 | as |
|
| Decrepitudine [ de-cre-pi-tu-di-ne ] VEZI SINONIME PENTRU decrepitudine PE ESINONIME.COM definiția cuvântului decrepitudine în mai multe dicționareDefinițiile pentru decrepitudine din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DECREPITUDINE: DECREPITÚDINE substantiv feminin Stare de adîncă bătrînețe caracterizată prin slăbire excesivă, prin pierderea aproape totală a forțelor vitale; ramolire. Trupul i-a păstrat ascuțimea minții intactă și rece, în ciuda anilor și a decrepitudinii. C. PETRESCU, O. P. I 173. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru decrepitudine: decrepitúdine substantiv feminin [Atestat: HELIADE, O. II, 384 / Plural: decrepitudineni / Etimologie: franceza décrépitude] Stare de slăbire excesivă și pierdere totală a forțelor fizice și intelectuale, care apare de obicei la bătrânețe avansată Si: ramolire, ramolisment. modificată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DECREPITUDINE: DECREPITÚDINE substantiv feminin Stare de bătrânețe înaintată, caracterizată prin slăbire excesivă și prin pierderea aproape totală a forțelor vitale; ramolire, ramolisment. ♦ figurat Decădere extremă, ruină. – Din limba franceza décrépitude. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DECREPITUDINE: DECREPITÚDINE substantiv feminin Stare de bătrânețe înaintată, caracterizată prin slăbire excesivă și prin pierderea aproape totală a forțelor vitale; ramolire, ramolisment. ♦ figurat Decădere extremă, ruină. – Din limba franceza décrépitude. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DECREPITUDINE: DECREPITÚDINE substantiv feminin stare de bătrânețe înaintată prin slăbire excesivă și pierderea aproape totală a forțelor; ramolisment. • (figurat) decădere, declin avansat. (< limba franceza décrépitude) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DECREPITUDINE: DECREPITÚDINE decrepitudinei forme Lipsă de vigoare fizică (și intelectuală), provocată de bătrânețe înaintată; slăbiciune extremă. [articulat decrepitudinea; genitiv dativdecrepitudinii] /<fr. decrépitude Forme diferite ale cuvantului decrepitudine: decrepitudinei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DECREPITUDINE: DECREPITÚDINE substantiv feminin Stare de adâncă bătrânețe, caracterizată prin slăbire excesivă și prin pierderea aproape totală a forțelor; ramolire, ramolisment. [conform limba franceza décrépitude]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru decrepitudine: *decrepitúdine forme (despre decrepitș limba franceza décrépitude). Mare slăbiciune produsă de bătrîneță, hodorogeală. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru decrepitudine: decrepitudine substantiv verbal RAMOLEALĂ. RAMOLIRE. RAMOLISMENT. SENILITATE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru decrepitudine: decrepitúdine substantiv feminin (silabe -cre-), genitiv dativ articulat decrepitúdinii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru decrepitudine: decrepitúdine (de-cre-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat decrepitúdinii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru decrepitudine: decrepitudine forme bătrânețe extremă, gârbovire. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DECREPITUDINE' DECREPÍTDECREPITÁDECREPITÁREDECREPITÁȚIEDECREPITÚDINEDECRESCÉNDODECRESCÉNT, -ĂDECRÉTdecrét-lége |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL decrepitudine Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului decrepitudine dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii II, 384 / Plural: decrepitudineni / Etimologie: franceza décrépitude] Stare de slăbire excesivă și pierdere totală a forțelor fizice și intelectuale, care apare de obicei la bătrânețe avansată Si: ramolire, ramolisment. DECREPITÚDINE decrepitudinei forme Lipsă de vigoare fizică și intelectuală, provocată de bătrânețe înaintată; slăbiciune extremă. |
GRAMATICA cuvântului decrepitudine? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului decrepitudine. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul decrepitudine poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE decrepitudine? Vezi cuvântul decrepitudine desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul decrepitudine?[ de-cre-pi-tu-di-ne ] Se pare că cuvântul decrepitudine are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL decrepitudine |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: cască-gură substantiv masculin?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
