eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție declina


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Declina [ de-cli-na ]
VEZI SINONIME PENTRU declina PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului declina în mai multe dicționare

Definițiile pentru declina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a declina
Verbul: a declina (forma la infinitiv)
A declina conjugat la timpul prezent:
  • eu declin
  • tu declini
  • el ea declină
  • noi declinăm
  • voi declinați
  • ei ele declină
VEZI VERBUL a declina CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DECLINA:
DECLINÁ, declín, verb

I.

1. tranzitiv (gramatică) A trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale.

2. tranzitiv (Învechit, în expresie) A (-și) declina numele, calitatea etc. = a arăta cine este, a se pretenta. După ce îmi zice acestea, își declină numele: oficerul Zalic, fiul Doamnei Eliad. GHICA, A. 644.

3. tranzitiv (În opoziție cu a-și asuma) A refuza o sarcină, o răspundere, a respinge, a nu lua asupră-și. Își declină orice răspundere. C, PETRESCU, C. vezi 229.
       • Expresia: A-și declina competința vezi competință.

4. intranzitiv (Rar, despre aștri) A coborî spre asfințit, a apune, a scăpăta. Un soare ce declină, din nou renaște soare. ALECSANDRI, P. III 496.
       • (Poetic) Azi de dimineață, am privit pe sora ta, Selene, plutind și declinînd spre același rece occident. GALACTION, O. I 427.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

DECLINA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DECLINA:
DECLINÁ verb

I. trecut

1. a trece un substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol prin toate cazurile gramaticale.

2. a respinge, a refuza, a contesta, a nu-și asuma o sarcină, o funcție etc.
♦ a-și declina competența = a nu-și recunoaște competența (autoritatea, capacitatea de a se pronunța într-o problemă); a-și declina orice răspundere = a nu-și asuma răspunderea.

3. a nu recunoaște, a nu admite ceva.

4. a-și declina numele, calitatea = a-și spune numele, calitatea; a se prezenta.

II. intr. (despre aștri) a coborî către asfințit, a apune.
       • (figurat) a decădea, a fi în declin; a-și pierde vigoarea, importanța. (< limba franceza décliner, latina declinare)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

DECLINA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DECLINA:
DECLINÁ, declín, verb

I.

1. tranzitiv A trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale.

2. tranzitiv (Rar; în expresie) A-și declina numele, calitatea etc. = a-și spune numele, calitatea etc.; a se prezenta.

3. tranzitiv A refuza să-și asume o sarcină, o răspundere, o funcție, a nu verb reflexiv:ea să soluționeze un litigiu etc.

4. tranzitiv A pune la îndoială, a nu admite, a nu recunoaște competența cuiva sau a ceva.

5. intranzitiv (Rar; despre aștri) A coborî spre asfințit; a apune, a scăpăta.

– Din limba franceza décliner, latina declinare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DECLINA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DECLINA:
DECLINÁ, declín, verb

I.

1. tranzitiv A trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale.

2. tranzitiv (Rar; în expresie) A-și declina numele, calitatea etc. = a-și spune numele, calitatea etc.; a se prezenta.

3. tranzitiv A refuza să-și asume o sarcină, o răspundere, o funcție, a nu verb reflexiv:ea să soluționeze un litigiu etc.

4. tranzitiv A pune la îndoială, a nu admite, a nu recunoaște competența cuiva sau a ceva.

5. intranzitiv (Rar; despre aștri) A coborî spre asfințit; a apune, a scăpăta.

– Din limba franceza décliner, latina declinare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

declina
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru declina:
decliná [Atestat: HELIADE, O. II, 229 / prezentul indicativ: declinalín / Etimologie: franceza décliner, lat declinare] 1 verb tranzitiv: (Grm) A trece un substantiv, un pronume, un numeral, un adjectiv sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2 verb tranzitiv: (Îe) A-și declina numele, calitatea etc. A-și spune numele, calitatea etc. prezentându-se. 3 verb tranzitiv: A refuza să-și asume o sarcină, o răspundere. 4 verb tranzitiv: A pune la îndoială competența cuiva sau compatibilitatea a ceva. 5 vi (despre aștri) A coborî spre apus.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DECLINA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DECLINA:
DECLINÁ verb

I.

1. trecut A trece un nume (substantiv, adjectiv etc.) prin toate cazurile gramaticale.

2. trecut A refuza să-și asume o sarcină, o funcție etc.

3. intr. (Rar; despre aștri) A coborî către asfințit, a apune.

4. trecut A nu recunoaște, a nu admite ceva, a refuza să admită.

5. trecut A-și declina numele, calitatea = a-și spune numele, calitatea. [P.i. declín. / < latina declinare, conform limba franceza décliner].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

declina
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru declina:
decliná vezi

1. Astr. a se depărta dela ecuator;

2. a tinde către sfârșitul său: în scurtele răstimpuri când soarele declină AL.;

3. figurat a slăbi: rațiunea ta declină AL.;

4. a nu recunoaște, a refuza: a declina competența unui judecător, a declina onoruri;

5. gramatică a enunța cazurile unui nume;

6. a face cunoscut: a-și declină numele, calitățile.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

declina
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru declina:
decliná verb (silabe -cli-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu declín, persoana a treia singular: el / ea și plural declínă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

declina
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru declina:
declina verb vezi APUNE. ASFINȚI. COBORÎ. DISPĂREA. PIERI. PLECA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DECLINA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DECLINA:
DECLINÁ verb (gramatică) (învechit) a (se) pleca. (A declina un substantiv.)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

DECLINA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DECLINA:
DECLINA verb (gramatică) (învechit) a (se) pleca. (A declina un substantiv.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

declina
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru declina:
decliná (a declina) (de-cli-) verb, indicativ prezent 3 declínă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'DECLINA'
DECLIMATÁDECLIMATÁREdeclimatátDECLÍNDECLINÁDECLINÁBILdeclinabilitátedeclinăciúnedeclinánt

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL declina
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului declina dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
II, 229 / prezentul indicativ: declinalín / Etimologie: franceza décliner, lat declinare] 1 verb tranzitiv: Grm A trece un substantiv, un pronume, un numeral, un adjectiv sau un articol prin toate cazurile gramaticale.
2 verb tranzitiv: Îe A-și declina numele, calitatea etc.
A declina un substantiv.
A declina un substantiv.
Decliná a declina de-cli- verb, indicativ prezent 3 declínă.

GRAMATICA cuvântului declina?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului declina.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul declina poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul declina sa indeplinească rolul de: substantiv, verb
  • group icon La plural verbul declina se conjugă: ei ele declínă

CUM DESPART ÎN SILABE declina?
Vezi cuvântul declina desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul declina?
[ de-cli-na ]
Se pare că cuvântul declina are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL declina
Inţelegi mai uşor cuvântul declina dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
= a arăta cine este, a se pretenta
♦ a-și declina competența = a nu-și recunoaște competența autoritatea, capacitatea de a se pronunța într-o problemă; a-și declina orice răspundere = a nu-și asuma răspunderea
A-și declina numele, calitatea = a-și spune numele, calitatea; a se prezenta
= a-și spune numele, calitatea etc
= a-și spune numele, calitatea etc
Trecut A-și declina numele, calitatea = a-și spune numele, calitatea

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL declina

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala cu neîndurare?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
paratifos
încetul cu încetul, treptat
crud, aspru, fără milă
sistem de practicare a apiculturii în timpul sezonului activ, care constă în transportarea succesivă a stupilor în regiuni cu bază meliferă, pentru ca albinele să culeagă permanent nectar și polen
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app