 | as |
|
| Decuplare [ de-cu-pla-re ] VEZI SINONIME PENTRU decuplare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului decuplare în mai multe dicționareDefinițiile pentru decuplare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru decuplare: decupláre substantiv feminin [Atestat: SOARE, MAȘ. 165 / Plural: decuplarelắri / Etimologie: decupla] Desfacere a legăturii între elementele unui sistem tehnic Si: deconectare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DECUPLARE: DECUPLÁRE, decuplări, substantiv feminin Acțiunea de a decupla și rezultatul ei; dezlegare, desfacere. – vezi decupla. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DECUPLARE: DECUPLÁRE, decuplări, substantiv feminin Acțiunea de a decupla și rezultatul ei; dezlegare, desfacere. – vezi decupla. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DECUPLARE: DECUPLÁRE substantiv feminin Acțiunea de a decupla și rezultatul ei; dezlegare. [< decupla]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DECUPLARE: DECUPLÁRE, decuplări, substantiv feminin Acțiunea de a decupla; desfacere, dezlegare. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru decuplare: decupláre (-cu-pla-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat decuplắrii; plural decuplắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DECUPLARE: DECUPLARE substantiv (fizică) deconectare. (decuplare unui aparat electric.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru decuplare: decupláre substantiv feminin → cuplare Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DECUPLARE' DECUPÁTdecupatoáreDECUPATÓRDECUPLÁDECUPLÁREDECUPLÁTDECUPRÁdecupráredecurarizánt |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL decuplare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului decuplare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 165 / Plural: decuplarelắri / Etimologie: decupla] Desfacere a legăturii între elementele unui sistem tehnic Si: deconectare. Decuplare unui aparat electric. |
GRAMATICA cuvântului decuplare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului decuplare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul decuplare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE decuplare? Vezi cuvântul decuplare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul decuplare?[ de-cu-pla-re ] Se pare că cuvântul decuplare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL decuplare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma mirajul ouălor?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul decuplare are forma: decuplắri
