 | as |
|
| Deficient [ de-fi-ci-ent ] VEZI SINONIME PENTRU deficient PE ESINONIME.COM definiția cuvântului deficient în mai multe dicționareDefinițiile pentru deficient din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deficient: deficiént, deficientă [Atestat: latina medievală / Plural: deficientnți, deficiente / Etimologie: franceza déficient] 1 a Cu lipsuri. 2 a Cu greșeli. 3 a Cu defecte. 4 a (Mat; îs) Număr deficient Număr pentru care suma divizorilor săi e mai mică decât el însuși. 5 a Care este în deficit. 6 a Care produce mai puțin decât trebuie, lucrând în pagubă. 7-10 smf, a (Persoană) lipsită de anumite calități (fizice sau) psihice. Forme diferite ale cuvantului deficient: deficientă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEFICIENT: DEFICIÉNT, -Ă, deficienți, -te, adjectiv Care are o insuficiență organică sau mintală. ♦ Care produce mai puțin decât trebuie, decât e planificat. ♦ (Substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. Un deficient mintal. [ pronunție: -ci-ent] – Din limba franceza déficient. Forme diferite ale cuvantului deficient: deficient-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEFICIENT: DEFICIÉNT, -Ă, deficienți, -te, adjectiv Care are o insuficiență organică sau mintală. ♦ Care produce mai puțin decât trebuie, decât e planificat. ♦ (Substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. Un deficient mintal. [ pronunție: -ci-ent] – Din limba franceza déficient. Forme diferite ale cuvantului deficient: deficient-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEFICIENT: DEFICIÉNT, -Ă, deficienți, -te, adjectiv Care este în deficit, care dă sau produce mai puțin decît trebuie, decît e planificat. Producție deficientă. ♦ (medicină; substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. Un deficient mintal. – Pronunțat: -ci-ent. Forme diferite ale cuvantului deficient: deficient-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEFICIENT: DEFICIÉNT1 deficienttă (deficientți, deficientte) 1) Care vădește deficiențe (organice sau mintale); cu deficiențe. Organism deficient. Inteligență deficienttă. 2) Care se caracterizează prin deficit; cu deficit. Recoltă deficienttă. [silabe -ci-ent] /<fr. déficient Forme diferite ale cuvantului deficient: deficienttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEFICIENT: DEFICIÉNT, -Ă adjectiv Care este în deficit, în pierdere, în pagubă; care produce mai puțin decât trebuie. // substantiv masculin și forme Persoană cu unele defecte fizice sau psihice. [pronume -ci-ent. / < limba franceza déficient, italiana deficiente]. Forme diferite ale cuvantului deficient: deficient-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEFICIENT: DEFICIÉNT, -Ă I. adjectiv în deficit; care produce mai puțin decât trebuie. II. substantiv masculin forme cel care prezintă o insuficiență mintală, motrice sau senzorială. (< limba franceza déficient, latina deficiens) Forme diferite ale cuvantului deficient: deficient-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru deficient: *deficiént, -ă adjectiv (latina déficiens, -éntis. vezi eficient). Căruĭa-ĭ lipsește ceva: deficient mental (prost). vezi nevoĭaș. Forme diferite ale cuvantului deficient: deficient-ă -bónț deficientp Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEFICIENT: DEFICIÉNT2 deficienttă (deficientți, deficientte) m. și forme Persoană care are deficiențe. [silabe -ci-ent] /<fr. déficient Forme diferite ale cuvantului deficient: deficienttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deficient: deficiént adjectiv masculin (silabe -ci-ent), plural deficiénți; forme singular deficiéntă, plural deficiénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deficient: deficiént (-ci-ent) adjectiv masculin, plural deficiénți; forme deficiéntă, plural deficiénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deficient: deficiént substantiv masculin, plural deficiénți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEFICIENT' DEFIBRILATÓRDEFIBRINÁDEFIBRINÁREdefibrinatórDEFICIÉNTDEFICIÉNȚĂDEFICÍTDEFICITÁRDEFÍGE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DEFICIENT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deficient dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Deficiént, deficientă [Atestat: latina medievală / Plural: deficientnți, deficiente / Etimologie: franceza déficient] 1 a Cu lipsuri. 4 a Mat; îs Număr deficient Număr pentru care suma divizorilor săi e mai mică decât el însuși. DEFICIÉNT1 deficienttă deficientți, deficientte 1 Care vădește deficiențe organice sau mintale; cu deficiențe. Organism deficient. Inteligență deficienttă. Recoltă deficienttă. DEFICIÉNT2 deficienttă deficientți, deficientte m. |
GRAMATICA cuvântului DEFICIENT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deficient. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DEFICIENT poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE deficient? Vezi cuvântul deficient desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deficient?[ de-fi-ci-ent ] Se pare că cuvântul deficient are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DEFICIENT |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma semn diacritic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul deficient are forma: deficiénți
