 | as |
|
| Delincvent [ de-lin-cvent ] VEZI SINONIME PENTRU delincvent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului delincvent în mai multe dicționareDefinițiile pentru delincvent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru DELINCVENT: DELINCVENT absolvent, angrosist, bididiu, buticar, capelmaistru, carantină, carete, călifar, ciolănist, client, coldan, concertist, ilegalist, indigo, înaintaș, japcan, jighimea, marfă udă, matroz, mărginean, meseriaș, ocnă, panoramă, plimbăreț, porumbel, solist, șme, șmecher cu legitimație, vătaf, zdreanță penală. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DELINCVENT: DELINCVÉNT, -Ă, delincvenți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care a săvârșit un delict penal. [Variante: delicvént, -ă substantiv masculin și forme] – Din latina delinquens, -ntis. conform limba franceza délinquant. Forme diferite ale cuvantului delincvent: delincvent-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru delincvent: delincvent, delincventă smf, a [Atestat: FILIMON, O. II, 79 / V: delincventlicdelincvent / S și: delincventcuént / Plural: delincventnți, delincvente / Etimologie: franceza délinquant, lat delinquens] 1-2 (Persoană) care a săvârșit un delict penal. Forme diferite ale cuvantului delincvent: delincventă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DELINCVENT: DELINCVÉNT, -Ă, delincvenți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care a săvârșit un delict. [Variante: delicvent, -ă substantiv masculin și forme] – Din latina delinquens, -ntis. conform limba franceza délinquant. Forme diferite ale cuvantului delincvent: delincvent-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DELINCVENT: DELINCVÉNT, -Ă substantiv masculin și forme Înfăptuitor al unui delict. [Variante delicvent, -ă substantiv masculinf. / conform latina delinquens, limba franceza délinquant, italiana delinquente]. Forme diferite ale cuvantului delincvent: delincvent-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DELINCVENT: DELINCVÉNT, -Ă, delincvenți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care a săvîrșit un delict. – Variantă: delicvént, -ă adjectiv Forme diferite ale cuvantului delincvent: delincvent-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DELINCVENT: DELINCVÉNT, -Ă substantiv masculin forme cel care a săvârșit un delict. (< latina delinquens, limba franceza délinquant) Forme diferite ale cuvantului delincvent: delincvent-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DELINCVENT: DELINCVÉNT delincventți m. Persoană care a comis un delict; infractor. /<lat. delinquens, delincventntis Forme diferite ale cuvantului delincvent: delincventți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru delincvent: delincvént (-lin-cvent) substantiv masculin, plural delincvénți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru delincvent: delincvent m. cel ce a comis un delict. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru delincvent: delincvént substantiv masculin, plural delincvénți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DELINCVENT' delimitațiúneDELIMITATÍVDELIMITATÓRdelimitézDELINCVÉNTDELINCVÉNȚĂdelincvenționáldelineáDELINEÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL delincvent Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului delincvent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Delincvent, delincventă smf, a [Atestat: FILIMON, O. II, 79 / V: delincventlicdelincvent / S și: delincventcuént / Plural: delincventnți, delincvente / Etimologie: franceza délinquant, lat delinquens] 1-2 Persoană care a săvârșit un delict penal. DELINCVÉNT delincventți m. Delinquens, delincventntis. |
GRAMATICA cuvântului delincvent? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului delincvent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul delincvent poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE delincvent? Vezi cuvântul delincvent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul delincvent?[ de-lin-cvent ] Se pare că cuvântul delincvent are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala din nenorocire?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul delincvent are forma: delincvénți
