 | as |
|
| Declinatoriu [ de-cli-na-to-riu ] VEZI SINONIME PENTRU declinatoriu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului declinatoriu în mai multe dicționareDefinițiile pentru declinatoriu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DECLINATÓRIU: DECLINATÓRIU, -ÓRIE, declinatorii, adjectiv Care respinge competența unei instanțe sau contestă o jurisdicție. ♦ (Substantivat, n.; în sintagma) Declinatoriu de competență = hotărâre prin care o instanță constată necompetența ei și trimite cauza la o instanță competentă. – Din limba franceza déclinatoire. Forme diferite ale cuvantului declinatoriu: -Órie Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DECLINATÓRIU: DECLINATÓRIU, -ÓRIE, declinatorii, adjectiv Care respinge competența unei instanțe sau contestă o jurisdicție. ♦ (Substantivat, n.; în sintagma) Declinatoriu de competență = hotărâre prin care o instanță constată necompetența ei și trimite cauza la o instanță competentă. – Din limba franceza déclinatoire. Forme diferite ale cuvantului declinatoriu: -Órie Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DECLINATÓRIU: DECLINATÓRIU, -ÓRIE, declinatorii, adjectiv (juridic) Care contestă, respinge competența unei instanțe sau contestă o jurisdicție. • (Substantivat, n. în expresie) Declinatoriu de competență = hotărîre prin care o instanță constată necompetența ei și trimite pricina la instanța competentă. Forme diferite ale cuvantului declinatoriu: -Órie Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DECLINATÓRIU: DECLINATÓRIU, -IE adjectiv (juridic) Care nu recunoaște competența unei instanțe sau contestă o jurisdicție. • (substantiv neutru) Declinatoriu de competență = hotărâre prin care o instanță constată incompetența ei și trimite cauza la o instanță competentă. [pronume -riu. / conform limba franceza déclinatoire]. Forme diferite ale cuvantului declinatoriu: declinatoriu-ie Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru declinatoriu: declinatóriu1, -ie a [Atestat: DEX / Plural: declinatoriuii / Etimologie: franceza declinatoire] 1 Care respinge competența unei instanțe sau contestă o jurisdicție. 2 sn (Îs) declinatoriu de competență Hotărâre prin care o instanță constată incompetența sa și trimite o cauză la instanța competentă. Forme diferite ale cuvantului declinatoriu: declinatoriu-ie Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DECLINATÓRIU: DECLINATÓRIU, -IE adjectiv, substantiv neutru (juridic) (hotărâre) prin care se declină competența. ♦ declinatoriu de competență = hotărâre prin care o instanță constată incompetența ei și înaintează cauza la o instanță competentă. (< limba franceza déclinatoire) Forme diferite ale cuvantului declinatoriu: declinatoriu-ie Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DECLINATÓRIU: DECLINATÓRIU2 declinatoriui n. juridic: declinatoriu de competență hotărâre prin care o instanță își recunoaște incompetența, adresând cauza la o instanță competentă.[silabe -to-riu] /<fr. declinatoire Forme diferite ale cuvantului declinatoriu: declinatoriui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru declinatoriu: declinatóriu adjectiv masculin (silabe -cli-) [-riu pronume riu], forme singular declinatórie (silabe -ri-e); plural m. și forme declinatórii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DECLINATÓRIU: DECLINATÓRIU1 declinatoriue (declinatoriui) Care declină recunoașterea unei jurisdicții. [silabe -to-riu] /<fr. déclinatoire Forme diferite ale cuvantului declinatoriu: declinatoriue Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru declinatoriu: declinatóriu [riu pronume rĭu] (de-cli-) adjectiv masculin, forme declinatórie (-ri-e); plural m. și forme declinatórii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru declinatoriu: declinatóriu2, -ie a vezi declinator Forme diferite ale cuvantului declinatoriu: declinatoriu-ie Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DECLINATORIU' DECLINÁTDECLINÁȚIEDECLINAȚIÚNEDECLINATÓRDECLINATÓRIUdeclinívdeclinấndDECLINOGRÁFDECLINOMÉTRU |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL declinatoriu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului declinatoriu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Declinatóriu1, -ie a [Atestat: DEX / Plural: declinatoriuii / Etimologie: franceza declinatoire] 1 Care respinge competența unei instanțe sau contestă o jurisdicție. 2 sn Îs declinatoriu de competență Hotărâre prin care o instanță constată incompetența sa și trimite o cauză la instanța competentă. DECLINATÓRIU2 declinatoriui n. Juridic: declinatoriu de competență hotărâre prin care o instanță își recunoaște incompetența, adresând cauza la o instanță competentă. DECLINATÓRIU1 declinatoriue declinatoriui Care declină recunoașterea unei jurisdicții. |
GRAMATICA cuvântului declinatoriu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului declinatoriu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul declinatoriu poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE declinatoriu? Vezi cuvântul declinatoriu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul declinatoriu?[ de-cli-na-to-riu ] Se pare că cuvântul declinatoriu are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL declinatoriu Inţelegi mai uşor cuvântul declinatoriu dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe; în sintagma Declinatoriu de competență = hotărâre prin care o instanță constată necompetența ei și trimite cauza la o instanță competentă ; în sintagma Declinatoriu de competență = hotărâre prin care o instanță constată necompetența ei și trimite cauza la o instanță competentă în expresie Declinatoriu de competență = hotărîre prin care o instanță constată necompetența ei și trimite pricina la instanța competentă substantiv neutru Declinatoriu de competență = hotărâre prin care o instanță constată incompetența ei și trimite cauza la o instanță competentă ♦ declinatoriu de competență = hotărâre prin care o instanță constată incompetența ei și înaintează cauza la o instanță competentă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da garanție?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
