 | as |
|
| Declamator [ de-cla-ma-tor ] VEZI SINONIME PENTRU declamator PE ESINONIME.COM definiția cuvântului declamator în mai multe dicționareDefinițiile pentru declamator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DECLAMATÓR: DECLAMATÓR, -OÁRE, declamatori, -oare, adjectiv (Despre oameni) Care declamă; (despre ton, gesturi, stil etc.; cu sens peiorativ) pompos, bombastic, emfatic. [Prefectul] devenise teatral și declamator. DUMITRIU, B. forme 40. Ți-a intrat în cap să fii (cu un gest declamator) «teroarea pensiunii Weber». SEBASTIAN, T. 61. – Variantă: (rar) declamatóriu, -ie (CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 178, 4/4) adjectiv Forme diferite ale cuvantului declamator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru declamator: declamator, declamatoroare [Atestat: HELIADE, O. I, 472 / V: declamatoróriu, declamatorie, declamatormătdeclamator / Plural: declamatori, declamatoroáre / Etimologie: franceza declamatoire] 1 a (despre cuvinte, intonație, stil) Care seamănă cu declamarea (2) Si: declamatoric (1), (îvr) declămăcios (1). 2 a (despre cuvinte, intonație, stil) Bombastic. 3-6 smf, a (Persoană) care declamă (1-2). Forme diferite ale cuvantului declamator: declamatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DECLAMATOR: DECLAMATOR adjectiv afectat, artificial, bombastic, căutat, convențional, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretențios, retoric, (figurat) prețios, sunător, umflat. (Stil, limbaj declamator.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DECLAMATÓR: DECLAMATÓR1 declamatoroáre (declamatoróri, declamatoroáre) 1) și substantival Care declamă. 2) figurat (despre stil, ton, vorbire) Care vădește afect și artificialitate; plin de emfază; bombastic. /<fr. déclamateur, déclamatoire Forme diferite ale cuvantului declamator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DECLAMATÓR: DECLAMATÓR, -OÁRE, declamatori, -oare, adjectiv (Despre cuvinte, expresii, stil) Pompos, bombastic, emfatic. [Variante: declamatóriu, -ie adjectiv] – Din limba franceza déclamatoire. Forme diferite ale cuvantului declamator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DECLAMATÓR: DECLAMATÓR, -OÁRE, declamatori, -oare, adjectiv (Despre cuvinte, expresii, stil) Pompos, bombastic, emfatic. [Variante: declamatóriu, -ie adjectiv] – Din limba franceza déclamatoire. Forme diferite ale cuvantului declamator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DECLAMATÓR: DECLAMATÓR, -OÁRE adjectiv Care declamă; (peiorativ) pompos, bombastic. [Variante declamatoriu, -ie adjectiv / conform limba franceza déclamateur, déclamatoire, latina declamatorius]. Forme diferite ale cuvantului declamator: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru declamator: *declamatór, -oáre substantiv Care declamă (recită) în public. figurat Orator saŭ scriitor enfatic, pompos. Adj. Declamatoriŭ: ton declamator (corect: -oriŭ). Forme diferite ale cuvantului declamator: -oáre -bónț Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DECLAMATÓR: DECLAMATÓR, -OÁRE adjectiv care declamă; (peiorativ; despre stil, ton) pompos, bombastic, emfatic; declamativ. (< limba franceza déclamatoire, latina declamatorius) Forme diferite ale cuvantului declamator: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DECLAMATÓR: DECLAMATÓR2 declamatoroáre (declamatoróri, declamatoroáre) m. și forme Persoană care declamă texte (de obicei în versuri). /<fr. déclamateur, déclamatoire Forme diferite ale cuvantului declamator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru declamator: declamator m. 1. cel ce declamă în public; 2. orator, scriitor cu stilul afectat. ║ a. emfatic: ton declamator. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru declamator: declamatór adjectiv masculin (silabe -cla-), plural declamatóri; forme singular și plural declamatoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru declamator: declamatór (de-cla-) adjectiv masculin, plural declamatóri; forme singular și plural declamatoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru declamător: declamător, declamatoroare smf, a vezi declamator Forme diferite ale cuvantului declamator: declamatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DECLAMATOR: DECLAMATOR substantiv recitator. (Un bun declamator.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DECLAMATÓR: DECLAMATÓR adjectiv verbal afectat. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DECLAMATOR' DECLAMÁȚIEDECLAMAȚIÚNEDECLAMATÍVDECLAMATIVÍSMDECLAMATÓRdeclamatóricDECLAMATÓRIUdeclampádeclampáj |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DECLAMATÓR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului declamator dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Declamator, declamatÓroare [Atestat: HELIADE, O. I, 472 / V: declamatÓróriu, declamatÓrie, declamatÓrmătdeclamatÓr / Plural: declamatÓri, declamatÓroáre / Etimologie: franceza declamatoire] 1 a despre cuvinte, intonație, stil Care seamănă cu declamarea 2 Si: declamatoric 1, îvr declămăcios 1. Stil, limbaj declamatÓr. DECLAMATÓR1 declamatÓroáre declamatÓróri, declamatÓroáre 1 și substantival Care declamă. DECLAMATÓR2 declamatÓroáre declamatÓróri, declamatÓroáre m. Declamător, declamatÓroare smf, a vezi declamator. Un bun declamatÓr. Un bun declamatÓr. |
GRAMATICA cuvântului DECLAMATÓR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului declamator. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DECLAMATÓR poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE declamator? Vezi cuvântul declamator desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul declamator?[ de-cla-ma-tor ] Se pare că cuvântul declamator are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DECLAMATÓR |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pica cerul pe cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
