eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție deget rosu


PROPOZIȚIIEXPRESII GRAMATICĂSILABE
Deget [ de-get ]
VEZI SINONIME PENTRU deget PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului deget rosu în mai multe dicționare

Definițiile pentru deget rosu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
deget
   
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deget:
deget sn [Atestat: CORESI, PS. 16/7 / V: (pop) deșt, (îrg) dăgit, dejt, digit, (îvr) deajet / Plural: degete și (rar) degeturi / Etimologie: moștenit din latinescul digitus] 1 Fiecare dintre prelungirile mobile, alcătuite din falange cu care se sfârșește mâna. 2 (Pfm; îe) Sunt cinci degete la o mână și nu seamănă Nici frații nu seamănă perfect între ei. 3 (Îs) degetul (cel) mare (sau cel gros) Degetul cel mai gros al mâinii, format din două falange, opozabil Si: policar. 4 (Îs) degetul arătător sau (reg) cel dintâi Degetul al doilea, cu care se arată Si: arătător, index. 5 (Îs) degetul mijlociu sau (cel) din mijloc, (cel) mai lung Degetul al treilea, situat între degetul arătător și cel inelar. 6 (Îs) degetul inelar sau (înv) al inelului, de inele Degetul al patrulea, pe care se poartă, de obicei, inelul Si: inelar. 7 (Îs) degetul (cel) mic (sau mititel, micuț) Ultimul deget, mai scurt și mai subțire, al mâinii. 8 (Pfm; îe) A se ascunde (sau a se da) după (propriul) deget A căuta în zadar să-și ascundă o vină evidentă. 9 (Îae) A fugi de răspundere. 10 (Pfm; îe) A ști (sau a cunoaște) (ceva) (ca) pe degete A ști (sau a cunoaște) ceva foarte bine. 11 (Pfm; îe) A purta (sau a duce, a învârti, a juca) (pe cineva) pe degete A face ce verb reflexiv:ea din cineva. 12 (Îae) A păcăli pe cineva. 13 (Fam; îe) A (putea) număra pe degete (sau pe degetele mâinilor, ori de la o mână) A fi un număr (foarte) mic de obiecte sau ființe. 14 (Pfm; îe) A aluneca (sau a se strecura) printre degete A scăpa. 15 (Îae) A dispărea pe neobservate. 16 (Îe) A pune (sau a trece cu, ori, înv, a întări cu) degetul A aplica amprenta digitală în loc de iscălitură. 17 (Pop; îe) A se trage în degete sau a trage degetul cu cineva A-și măsura puterile cu cineva. 18 (Îae) A se lua la ceartă cu cineva. 19 (Pfm; îae) A arăta cu degetul A disprețui (fățiș) pe cineva pentru faptele sale. 20 (Pfm; îae) A face de rușine pe cineva. 21 (Înv; îae) A fi evident, dovedit. 22 (Fam; îe) A avea degete lungi (sau a fi lung în degete) A avea obiceiul de a fura. 23 (Fam; îe) A nu mișca (măcar) un deget A rămâne pasiv când trebuie să rezolvi o problemă. 24 (Îae) A nu ajuta pe cineva. 25 (Pfm; îe) A-și da cu degetul în ochi A nu vedea nimic (din cauza întunericului). 26 (Pfm; îe) A-și linge degetele A mânca o mâncare foarte bună. 27-28 (Îe; rar) A nu ști să-și numere degetele A fi (prost sau) lipsit de învățătură. 29 (Pop; îe) A fi (sau a rămâne) gol ca degetul (sau ca degetul de gol) A ajunge foarte sărac. 30 (Pop; îe) A rămâne (numai) cu degetul A rămâne foarte sărac. 31 (Pop; îe) A fi cu degetul în gură A fi foarte sărac. 32 (Îae) A fi foarte naiv. 33 (Pop; îe) A sta (sau a ședea, a fi) cu degetul (ori cu degetele) în gură A pierde verb reflexiv:emea fără să facă nimic. 34 (Pop; îe) A da cuiva cu degetele în ochi A spune cuiva lucruri neplăcute. 35 (Îae) A încerca să înșeli pe cineva. 36 (Rar; îe) A da din deget A fi viu. 37 (Pop; îe) A-și mușca degetele A fi zgârcit. 38 (Reg; îe) A da cu degetul A voma. 39 (Pop; îe) A da pe cineva după deget A înșela pe cineva. 40 (Îae) A întrece pe cineva în privința situației materiale, poziției sociale etc. 41 (Pop; îe) A fluiera din degete A rămâne păgubaș. 42 (Îrg; îe) A bate (cuiva) cu degetul A amenința cu degetul. 43-44 (Îe) A atinge (ceva) cu degetul A fi foarte aproape (în spațiu sau) în timp, de ceva. 45 (Îe) A nu rămâne loc nici să pui degetul A nu rămâne nici un pic de locuțiune 46 (Pfm; îe) A nu ajunge cuiva nici la degetul cel mic A fi cu mult inferior cuiva. 47 (Pop; îe) degetul lui Dumnezeu Voința divină. 48 (Îe) A încerca marea cu degetul A încerca ceva evident imposibil 49-50 (Pfm; îe) A pune degetul pe rană A înțelege (sau a exprima) esențialul într-o problemă sensibilă. 51 (Pfm; îe) A-și mușca degetele A regreta. 52 (Rar; îe) A strânge degetele floarea A distruge. 53 (Pfm; îe) A avea (pe cineva) la degetul (cel) mic A putea face orice cu cineva. 54 (Pfm; îe) A lăsa (pe cineva) la degetul cel mic A întrece pe cineva. 55 (Pop; îe) A pune (pe cineva) la degetul cel mic A se dovedi superior cuiva. 56 (Îe) A schimba (pe cineva) cu degetul cel mic A schimba pe cineva cu ușurință. 57 (Pex) Fiecare dintre prelungirile mănușii care îmbracă degetele (1). 58 (Adt piciorului) Fiecare dintre prelungirile cu care se termină piciorul la om sau laba la unele animale. 59 (Îe) A merge (sau a umbla, a păși, a se înălța etc.) în (sau pe) vârful (sau vârfurile) degetelor (sau în degete) A merge, a umbla etc. cu corpul sprijinit numai pe vârfurile picioarelor. 60 (Pex; îae) A merge, a umbla etc. fără zgomot. 61 Fiecare dintre prelungirile picioarelor, terminate cu gheare, la unele păsări. 62 Veche unitate de măsură pentru lungimi, având aproximativ lățimea unui deget (1). 63 (Înv) Dactil. 64 (Teh) Piesă componentă a aparatelor de tăiere la cositori, secerători, combine de cereale etc., care separă și sprijină plantele în momentul tăierii. 65 (Bot; rar) Golomoz (Dactilis glomerata). 66 (Reg; îc) Cinci-degete sau iarba-degetelor Plantă erbacee târâtoare ale cărei frunze au cinci foliole (Potentilla reptens). 67 (Reg; îc) deget-roșu Degețel-roșu (11) (Digitalia purpurea).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a



DEGET
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEGET:
DÉGET, degete, substantiv neutru

1. Fiecare din prelungirile mobile, compuse din falange articulate, cu care se sfîrșește mîna, talpa piciorului sau laba unor animale. Ridică degetul arătător al mînii drepte lîngă barbă. SADOVEANU, Z. C. 90. Doctorul se opri o clipă la mijlocid scării, amenințîndu-l cu degetul ca pe un copil. BART, E. 183. S-au găsit de aceia care să-și bată joc de sărăcia lui și să-și vîre degetele, rîzînd, prin spărturile hainei lui vechi. VLAHUȚĂ, O. A. I 92. Cu pas moleșit se apropie de ușa marchizei, unde pune degetul pe butonul soneriei. CARAGIALE, O. II 272. Îi dai un deget și-ți ia mîna toată (se spune despre cel obraznic care profită de bunăvoința cuiva). Sînt cinci degete la o mînă și nu seamănă unul cu altul (se spune despre oamenii care nu seamănă între ei și mai ales despre frați). Mai bine să pierzi un deget decît mîna toată.
       • figurat În fereastră vîntul cu degetele pare Că bate lin și dulce și vîjîie încet. EMINESCU, O. IV 265.
       • Expresia: A se ascunde (sau a se da) după deget = a căuta să-și ascundă o vină foarte evidentă. A avea degete lungi sau a fi lung în (sau la) degete = a fi hoț, a fura. Îi numeri (sau îi poți număra) pe degete = sînt foarte puțini. A ști, a cunoaște (ceva) pe degete = a ști, a cunoaște foarte bine. Baci de pe șapte măguri îi cunoșteau viața pe degete. CAMILAR, T. 23. Filozofii cei vechi... îi cunoaște pe cele zece degete ale mînilor sale. SADOVEANU, Z. C. 17. A purta, a învîrti, a juca (pe cineva) pe degete = a face ce verb reflexiv:ei din cineva, a duce pe cineva de nas. De opt săptămîni mă poartă pe degete și mă fierbe. SADOVEANU, despre P. 167. Lumea aceasta ai purta-o, uite așa, pe degete. CREANGĂ, P. 190. A arăta (pe cineva) cu degetul vezi arăta. A-și da cu degetul în ochi = a nu vedea nimic din cauza întunericului. A luneca, a scăpa sau a (se) strecura printre degete = a scăpa, a trece pe neobservate, pe nesimțite. N-ar trebui să-ți lunece printre degete, Ca un pește de argint, Tinerețea. BENIUC, vezi 30. A sta cu degetul în gură = a pierde verb reflexiv:emea. A se trage în degete (cu cineva) = a se pune, a se măsura (cu cineva). A umbla, a păși, a se duce, a merge în vîrful degetelor (mai rar în degete) = a umbla pe furiș, tiptil, fără zgomot. Lina, pe furiș, ca dorul, Pășea-n degete pridvorul. COȘBUC, P. I 50. Se scoală binișor și se duce, în vîrfu degetelor, lîngă căruță. CREANGĂ, P. 132. A pune degetul = a aplica amprenta digitală pe hîrtie, în loc de iscălitură. A încerca marea cu degetul = a încerca imposibilul. A-și linge degetele = a-i plăcea cuiva foarte mult (ceva de mîncare). A pune degetul pe rană = a găsi punctul sensibil al unei chestiuni, partea slabă a unui lucru. A-și mușca degetele vezi mușca. (Rar) A avea (sau a fi ceva) în degetul cel mic = a ști, a cunoaște foarte bine. Uscățiv, așa cum este, gîrbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic. EMINESCU, O. I 132.

2. Veche unitate de măsură a lungimii, egală cu aproximativ 25 de milimetri. Pantazi porunci să se destupe șampania... Pirgu nu lăsă să i se toarne decît un deget. M.

I. CARAGIALE, C. 16.

– Variantă: (popular) deșt (TOMA, C. vezi 407, CARAGIALE, N. S. 51, ȘEZ. IV 131) substantiv neutru

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DEGET
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEGET:
DÉGET, degete, substantiv neutru

1. Fiecare dintre prelungirile mobile, alcătuite din falange, cu care se sfârșește mâna sau talpa piciorului la om ori laba la unele animale. Îi dai un deget și-ți ia mâna toată. Sunt cinci degete la o mână și nu seamănă unul cu altul.
       • Expresia: A se ascunde (sau a se da) după deget = a căuta în zadar să-și ascundă o vină evidentă, a fugi de răspundere. A ști sau a cunoaște (ceva) (ca) pe degete = a ști sau a cunoaște ceva foarte bine. Îi numeri (sau îi poți număra) pe degete = sunt foarte puțini. A purta sau a învârti, a juca (pe cineva) pe degete = a face ce verb reflexiv:ei din cineva, a duce pe cineva de nas. A-și da cu degetul în ochi (din cauza întunericului) = a nu vedea nimic. A aluneca sau a scăpa, a (se) strecura printre degete = a scăpa, a (se) strecura pe neobservate, pe nesimțite. A sta cu degetul în gură = a pierde verb reflexiv:emea. A pune degetul = a aplica amprenta digitală în loc de iscălitură. A pune degetul pe rană = a găsi punctul sensibil al unei chestiuni. A umbla (sau a păși, a merge) în vârful degetelor = a umbla pe furiș, tiptil, fără zgomot. A încerca marea cu degetul = a încerca imposibilul. A-și linge degetele = a-i plăcea foarte mult (ceva de mâncare). (Rar) A avea (sau a fi) în degetul cel mic (al cuiva) = a cunoaște foarte bine. A nu-i putea ajunge (cuiva) nici la degetul cel mic = a nu se putea compara cu cineva în privința capacității, comportării etc.

2. Compus: cinci-degete = plantă erbacee târâtoare, ale cărei frunze au cinci foliole (Potentilla reptans).

3. Piesă componentă a aparatelor de tăiere la cositori, secerători, combine de cereale etc., care separă și sprijină plantele în momentul tăierii.

4. Veche unitate de măsură pentru lungimi, având aproximativ lățimea unui deget (1). [Variante: (popular) deșt substantiv neutru]

– latina digitus.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DEGET
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEGET:
DÉGET, degete, substantiv neutru

1. Fiecare dintre prelungirile mobile, alcătuite din falange, cu care se sfârșește mâna sau talpa piciorului la om ori laba la unele animale. Îi dai un deget și-ți ia mâna toată. Sunt cinci degete la o mână și nu seamănă unul cu altul.
       • Expresia: A se ascunde (sau a se da) după deget = a căuta în zadar să-și ascundă o vină evidentă, a fugi de răspundere. A ști sau a cunoaște (ceva) (ca) pe degete = a ști sau a cunoaște ceva foarte bine. Îi numeri (sau îi poți număra) pe degete = sunt foarte puțini. A purta sau a învârti, a juca (pe cineva) pe degete = a face ce verb reflexiv:ei din cineva, a duce pe cineva de nas. A-și da cu degetul în ochi (din cauza întunericului) = a nu vedea nimic. A aluneca sau a scăpa, a (se) strecura printre degete = a scăpa, a (se) strecura pe neobservate, pe nesimțite. A sta cu degetul în gură = a pierde verb reflexiv:emea. A pune degetul = a aplica amprenta digitală în loc de iscălitură. A pune degetul pe rană = a găsi punctul sensibil al unei chestiuni. A umbla (sau a păși, a merge) în vârful degetelor = a umbla pe furiș, tiptil, fără zgomot. A încerca marea cu degetul = a încerca imposibilul. A-și linge degetele = a-i plăcea foarte mult (ceva de mâncare). A avea (sau a fi) în degetul cel mic (al cuiva) = a cunoaște foarte bine. A nu-i putea ajunge (cuiva) nici la degetul cel mic = a nu se putea compara cu cineva în privința capacității, comportării etc.

2. Compus: cinci-degete = plantă erbacee târâtoare, ale cărei frunze au cinci foliole (Potentilla reptans).

3. Piesă componentă a aparatelor de tăiere la cositori, secerători, combine de cereale etc., care separă și sprijină plantele în momentul tăierii.

4. Veche unitate de măsură pentru lungimi, având aproximativ lățimea unui deget (1). [Variante: (popular) deșt substantiv neutru]

– latina digitus.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DEGET
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEGET:
DÉGET degete n.

1) (la om) Fiecare dintre prelungirile mobile cu care se sfârșesc mâinile și picioarele.
       • A arăta (pe cineva) cu degetul a semnala (pe cineva) batjocurii publice (incriminându-l); a compromite (pe cineva). A-și mușca degetele a regreta; a se căi. A juca (sau a învârti) (pe cineva) pe degete a amăgi; a duce de nas. A ști (ceva) pe degete a cunoaște în detalii; a ști în amănunte. A scăpa printre degete a se strecura pe neobservate, evitând dificultățile. A avea (ceva) în (la) degetul cel mic a ști la perfecție. A-i pune (cuiva) degetul pe rană a aminti (cuiva) lucruri neplăcute sau nedorite; a depista elementul esențial al unei probleme, al unei situații. A pune degetul (pe un act) a aplica amprenta digitală în loc de semnătură.

2) (la unele animale) Fiecare dintre prelungirile mobile de la sfârșitul labei.

3) Parte a unei mănuși care acoperă prelungirile mâinii.

4) popular Unitate de măsură a lungimii, suprafetei sau capacității, egală cu lățimea unui deget.

5) tehnic (la secerători sau cositori) Piesa care sprijină plantele în momentul tăierii, separându-le în fâșii înguste. /<lat. digitus
Forme diferite ale cuvantului deget: degete

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

deget
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru deget:
déget (dégete), substantiv neutru –

1. Fiecare din prelungirile mobile cu care se sfîrșește mîna sau talpa piciorului. –

2. Măsură ce corespunde unei zecimi de palmă.

– Mr. deazit, dzeadit, megl. zęizit, istr. žǫžet. latina dĭgĭtus (Pușcariu 497; Candrea-Dens., 478; REW 2638; Tiktin; Candrea); conform italiana dito, prov. det, limba franceza doigt, spaniolă, portugheză dedo.

– derivat degetar, substantiv neutru (căpăcel care protejează degetul cu care se împunge acul la cusut; plantă, degetariță, Digitalis ambigua), care pare a fi derivat intern cu sufix -ar (ar putea fi și reprezentant direct al latina dĭgĭtālis, cum îl consideră Pușcariu 498; Candrea-Dens., 479; REW 2637; Tiktin; Candrea, conform italiana ditale, vezi limba franceza déal, spaniolă, portugheză dedal; însă derivat internă pare mai naturală); degetariță, substantiv feminin (plantă, degetar); degetăruț, substantiv masculin (plantă, Soldanella montana); degețel, substantiv masculin (plantă, degetar, Digitalis ambigua, Digitalis purpurea); îndegeta, verb (a indica), învechit, hibrid lingvistic format în Transilvania
Forme diferite ale cuvantului deget: dégete

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

deget
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru deget:
deget, degete substantiv neutru cantitate mică de băutură alcoolică (mai ales spirtoasă) turnată într-un pahar.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

deget
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deget:
déget substantiv neutru, plural dégete
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

deget
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deget:
déget substantiv neutru, plural dégete
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'DEGET ROSU'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deget
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deget dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
16/7 / V: pop deșt, îrg dăgit, dejt, digit, îvr deajet / Plural: degete și rar degeturi / Etimologie: moștenit din latinescul digitus] 1 Fiecare dintre prelungirile mobile, alcătuite din falange cu care se sfârșește mâna.
2 Pfm; îe Sunt cinci degete la o mână și nu seamănă Nici frații nu seamănă perfect între ei.
3 Îs degetul cel mare sau cel gros Degetul cel mai gros al mâinii, format din două falange, opozabil Si: policar.
4 Îs degetul arătător sau reg cel dintâi Degetul al doilea, cu care se arată Si: arătător, index.
5 Îs degetul mijlociu sau cel din mijloc, cel mai lung Degetul al treilea, situat între degetul arătător și cel inelar.
6 Îs degetul inelar sau înv al inelului, de inele Degetul al patrulea, pe care se poartă, de obicei, inelul Si: inelar.
7 Îs degetul cel mic sau mititel, micuț Ultimul deget, mai scurt și mai subțire, al mâinii.
8 Pfm; îe A se ascunde sau a se da după propriul deget A căuta în zadar să-și ascundă o vină evidentă.
10 Pfm; îe A ști sau a cunoaște ceva ca pe degete A ști sau a cunoaște ceva foarte bine.
11 Pfm; îe A purta sau a duce, a învârti, a juca pe cineva pe degete A face ce verb reflexiv:ea din cineva.
13 Fam; îe A putea număra pe degete sau pe degetele mâinilor, ori de la o mână A fi un număr foarte mic de obiecte sau ființe.
14 Pfm; îe A aluneca sau a se strecura printre degete A scăpa.
16 Îe A pune sau a trece cu, ori, înv, a întări cu degetul A aplica amprenta digitală în loc de iscălitură.
17 Pop; îe A se trage în degete sau a trage degetul cu cineva A-și măsura puterile cu cineva.
19 Pfm; îae A arăta cu degetul A disprețui fățiș pe cineva pentru faptele sale.
22 Fam; îe A avea degete lungi sau a fi lung în degete A avea obiceiul de a fura.
23 Fam; îe A nu mișca măcar un deget A rămâne pasiv când trebuie să rezolvi o problemă.
25 Pfm; îe A-și da cu degetul în ochi A nu vedea nimic din cauza întunericului.
27-28 Îe; rar A nu ști să-și numere degetele A fi prost sau lipsit de învățătură.
29 Pop; îe A fi sau a rămâne gol ca degetul sau ca degetul de gol A ajunge foarte sărac.
30 Pop; îe A rămâne numai cu degetul A rămâne foarte sărac.
31 Pop; îe A fi cu degetul în gură A fi foarte sărac.
33 Pop; îe A sta sau a ședea, a fi cu degetul ori cu degetele în gură A pierde verb reflexiv:emea fără să facă nimic.
34 Pop; îe A da cuiva cu degetele în ochi A spune cuiva lucruri neplăcute.
36 Rar; îe A da din deget A fi viu.
37 Pop; îe A-și mușca degetele A fi zgârcit.
38 Reg; îe A da cu degetul A voma.
39 Pop; îe A da pe cineva după deget A înșela pe cineva.
41 Pop; îe A fluiera din degete A rămâne păgubaș.
42 Îrg; îe A bate cuiva cu degetul A amenința cu degetul.
43-44 Îe A atinge ceva cu degetul A fi foarte aproape în spațiu sau în timp, de ceva.
45 Îe A nu rămâne loc nici să pui degetul A nu rămâne nici un pic de locuțiune 46 Pfm; îe A nu ajunge cuiva nici la degetul cel mic A fi cu mult inferior cuiva.
47 Pop; îe degetul lui Dumnezeu Voința divină.
48 Îe A încerca marea cu degetul A încerca ceva evident imposibil 49-50 Pfm; îe A pune degetul pe rană A înțelege sau a exprima esențialul într-o problemă sensibilă.
51 Pfm; îe A-și mușca degetele A regreta.
52 Rar; îe A strânge degetele floarea A distruge.
53 Pfm; îe A avea pe cineva la degetul cel mic A putea face orice cu cineva.
54 Pfm; îe A lăsa pe cineva la degetul cel mic A întrece pe cineva.
55 Pop; îe A pune pe cineva la degetul cel mic A se dovedi superior cuiva.
56 Îe A schimba pe cineva cu degetul cel mic A schimba pe cineva cu ușurință.
în sau pe vârful sau vârfurile degetelor sau în degete A merge, a umbla etc.
66 Reg; îc Cinci-degete sau iarba-degetelor Plantă erbacee târâtoare ale cărei frunze au cinci foliole Potentilla reptens.
67 Reg; îc deget-roșu Degețel-roșu 11 Digitalia purpurea.
DÉGET degete n.
       • A arăta pe cineva cu degetul a semnala pe cineva batjocurii publice incriminându-l; a compromite pe cineva.
A-și mușca degetele a regreta; a se căi.
A juca sau a învârti pe cineva pe degete a amăgi; a duce de nas.
A ști ceva pe degete a cunoaște în detalii; a ști în amănunte.
A scăpa printre degete a se strecura pe neobservate, evitând dificultățile.
A avea ceva în la degetul cel mic a ști la perfecție.
A-i pune cuiva degetul pe rană a aminti cuiva lucruri neplăcute sau nedorite; a depista elementul esențial al unei probleme, al unei situații.
A pune degetul pe un act a aplica amprenta digitală în loc de semnătură.

GRAMATICA cuvântului deget?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deget.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deget poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul deget sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul deget are forma: dégete

CUM DESPART ÎN SILABE deget?
Vezi cuvântul deget desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deget?
[ de-get ]
Se pare că cuvântul deget are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL deget
Inţelegi mai uşor cuvântul deget dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A se ascunde sau a se da după deget = a căuta să-și ascundă o vină foarte evidentă
A avea degete lungi sau a fi lung în sau la degete = a fi hoț, a fura
Îi numeri sau îi poți număra pe degete = sînt foarte puțini
A ști, a cunoaște ceva pe degete = a ști, a cunoaște foarte bine
A purta, a învîrti, a juca pe cineva pe degete = a face ce verb reflexiv:ei din cineva, a duce pe cineva de nas
A-și da cu degetul în ochi = a nu vedea nimic din cauza întunericului
A luneca, a scăpa sau a se strecura printre degete = a scăpa, a trece pe neobservate, pe nesimțite
A sta cu degetul în gură = a pierde verb reflexiv:emea
A se trage în degete cu cineva = a se pune, a se măsura cu cineva
A umbla, a păși, a se duce, a merge în vîrful degetelor mai rar în degete = a umbla pe furiș, tiptil, fără zgomot
A pune degetul = a aplica amprenta digitală pe hîrtie, în loc de iscălitură
A încerca marea cu degetul = a încerca imposibilul
A-și linge degetele = a-i plăcea cuiva foarte mult ceva de mîncare
A pune degetul pe rană = a găsi punctul sensibil al unei chestiuni, partea slabă a unui lucru
Rar A avea sau a fi ceva în degetul cel mic = a ști, a cunoaște foarte bine
A se ascunde sau a se da după deget = a căuta în zadar să-și ascundă o vină evidentă, a fugi de răspundere
A ști sau a cunoaște ceva ca pe degete = a ști sau a cunoaște ceva foarte bine
Îi numeri sau îi poți număra pe degete = sunt foarte puțini
A purta sau a învârti, a juca pe cineva pe degete = a face ce verb reflexiv:ei din cineva, a duce pe cineva de nas
A-și da cu degetul în ochi din cauza întunericului = a nu vedea nimic
A aluneca sau a scăpa, a se strecura printre degete = a scăpa, a se strecura pe neobservate, pe nesimțite
A sta cu degetul în gură = a pierde verb reflexiv:emea
A pune degetul = a aplica amprenta digitală în loc de iscălitură
A pune degetul pe rană = a găsi punctul sensibil al unei chestiuni
A umbla sau a păși, a merge în vârful degetelor = a umbla pe furiș, tiptil, fără zgomot
A încerca marea cu degetul = a încerca imposibilul
A-și linge degetele = a-i plăcea foarte mult ceva de mâncare
Rar A avea sau a fi în degetul cel mic al cuiva = a cunoaște foarte bine
A nu-i putea ajunge cuiva nici la degetul cel mic = a nu se putea compara cu cineva în privința capacității, comportării etc
Compus: cinci-degete = plantă erbacee târâtoare, ale cărei frunze au cinci foliole Potentilla reptans
A se ascunde sau a se da după deget = a căuta în zadar să-și ascundă o vină evidentă, a fugi de răspundere
A ști sau a cunoaște ceva ca pe degete = a ști sau a cunoaște ceva foarte bine
Îi numeri sau îi poți număra pe degete = sunt foarte puțini
A purta sau a învârti, a juca pe cineva pe degete = a face ce verb reflexiv:ei din cineva, a duce pe cineva de nas
A-și da cu degetul în ochi din cauza întunericului = a nu vedea nimic
A aluneca sau a scăpa, a se strecura printre degete = a scăpa, a se strecura pe neobservate, pe nesimțite
A sta cu degetul în gură = a pierde verb reflexiv:emea
A pune degetul = a aplica amprenta digitală în loc de iscălitură
A pune degetul pe rană = a găsi punctul sensibil al unei chestiuni
A umbla sau a păși, a merge în vârful degetelor = a umbla pe furiș, tiptil, fără zgomot
A încerca marea cu degetul = a încerca imposibilul
A-și linge degetele = a-i plăcea foarte mult ceva de mâncare
A avea sau a fi în degetul cel mic al cuiva = a cunoaște foarte bine
A nu-i putea ajunge cuiva nici la degetul cel mic = a nu se putea compara cu cineva în privința capacității, comportării etc
Compus: cinci-degete = plantă erbacee târâtoare, ale cărei frunze au cinci foliole Potentilla reptans



© 2022 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Inducție electrică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
prost, naiv, simplu
unitate de măsură pentru volume, egală cu volumul unui corp de formă cubică, având latura egală cu un metru sau cu un decimetru etc
mărime fizică vectorială care, împreună cu intensitatea câmpului electric, determină macroscopic starea electrică a câmpului electromagnetic din corpuri
a crede tot ce se spune
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?