / Etimologie: moștenit din latinescul debitorius] 1 a (Construit mai ales cu verbul a fi sau a rămâne și urmat de determinări introduse adesea prin prepoziția cu, arătând obiectul datoriei) Care are de plătit (cuiva) o datorie (1), de obicei, o sumă de bani. 2 a (Îlv) A (se) da (sau, pop a (se) băga) dator A se îndatora (cuiva). 3-4 a (Pfm; îe) (A fi) dator vândut (A fi) plin de datorii (1). 5 a (Pfm; îe) A scoate (pe cineva) dator A pretinde (cuiva) achitarea unei sume pe care nu o datorează. 6 a (Trs; îe) A se băga dator (pe ceva) A lua ceva pe datorie. 7 a (Îe) A face ceva dator A amaneta un obiect. 8 a (De obicei urmat de un conjunctiv sau un infinitiv) Care este obligat (moral, prin lege sau printr-o învoială) să adopte o anumită poziție, sau să acționeze într-un anumit mod Si: constrâns, forțat. 9 a (Pex; de obicei urmat de un conjunctiv sau un infinitiv) Sortit (1). 10 a (Îe) A (nu) rămâne (cuiva) dator A face totul după cum era stabilit. 11 a (Îae) A clarifica. 12 a (Îae) A răspunde prompt. 13 a (Pex; îae) A se răzbuna. 14 a (Înv; pex) Răspunzător. 15 a (De obicei construit cu verbul a fi) Care are datoria de a mulțumi (cuiva) pentru un serviciu, pentru un sprijin etc. 16 a (De obicei construit cu verbul a fi) Care este îndatorat (cuiva). 17 a (De obicei construit cu verbul a fi) Care este plin de recunoștință. 18 a (Îlv) A fi dator A datora. 19 substantiv masculin (Înv; adesea cu referire la divinitate) Dătător. 20 sn (Înv) Datorie (1). 21 substantiv masculin (Înv; îlav) În dator Pe datorie (1). 22 substantiv masculin (Îrg) Debitor.
Forme diferite ale cuvantului dator: datoroare

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DATÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DATÓR:
DATÓR datoroáre (datoróri, datoroáre)

1) Care datorează ceva; care are obligația de a restitui o datorie (bănească).
       • A socoti (pe cineva) dator a pretinde cuiva o datorie în mod neîntemeiat. dator vândut care este încurcat în datorii bănești.

2) Care are obligația morală sau materială de a acționa într-un anumit fel; obligat.

3) Care este obligat moral la recunoștință (pentru un anumit serviciu); îndatorat. /<lat. debitorius
Forme diferite ale cuvantului dator: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DATÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DATÓR:
DATÓR, -OÁRE, datori, -oare, adjectiv

1. Care are de plătit cuiva o datorie (bănească).
       • Expresia: Dator vândut = plin de datorii. A scoate pe cineva dator = a-i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datorează.
♦ Îndatorat față de cineva pentru un serviciu, un sprijin etc.

2. Obligat (moralicește sau prin lege, printr-o învoială) să facă ceva.

– latina debitorius (după da2).
Forme diferite ale cuvantului dator: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



DATÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DATÓR:
DATÓR, -OÁRE, datori, -oare, adjectiv

1. Care are de plătit cuiva o datorie (bănească).
       • Expresia: Dator vândut = plin de datorii. A scoate pe cineva dator = a-i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datorează.
♦ Îndatorat față de cineva pentru un serviciu, un sprijin etc.

2. Obligat (moralicește sau prin lege, printr-o învoială) să facă ceva.

– latina debitorius (după da2).
Forme diferite ale cuvantului dator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

dator
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dator:
dator a. și m. care are o datorie (materială sau morală); [Vechiu-rom. detoriu = latina *DEBITORIUS].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DATOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DATOR:
DATOR adjectiv

1. îndatorat. (Om dator cu bani.)

2. obligat. (Sînt dator să fac acest lucru.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DATÓR
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DATÓR:
DATÓR substantiv verbal datorie, îndatorire, însărcinare, obligație, sarcină.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

dator
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dator:
dator substantiv verbal DATORIE. ÎNDATORIRE. ÎNSĂRCINARE. OBLIGAȚIE. SARCINĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

dator
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dator:
datór adjectiv masculin, plural datóri; forme singular și plural datoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

dator
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dator:
datór adjectiv masculin, plural datóri; forme singular și plural datoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

dător
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dător:
dător, datoroare substantiv masculin și feminin a vezi dator
Forme diferite ale cuvantului dator: datoroare

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a


CUVINTE APROPIATE DE 'DATOR'
datívDațodatolítDATONGDATÓRdatorádatorá/datorídatoráredatoráș

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dător
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Dator, dătoroare [Atestat: CORESI, EV.
280 / V: îvp dătdător, dătóriu, detdător, înv dătorriu, dătortúr, deatór, deatóriu, detóriu, reg ditdător / Plural: dători, dătoroáre / Etimologie: moștenit din latinescul debitorius] 1 a Construit mai ales cu verbul a fi sau a rămâne și urmat de determinări introduse adesea prin prepoziția cu, arătând obiectul datoriei Care are de plătit cuiva o datorie 1, de obicei, o sumă de bani.
2 a Îlv A se da sau, pop a se băga dător A se îndatora cuiva.
3-4 a Pfm; îe A fi dător vândut A fi plin de datorii 1.
5 a Pfm; îe A scoate pe cineva dător A pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datorează.
6 a Trs; îe A se băga dător pe ceva A lua ceva pe datorie.
7 a Îe A face ceva dător A amaneta un obiect.
10 a Îe A nu rămâne cuiva dător A face totul după cum era stabilit.
18 a Îlv A fi dător A datora.
21 substantiv masculin Înv; îlav În dător Pe datorie 1.
DATÓR dătoroáre dătoróri, dătoroáre 1 Care datorează ceva; care are obligația de a restitui o datorie bănească.
       • A socoti pe cineva dător a pretinde cuiva o datorie în mod neîntemeiat.
Dător vândut care este încurcat în datorii bănești.
Om dător cu bani.
Sunt dător să fac acest lucru.
Om dător cu bani.
Sînt dător să fac acest lucru.
Dător, dătoroare substantiv masculin și feminin a vezi dator.



GRAMATICA cuvântului dător?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dător.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dător poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul dător sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi

CUM DESPART ÎN SILABE dator?
Vezi cuvântul dator desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dator?
[ da-tor ]
Se pare că cuvântul dator are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL dător
Inţelegi mai uşor cuvântul dător dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Dator-vîndut = plin de datorii
A scoate pe cineva dator = a cere, a pretinde cuiva cu care ai avut o afacere achitarea unei sume pe care n-o datorează
Rar A face dator un lucru = a pune amanet, a amaneta, a ipoteca
Dator vândut = plin de datorii
A scoate pe cineva dator = a-i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datorează
Dator vândut = plin de datorii
A scoate pe cineva dator = a-i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datorează
Detoriu = latina *DEBITORIUS



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dător

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Cei de-acasă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a nu da ochi cu cineva, a nu se înfățișa la cineva
membru al unei academii sau al altei instituții științifice având aceleași obligații și drepturi ca și un membru activ, cu excepția dreptului de a vota pe viitorii membri, care este numai consultativ
rudele apropiate, familia; prin extensie conaționalii
arbore mic din familia rozaceelor, cu ramuri plecate, cu frunze imparipenate, cu flori albe și fructe de mărimea unui bob de mazăre, roșii și astringente la gust sorbus aucuparia
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app