 | as |
|
| Dedica [ de-di-ca ] VEZI SINONIME PENTRU dedica PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dedica în mai multe dicționareDefinițiile pentru dedica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dedica (forma la infinitiv) A dedica conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEDICA: DEDICÁ, dedíc, verb I. 1. tranzitiv A închina (cuiva) o carte, o operă artistică sau o lucrare științifică proprie, în semn de iubire, de prietenie, de admirație sau de respect. Îi spusei cui a dedicat poetul aceste cuvinte. IBRĂILEANU, A. 160. Să le scrii cum cere lumea verb reflexiv:eo istorie pe apă?... Să-mi atrag luare-aminte a bărbaților din țară, Să-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară. EMINESCU, O. I 137. Am primit scrisoarea d-voastră împreună cu frumoasa poezie ce mi-ați dedicat. ALECSANDRI, S. 48. ♦ A pune toată puterea și priceperea, toate mijloacele în slujba unei idei sau acțiuni. Comuniștii sînt oameni care-și dedică toate forțele, toate cunoștințele și energia lor luptei pentru fericirea oamenilor muncii, pentru comunism. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2603. ♦ A rezerva, în cursul unei activități, un interval de timp în care să te poți ocupa exclusiv de cineva sau de ceva. 2. reflexiv (Despre persoane) A se consacra unui anumit lucru sau unei anumite îndeletniciri. [Turgheniev] se dedică desăvîrșit numai literaturii și nu face decît asta pînă la sfîrșitul vieții. SADOVEANU, E. 234. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dedica: dedicá [Atestat: ANTIM, O. 401 / V: dedicaiá / prezentul indicativ: dedicadíc și (înv) dedicacắz / Etimologie: it dedicare, lat dedicare] 1-2 verb tranzitiv: (C.i. opere; subiectul este autorul) A închina cuiva în semn (de omagiu sau) de afecțiune Si: (îvr) a dedicălui (1-2), a dedia (1-2). 3 verb tranzitiv: (Înv) A hărăzi. 4 verb tranzitiv: (Îdt; c. e un templu, o biserică) A consacra unui cult, unei divinități, unui sfânt etc. Si: (îvr) a dedicălui (4), a dedia (4). 5 verb tranzitiv: (C. e o biserică) A sfinți prin slujbă religioasă Si: a târnosi, (îvr) a dedicălui (5), a dedia (5). 6-9 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) consacra (unei idei sau) unei activități Si: (îvr) a dedicălui (6-9), a dedia (6-9). 10 verb tranzitiv: (Îvr) A pune sub protecția dumnezeiască Si: (îvr) a dedicălui (10), a dedia (10). 11 verb tranzitiv: (Îvr) A sacrifica. 12 verb tranzitiv: (Rar) A destina. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEDICA: DEDICÁ verb I. 1. trecut A închina cuiva (o carte, o operă artistică sau științifică proprie) ca omagiu. ♦ A consacra, a pune toate puterile în slujba unei idei, unei acțiuni. ♦ A rezerva o parte din timp pentru a se ocupa exclusiv de cineva sau de ceva. 2. reflexiv A se consacra (unui studiu, unei meserii etc.). [P.i. dedíc. / < latina, italiana dédicare, conform limba franceza dédier]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEDICA: DEDICA verb 1. a (se) consacra, a (se) închina. (A dedica cuiva o carte.) 2. a (se) consacra, a (se) dărui, a (se) destina, a (se) devota, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (învechit) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) șerbi, (grecism învechit) a (se) afierosi. (Și-a dedica întreaga viață binelui obștesc.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEDICA: DEDICÁ, dedíc, verb I. 1. tranzitiv A închina (cuiva) o operă proprie, în semn de omagiu sau de afecțiune; a hărăzi. 2. tranzitiv și reflexiv A (se) consacra unei idei, unei activități sau unei îndeletniciri. – Din latina dedicare, limba franceza dédier. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEDICA: DEDICÁ, dedíc, verb I. 1. tranzitiv A închina (cuiva) o operă proprie, în semn de omagiu sau de afecțiune; a hărăzi. 2. tranzitiv și reflexiv A (se) consacra unei idei, unei activități sau unei îndeletniciri. – Din latina dedicare, limba franceza dédier. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEDICA: DEDICÁ verb I. trecut a închina (cuiva) o carte, o operă proprie, în semn de omagiu. II. trecut, reflexiv a (se) consacra, a depune toate eforturile în slujba unei idei, a unei activități etc. (< latina, italiana dedicare, după limba franceza dédier) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dedica: dedicá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dedíc, persoana a treia singular: el / ea și plural dedícă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dedíce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dedica: dedicá (a dedica) verb, indicativ prezent 3 dedícă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEDICA' dediádediáredediátdedícDEDICÁdedicăluídedicăluírededicăluítdedicánt |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dedica Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dedica dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 401 / V: dedicaiá / prezentul indicativ: dedicadíc și înv dedicacắz / Etimologie: it dedicare, lat dedicare] 1-2 verb tranzitiv: C. A dedica cuiva o carte. Și-a dedica întreaga viață binelui obștesc. A dedica cuiva o carte. Dedicá a dedica verb, indicativ prezent 3 dedícă. |
GRAMATICA cuvântului dedica? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dedica. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dedica poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dedica? Vezi cuvântul dedica desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dedica?[ de-di-ca ] Se pare că cuvântul dedica are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dedica |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Masă sau greutate atomică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul dedica se conjugă: ei ele dedícă
